Ca vine vorba de "ditch lights", mai am o anecdota, tot cu Kato.
Am in colectie vreo 7-8 F40PH pentru ca reprezinta o parte importanta din istoria Amtrak. De fapt e locomotiva care a salvat Amtrak dupa esecul SDP40F si o parte din ele (asa numitele F40PHR cu "R" de la "Reconstructed") sunt chiar facute din piese intre care si motorul Diesel provenite din SDP40F casate prematur. Nu insist prea mult asupra prototipului real in sine, e un fel de GP40-2 specializata pentru trenuri de calatori, deci cu generator de curent HEP si cu caroserie completa ("carbody"). A fost "calul de povara" Amtrak in intreaga tara din 1977 si pana la jumatatea anilor 1990.
Cele mai multe F40PH pe care le am sunt de la Kato. Iata trei exemple:
Cea din stanga (270) am decorat-o singur in Phase II, 381 din mijloc e in schema Phase III din 1977-78 pana in anii 1990 si cea din dreapta, 334, este in Phase III din anii 1990 cu climatizare pe acoperis, benzi albe reflectorizante pe lateral si, dupa cum se vede, si "ditch lights" in partea inferioara a botului. Si aici incepe si anecdota.
Evident, imi doream unele care sa poata functiona si alternativ, precum Gamitzu. In orice caz, sa se aprinda separat fata de farul central si sa pot alege intre functionare permanenta sau intermitenta ca la locomotiva reala. Asta cu atat mai mult cu cat decodorul TCS folosit permitea asemenea efecte si era prevazut cu pads-uri pentru LED-urile suplimentare. In consecinta am modificat ghidurile transparente (de fapt l-am inlocuit pe cel cu 3 picioare cu unul ca la locomotiva din mijloc cu un singur picior) si am pus LED-uri SMD sunny white jos, cu firele aferente, apoi un pic de staniol si vopsea neagra ca sa nu ajunga lumina unde nu trebuie. Asa facusem mai devreme si la o Siemens ACS-64 de care voi vorbi mai tarziu.
Mandru de opera mea, am facut un filmulet cu locomotiva si l-am trimis la vicepresedinte la Kato USA. Acesta s-a aratat entuziasmat si a trimis mai departe la presedinte in Japonia. Dupa care n-am mai auzit nimic un an de zile. Candva m-am intalnit cu vicepresedintele in Europa si l-am intrebat cum statea treaba si omul mi-a spus jenat ca presedintele imi transmite ca ceea-ce am facut e foarte frumos insa daca doresc sa pastram relatii cordiale ar fi bine sa nu public asta in revista, ca s-ar putea ca oamenii sa gandeasca ca Kato propune un produs care ar putea fi mai bun cu un minim de investitii si asta ar fi daunator pentru imaginea firmei. Dupa care a adaugat ca nu trebuie sa ma supar insa il cunosc pe Kato San suficient ca sa stiu ca e "
japonez de moda veche".
Evident intre timp YouTube se umpluse cu filmulete de la diferiti colegi de hobby care au facut aceeasi chestie ca mine. Iar Kato practica aceeasi politica si in ziua de azi, adica chiar si noua ALC-42 "Charger" are o platina cu un singur LED in fata si unul in spate, fara posibilitatea de a ilumina separat "ditch lights", in timp ce modelul concurent de la Bachmann (ca ALC-42 sau SC-44) are decodor TCS WowSound pe 16 biti si 8 sau 9 LED-uri dierite pentru toate functiile luminoase imaginabile (insa despre ea voi vorbi cand ii va veni vremea).