EMD, ALCO & Co la N

[mrpuf]

Buna ziua, am decis sa aduc putina lumina si asupra acestei nise a colectiei mele: americane la scara N. Fie ca e vorba de locomotive sau vagoane, trebuie sa fiu sincer ca am purtat o fascinatie pentru ele inca din copilarie.
Astazi, bineinteles, punctul focal va fi pe (poate) cea mai usor de recunoscut locomotiva, anume seria F de la EMC/EMD.
Prima a iesit pe portile fabricii in '39, anume FT (short for FourTeen- 1400 cp), si, aidoma surorilor din seria E, purta un design ce va ramane in Europa, dar va disparea curand in state, anume car body-ul - locomotiva cu caroserie carenata, autoportanta. Cucerind vastele teritorii americane chiar in timpul de rastriste a celui de-al doilea razboi mondial, FT-ul cu a sa tractiune diesel-electrica (567-ul V16 in doi timpi fiind un model consacrat, versiune modificata aparand si in Jimmy-ul nostru), 4 motoare/unitate a dovedind rapid superioritatea asupra aburului, macar in domeniul transportului de marfuri.
In '46 apare versiunea F3, cu o marire a puterii motorului (1500 hp), si o rearanjare functionala a gruparii de ventilatoare si a franelor dinamice, reducerea numarului de esapamente, precum si modificarea hublourilor. F7-ul ce va urma va beneficia de motoare de tractiune optimizate, si ventilatoare retrase la nivelul acoperisului. Iteratia finala va fi F9-le, existand atatbun F7P ca si un F9P cu ampatamentul extins pentru generatorul de aburi, ultimul f9 parasind fabrica din La Grange in 1960.
Ca o particularitate, NOHAB-ul vecinilor este exact un EMD F7 europenizat, cu posturi de conducere in ambele capete. In State, precum si in Rusia, se prefera tractiunea multipla cu B unit-uri, anume unitati intermediare fara post.

Machetele la scara N sunt produse de Kato, foarte bine detaliate, si reprezinta atat F3-uri (Canadian national si UP), cat si F7-uri (Erie si Lackawanna). Toate au fost dotate cu cuple Kadee/Minitrains, asemanatoare cuplei Janney sau a SA3-ului rusesc. Beneficiaza de lumina in sensul de mers, cele de generatie mai noua avand si number-boardul iluminat. Motor in 5 poli, cu volanta. Singura ciudatenie este sasiul din doua bucati metalice izolate, cu rol in conducerea curentului. Ruleaza impecabil.

Vagoanele, toate minitrains, au cate o componenta mobila- usa de la baby hy-cube-uri, capacele de la gondola sau de la siloz. Chiar merita.

Enjoy!

PS, ultima poza este in fata fostei "gari mici" din Buzias, unde pana nu foarte demult Malaxa 20 001 impingea o remorca de malaxa 700 (da, 700, una din cele doua) doldora cu turisti.

 

[Horia_Radulescu]

Fain subiect.

Cand ajung la E-uri, la SDP40F, F40PH sa-mi faci si mie un semn ca am un pic de material ca sa contribui aici.

Imi permit deja sa dau iama in subiectul tau insa cum suntem impatimiti de acelasi hobby sper ca n-o sa te superi.

Cum suntem la F-uri, iata o specialitate: FL-9. O locomotiva diesel-electrica cu formula osiilor atipica Bo'(A1A) produsa la vremea ei pentru New Haven care putea functiona si ca locomotiva pur electrica (pentru a trece mai departe de 125th Street in New York spre Grand Central Terminal, unde tractiunea Diesel e interzisa) preluand curent prin patina:

Modelele mele Amtrak pe scara N sunt de la Rapido Trains si sunt evident detaliate asa cum o face de obicei Rapido Trains, cu maini curente aplicate separat din metal s.a.m.d.. Plus decodor cu sunet ESU cu inconfundabilul sunet al motorului EMD 567C.

 

[Horia_Radulescu]

Si ca o completare iata si un tren autentic de la inceputul anilor 1980 de pe Empire Corridor, format dintr-o FL9 Phase III si vagoane Coach si Café Amfleet inca in Phase I (locomotiva de la Rapido, vagoanele de la Kato):

Fotografiile fac parte din seria care a ilustrat articolul meu pe tema Amtrak acum doi ani in N-Bahn Magazin.

 

[gamitzu]

Inca un contaminat groaznic. Vagoanele MicroTrains sant foarte bine realizate ca detaliere. Nu mi-au placut rotile de plastic, sant facute perfect, dar plastic. Cred ca tine de marketing, sa fie un pic mai ieftine. Eu am facut masuratori, am cautat Fox Valley din metal si le-am schimbat. Despre F ce sa spun? Am luat un gunoi prima data, Bachman, sarac in detalii, zgomot de rasnita de cafea, a ajuns pe aici pe forum, donat. Acum am F3, F7 in variantele WarBonet, Union Pacific, Rock Island. ABBA. Am pus stop pentru ca nu am vrut sa ajung in situatia SD70ACe, cu peste 332 bucati din seria Heritage KATO. De la heritage Kato am sarit pe BLI cand au facut si ei SD70ACe. Mult sub gradul de detaliere Kato. Dupa FA, FB, au urmat EA si EBi. Bineinteles PA1 PB1. Toate la-am vrut ABBA. Apoi Si FL-ul de spunea Horia mai sus. Apoi a urmat inca o vitrina de 2.10m. Si tot asa. Ma bucur ca ai descoperit calitatea japoneza. Din peste 200 locomotive a lor, nu am gasit nici una defecta. QC la ei este mandria lor, ceva ce ar trebui copiat de toti. Spor la adunat.

 

[mrpuf]

Fain subiect.

Cand ajung la E-uri, la SDP40F, F40PH sa-mi faci si mie un semn ca am un pic de material ca sa contribui aici.

Imi permit deja sa dau iama in subiectul tau insa cum suntem impatimiti de acelasi hobby sper ca n-o sa te superi.

Cum suntem la F-uri, iata o specialitate: FL-9. O locomotiva diesel-electrica cu formula osiilor atipica Bo'(A1A) produsa la vremea ei pentru New Haven care putea functiona si ca locomotiva pur electrica (pentru a trece mai departe de 125th Street in New York spre Grand Central Terminal, unde tractiunea Diesel e interzisa) preluand curent prin patina:

Modelele mele Amtrak pe scara N sunt de la Rapido Trains si sunt evident detaliate asa cum o face de obicei Rapido Trains, cu maini curente aplicate separat din metal s.a.m.d.. Plus decodor cu sunet ESU cu inconfundabilul sunet al motorului EMD 567C.

Sigur, orice date suplimentare sunt benefice, iar FL9-ul, cu aspectul de hotrod e chiar un hibrid deosebit de interesant. Dupa inca un pictorial cu FP7 ( Milwaukee Road, dar trage Morning Daylight-ul SP) si inca niste F3-uri, vine si bolidul E9 cu California Zephyr-ul trailing behind.

 

[mrpuf]

Inca un contaminat groaznic. Vagoanele MicroTrains sant foarte bine realizate ca detaliere. Nu mi-au placut rotile de plastic, sant facute perfect, dar plastic. Cred ca tine de marketing, sa fie un pic mai ieftine. Eu am facut masuratori, am cautat Fox Valley din metal si le-am schimbat. Despre F ce sa spun? Am luat un gunoi prima data, Bachman, sarac in detalii, zgomot de rasnita de cafea, a ajuns pe aici pe forum, donat. Acum am F3, F7 in variantele WarBonet, Union Pacific, Rock Island. ABBA. Am pus stop pentru ca nu am vrut sa ajung in situatia SD70ACe, cu peste 332 bucati din seria Heritage KATO. De la heritage Kato am sarit pe BLI cand au facut si ei SD70ACe. Mult sub gradul de detaliere Kato. Dupa FA, FB, au urmat EA si EBi. Bineinteles PA1 PB1. Toate la-am vrut ABBA. Apoi Si FL-ul de spunea Horia mai sus. Apoi a urmat inca o vitrina de 2.10m. Si tot asa. Ma bucur ca ai descoperit calitatea japoneza. Din peste 200 locomotive a lor, nu am gasit nici una defecta. QC la ei este mandria lor, ceva ce ar trebui copiat de toti. Spor la adunat.

Da, eu un hobby cu pericole intesate peste tot. Va veni si prezentatrea unui SD70MAC, ramas inca netestat sub pat. PS. Sotia stie de el

 

[gamitzu]

Treaba cu sasiul din doua jumatati este super cand vine vorba de mentenanta. Usor de desfacut, usor de pus la loc. Greutatea e suficienta. Kato nu a mers pe cauciucuri de tractiune, loco au pick-up perfect pe toate rotile, trag perfect, zgomot 0. Am postat deja comparatia Kato-Minitrix. No coment. Am reusit sa tractez pe diorama toata garnitura de El Capitan cu 10 vagoane cu o singura F3A sau F7A Kato. In conditiile in care folosesc consist din 4 unitati ABBA. Inca mai am de adunat si eu, nu am terminat. PA1-PB1 au reusit impreuna sa traga 40 vagoane MicroTrains fara probleme. Merge si numai un PA1, dar arata mai bine cu tractiune multipla. Nici o locomotiva Kato diesel nu are cauciucuri. Si merg perfect.

 

[gamitzu]

Daca vrei liniste in casa, iei 10 SD70Ace pt. tine si o pereche de cercei misto pt ea. Dupa aia decodoare. Au scos cei de la ESU decodoare pt Americane, cele doua de baza. Narrow hood si large. Sant perfecte, am luat deja 6, dar inca nu am avut timp

 

[mrpuf]

Momentan, pentru microdioramele mele, de dragul diversitatii materialului rulant, ma limitez la analog cu Fleischmann Picollo cu "shunturile" scoase de la macazuri, astfel putand izola o garnitura pe o abatere.
In lucru, pe langa inca nefinalizatul Roman scurt, automorul monesean si diorama Moneasa, am si un shunting puzzle. Mai trebuie sa caut magneti pentru cuplele automate. Planuiesc o actionare manuala a macazurilor, deci va fi interesant.

Fiindca am mai promis un F, iata un portret F3A, tot Kato, sosit tocmai azi din indepartatul Illinois, destul de intreg. Conform site-ului trovestar, dateaza undeva de la inceputul anilor 90, poate chiar 88. In ciuda varstei, batrana doamna este mai mult decat comparabila cu reeditarea postata mai sus, cu care va circula dos la dos, singurele diferente fiind farul suplimentar (atentie! Cel superior, daca era singur, era o combinatie de proiector cu lumina Mars, un far oscilant pentru americanii ever-so-thoughtfull), motorizarea putin mai slabuta (rulandu-le impreuna in analog va fi interesant), numberboard-urile neiluminate, neinscriptionate, si cuplele adaptate Kadee, cea din pilot fiind insurubata.

Urmeaza FP-7, E, si SD70 si Alco!

 

[Horia_Radulescu]

Vagoanele MicroTrains sant foarte bine realizate ca detaliere. Nu mi-au placut rotile de plastic, sant facute perfect, dar plastic. Cred ca tine de marketing, sa fie un pic mai ieftine. Eu am facut masuratori, am cautat Fox Valley din metal si le-am schimbat.

Intr-un interviu cu mai-marii firmei acum cam 10 ani s-a spus ca nu e vorba de o chestiune de pret (adica $1 in plus pe vagon n-ar fi relevant) ci doar de doua aspecte: unu la mana, zgomotul de rulare (argumentul fiind ca oamenii vor sa auda la un tren de 300 de osii zgomotul de rulare al locomotivelor si la atatea vagoane zgomotul osiilor metalice pe joante ar depasi pe cel al locomotivelor) si doi la mana, faptul ca asa li se permite modelistilor americani "sa puna mana" si sa perfectioneze singuri ceva la niste vagoane oricum aproape perfecte.

La modul serios, am lasat vagoanele cu roti de plastic asa pana acum si n-am avut nici un fel de probleme - nu se "ratoieste" nici unul pe sine. E drept, folosesc numai macaze Peco, chiar si pe modulele cele mai vechi.

Insa asta e off-topic la subiectul EMD, Alco, GE si compania

 

[gamitzu]

Fiindca adusese colegul aminte de ele si le-a mentionat. Orcum pentru plastic injectat sant perfecte. Mie zgomotul imi lipsea. In ton cu subiectul un E5 cu garnitura Zefir. Uite clantanit de roti la mine pe diorama

To view this content we will need your consent to set third party cookies.
For more detailed information, see our cookies page.

Accept third party cookies

[img=https://youtu.be/B3ium0osD-U]View: https://youtu.be/B3ium0osD-U[/img]

 

[Horia_Radulescu]

Privind sistemul constructiv "split frame", subscriu la ce a scris Gamitzu mai sus. E solutia clasica folosita de multi producatori consacrati la modele americane de decenii bune incoace si are avantajul unui montaj logic si foarte simplu in analog si - cu platinele de rigoare - si in digital.

Conform site-ului trovestar, dateaza undeva de la inceputul anilor 90, poate chiar 88.

Privind locomotivele si vagoanele de calatori si marfa americane un sit foarte informativ este spookshow.net. F3A si B Kato dateaza intr-adevar din 1988 si o descriere detaliata a tuturor variantelor se poate gasi aici.

 

[gamitzu]

N-Scale Locomotive Encyclopedia (North American Prototypes)

N-Scale Locomotive Encyclopedia (North American Prototypes)

www.spookshow.net

Mecano fosta Iugoslavie avea prin 70 niste bazaconii la N de te tavaleai de ras. Tot F-uri. Mark le-a catalogat ca pieces of junk. Cu sasiu butucanos, disproportionate, pline de bavuri, nu mergeau jumatate de metru.

 

[Horia_Radulescu]

Mecano fosta Iugoslavie avea prin 70 niste bazaconii la N de te tavaleai de ras. Tot F-uri.

F-uri, dar nu de la EMD ci de la Alco. Erau FA-1 sau FA-2 sau ceva intre.

Culmea e ca matrita carcasei era foarte bine detaliata si la scara si a fost folosita si la constructia noua de la inceputul anilor 2000 care e o locomotiva de toata lauda, poate in afara faptului ca e echipata din fabrica cu cuple Rapido si nu Kadee.

 

[mrpuf]

Da, dadusem si peste spookshow la un moment dat.
Departe de a critica sasiul split frame, mi s-a parut doar inedit. Cu mentiunea ca dezasamblarea componentelor acestuia e usoara la F3/7, demontarea carcasei fara aventuri cu suportul cuplei/frame-ul boghiurilor fiind in schimb alta mancare de peste (ca vorba vine, am facit screenshot de pe spookshow). Learned it the hard way, rupand inclusiv pin-ul de sprijin al arcului aferent cuplei la boghiul posterior. Noroc ca service-ul era tocmai pentru inlocuirea Rapido-urilor cu cuple Minitrains, conversia oricum presupunand acest delict.

Alco-uri FA am in plan (mai ales prin conexiunea OSE), ma gandeam la Roco, pentru inceput. Merita, sau mai bine economisesc o lecuta si investesc irecuperabil in altceva? Si RSD-ul 15 cu capota joasa e interesant.

 

[Horia_Radulescu]

Ca sa scoti o carcasa Kato trebuie sa studiezi mai intai atent obiectul muncii (si instructiunile) sau sa suni pe cineva la Kato in Japonia sau Kato USA ca sa-ti spuna unde sunt cele doua clipsuri. In general sunt chiar doua, puse in diagonala si nu patru ca la cei mai multi ceilalti producatori si in general clipsurile sunt pe partile transparente si nu pe cutie. De folosit, folosesc scobitori si nu surubelnite ca pe Spookshow pentru ca orice piesa metalica va lasa urme pe sasiu sau/si interiorul carcasei.

Privind suporturile cuplelor, e vorba de piese din ABS sau POM deci relativ flexibile daca nu le indoi la 90 de grade. Insa si aici trebuie rabdare ca sa le pui la loc.

 

[mrpuf]

Acum sunt invatat, am mai facut 2 schimburi de cuple fara probleme.

 

[Horia_Radulescu]

Daca tot suntem la capitolul Kato pot sa va povestesc si o anecdota.

Povestea dateaza de acum 5-6 ani, cand tocmai aparuse SDP40F in versiunea originala Amtrak Phase I si II. Poate deja sapte. Cam tot pe atunci situatia mea familiala se schimbase, incepeam sa ma uit cu mai mare atentie catre Statele Unite si ma cam lovise microbul Amtrak. Nu prea am fost niciodata fan de SDP40F din cauza esecului locomotivei reale insa cand te apuci sa strangi modele recente Amtrak trebuie sa strangi si esecuri.

Pana la urma am ajuns sa am doua, o Phase I si o Phase II. Una a fost cumparata, cealalta ramasa de la prezentarea din revista si preluata de subsemnatul si evident refiscalizata. Nu mai stiu care e care. In orice caz am ajuns sa am doua namile umplute cu metal si care sunt cele mai grele locomotive din colectie. Si candva m-am gandit sa le deschid ca sa vad cum se pot digitaliza.

Am presupus ca treaba merge ca la E8/E9 sau F40PH si orice alta locomotiva Kato, insa nu i-am dat de cap cu scobitori. Trebuie spus ca sunt tipul de colectionar maniac care nu suporta o urma pe carcasa sau boghiul unui model si care prefera sa-l vanda daca are vreo problema optica care nu se poate remedia.

Locomotiva era inca atat de noua incat pe Spookshow inca nu figura deloc. Cand am vazut ca n-o scot la capat am stat sa se faca ora potrivita (pe la noi era deja seara), am pus mana pe telefon si am sunat in Schaumburg, IL la Kato USA. M-am prezentat politicos (il cunosc pe vicepresedintele Kato, seful Kato USA din motive profesionale). Aici baietii au inceput sa ma trimita de la unul la celalalt (e bine cand ai Flatrate si pe telefoane mobile in State) si pana la urma unul din ei imi spune ca nu se poate demonta fara sa lasi urme pe sasiu si ca-mi trimite pe WeTransfer un filmulet facut cu telefonul cum se face.

Dupa cinci minute vine si filmuletul. Intr-adevar omul folosea doua surubelnite mici si operatiunea chiar lasa urme, asa ca nu m-a convins. L-am sunat inapoi, am multumit frumos si am ramas cu buza umflata si locomotivele nedeschise. Am mai stat cateva ceasuri, sa se faca ora 9 dimineata in Japonia (adica ora 2 dimineata la mine acasa), am pus mana pe telefon si am sunat la Kato. Evident, nu la informatii ca nu vorbesc japoneza si nici pe presedinte pentru ca nu mi-as permite, desi il cunosc de 15 ani ci pe o colega de la serviciul tehnic care fiind chinezoaica vorbeste destul de bine engleza. Fata ma asculta, intelege si zice "nici o problema, Horia San, daca vrei facem in 5 minute conferinta pe Zoom, numai sa cobor la etajul potrivit". Pe vremea aceea Zoom era ceva rar, nu ca in ziua de azi dupa Covid-19 insa deja prinsesem obiceiul sa-l folosim, mai ales cand faceam videoconferinte cu mai multe persoane deodata.

Atunci am avut o presimtire si s-a trezit maniacul din mine. Imi zic "stai asa bre, ca daca astia se apuca sa deschida locomotiva live tot cu surubelnite trebuie sa fac si eu la fel simultan, ca altfel ii voi jigni - doar sunt japonezi". Si parca nu-mi venea sa omor carcasele live pe Zoom. Asa ca i-am zis fetei ca am laptopul stins ca e noapte (abia atunci si-a dat seama ce ora era pe la noi si ca eram dus cu pluta) si ca mai bine sa-mi trimita un filmulet. Zis, facut, filmul a venit dupa 5 minute. Evident, tot cioparteala cu surubelnite. Si mai ales faceau asta prin fata fremului de plastic deasupra boghiului, lasand urme si pe el, desi puteau baga surubelnitele si in spatele lui.

Am multumit inca o data si m-am culcat. La capat am scos-o dupa cateva zile cu multa rabdare, scobitori umede si fara pagube. Acum stiu cum se face.

 

[Horia_Radulescu]

Treaba asta a avut si o urmare: dupa trei sau patru saptamani am primit un colet de la Kato USA de la vicepresedinte cu doua fremuri complete de plastic inauntru, "ca stie ca sunt maniac cu perfectiunea si ca nu se poate sa n-am locomotive perfecte". Mai trece jumatate de an, vine vremea Nürnberg-ului si ma intalnesc cu toata echipa Kato, inclusiv presedintele si fata de care am vorbit. Si-mi da un pachetel cu doua fremuri de schimb, "ca sa aiba Horia San locomotive perfecte".

Asa ca daca aveti nevoie de un frem de SDP40F, faceti semn incoace ca am stocuri. Uneori e bine sa fi maniac cu japonezii care sunt la fel de maniaci si-ti inteleg perfect dileala.

 

[gamitzu]

Eu am reusit sa fac bucati carcasa de SD70ACe, sa scot ghidul de unde sa il scurtez. Japonezul a facut carcasa din bucati imbinate asa de perfect, ca nu vezi nici cel mai mic spatiu, cu cea mai buna lupa. Daca la vremea aia, desfaceam ca sa scurtez 5mm din ghid, sa il polishez oglinda ca sa pot monta decodor cu led normal in llocul celui original, SMD, acum vreau sa desfac pt a monta smd-uri in farurile inferioare cu fire. Dupa ce ESU a scos decodor sub 10mm care e pt sasiul de 40, 45, 60, 70, ACe, nu vreau sa pierd ocazia cu lumini intermitente pe ditch light. Am 4 SD70 Ace UP flared flag pt un consist bun. Fiind preferatele mele din toata clasa Heritage de la Kato, probabil ca o sa sfarsesc sa cumpar fiecare inmatriculare in parte, care o sa apara. Chipul cu sunet ESU ofera pad-uri pt lumini auxiliare asa ca pot face cu ele ce vreau. La fel pt clasa F sau E cu far central, efectul Mars este deosebit pe locomotiva, nu este un simplu puls de lumina, este gandita perfect. Efectul intre cea reala din filmari si cel de pe decodor este absolut identic. In lumina slaba, pe diorama, locomotiva in gara, sunetul de clopot si lumina Mars la farul central m-a lasat masca.