Intalniri ale Asociatiei, imagini

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"
Si povestea merge mai departe


Inainte sa ne indreptam spre capatul Y al statiei, care se afla spre port, am mai zabovit printre linii cautand marturii ale neschimbarii.



si am intors privirea spre Dunare.
Dicolo de liniile initiale erau "noile" linii ale mai noului triaj construit datorita traficului in crestere exponentiala inainte de 1990.



Capatul Y al statie ne intampina cu o pasarela peste pachetul de linii care duce la vechea punte a feibotului.
Urcam pe ea si ni se dezvaluie panorama intregului complex Calafat.
Statia a suferit modificari pe parcursul timpului.
Liniile ce se opreau initial in fata garii au fost prelungite pana in port



Asa cum au suferit modificari si liniile din fata garii prin adaugarea noului triaj si a instalatiilor aferente: statie de alimentare cu motorina, cateva ateliere, bascula cantar etc




Tot la Y, asa cum am mai spus, se afla vechea punte a feribotului



cu pontonul sau, aflat inca sub pavilion romanesc, foarte interesant din punct de vedere constructiv.
Are in compunere doua tancuri de balast ce se umplu sau se golesc de apa pentru a mentine la acelasi nivel feribotul cu puntea de legatura in functie de nivelul Dunarii.
In urma accidentelor repetate de incalecare a tampoanelor vagoanelor in momentul imbarcarii datorate valurilor si nivelului fluctuant sa recurs la "imbracare" tampoanelor cu niste dispozitive simple metalice care ajungeau pana aproape de ciuperca sinei.
Astfel indiferent de oscilatiile date de Dunare imbarcarea se facea in conditii bune.
Grele de 30-50 Kg au ajuns sa fie manipulate cu usurinta si indemanare de catre angajatii CFR. Se formase un fel de scoala pentru manuirea lor.

Inchisa astazi. Traficul a fost preluat de cele doua bacuri care fac transbordarea autovehicolelor.

Langa poarta de intrare pe pod stau si acuma vinciurile de manevrare



Deoarece vechea cale de incarcare a feribotului nu mai facea fata sa luat hotararea construirii uneia noi.



Din pacate nu a fost terminata niciodata iar feribotul, dupa ani lungi de serviciu, a fost taiat si dat la fiare vechi de catre ... bulgari.
Normal ca de catre bulgari doar era al lor.

Capatul Y ne-a mai intampinat cu coloana hidraulica datand, probail, de la infiintarea statiei



Intorcadu-ne spre gara am surprins pe "pelicula digitala" anexe ale statiei construite in acelasi stil arhitectural si cu aceleasi materiale.

 
Putin obositi ne intoarcem la cladirea statiei.
Intram din nou in vorba cu Impegatul de Miscare ce ne sfatuieste cum sa abordam problema cu cei de la revizie ca sa putem avea acces la podul rotitor si remiza.

Plecam hotarati sa nu ne dam batuti cu una cu doua avand in vedere ca miscarea este una si intretinerea alta.

Lok nu rateaza ocazia sa fotografieze detalii ale etajatelor avand in plan creerea unei garnituri CFR din vechile lui PIKO asa ca le pozeaza pe toate fetele exterior si interior.
Dar cate nu are el in plan!




Strabatem cele cateva sute de metri pana la capatul X calcand pe istorie.




Traverse vechi, sine vechi, schimbatoare de cale si saboti de deraiere datand cam din aceiasi epoca. Sigur unele au suferit modificari in timp si reparatii. Macazele au fost cele mai ingrijite dar, curios, in mare parte nu le-au fost schimbate decat traversele.




Ajungem la podul rotitor.
Conform conventiei nu facem fotografii pana nu luam legatura cu mai marii locului.
Cel mai mare in grad era acarul la care s-a adaugat dupa ceva timp si cel care avea grija de remiza.
Foarte binevoitori, povestindu-ne o gramada de lucruri, ne-au arata tot ce se putea vedea si exista in acel moment pe amplasament

Podul rotitor martor al avenimentelor petrcute pe parcursul a mai bine de un secol




Surprinsi asupra faptului ca doar de asta am venit

 
Dupa masuratori, adnotari si fotografii cu detalii ne uitam la masinaria construita acuma mai bine de un secol si incercam sa ne dam seama cum functioneaza.
Simplu. Este o placa turnanta manuala ce are un pivot central si patru roti de sustinere ce calca pe linia circulara.

Sinele sunt din diversi ani.
Pe placa sina dateaza din



iar linia circulara de sprijin este formata din sina ceva mai noua




Ne indreptam spre remiza.
Este doua locuri si are aceiasi arhitectura ca statia.
Construita din caramida aparenta este proaspat renovata.
Acoperisul a fost schimbat in intregime mai putin capriorii care, avand in vedere grosimea, au rezistat foarte bine.




Cateva utilaje, un cazan si un boiler precum si un rezervor pentru dedurizarea apei, datand din perioada interbelica




Vechea pardoseala a remizei construita din piatra nu a fost scoasa.
A fost acoperita cu beton dar cei care au renovat cladirea probabil ca s-au gandit si la istori si au lasat o portiune neacoperita




Da, pe acolo este iesirea




O vedere a placii turnante dinspre remiza




Din pacate vechile usi din lemn nu au rezitat trecerii timpului si au fost inlocuite cu unele din metal care, surprinzator, nu strica armonia fatadei.
Din vechile usi au ramas doar balamalele si opritorile de vant



E timpul sa mai vedem si altceva
 
Muzeografii nostri de ocazie, inainte de a ne lasa sa mergem la alte instalatii ale depoului, ne iau de mana, la propriu, si ne duc sa vedem o pompa de apa actionata de un motor cu abur.

Foarte interesant. Era acoperita de crengi ca sa fie ascunsa de privirea celor ce vor sa duca tot la fier vechi.
Interesanta cu ata mai mult cu cat avea putine piese lipsa




Liniile de la capatul Y, zona depoului, au fost modificate.
Astfel, inainte, pentru alimentarea cu carbuni a elevatorului si evacuarea zgurei din canalul de curatire, existau doua linii de cale ingusta, una dintre ele exact pe amplasamentul actualei linii directe, linia II din statie.

Elevatorul nu mai este cel original care s-o fi prabusit de atata rugina.
Este o constructie de data recenta realizata din profile sudate dar arhitectura si modul de functionare sigur sunt copiate intr-o mare masura de la cel vechi



Astazi a mai ramas o singura linie de cale ingusta, cativa vagoneti si doua placi turnante pentru acestia dar care nu mai sunt complete




Am fost invitati in interiorul cladirii elevatorului unde am dat peste motorul diesel original de actionare al incarcatorului de carbuni




Cel mai fericit a fost Lok care a facut el ce a facut si nu s-a lasat pana nu a invartit masinaria.
Motorul este arhicunoscut fiind un diesel in patru timpi si un cilindru care multi, multi ani l-am vazut pe masinile de taiat lemne.

Langa el, din vremuri mai noi, se afla si motorul electric care l-a inlocuit la un moment dat.

Iesiti afara ne indreptam privirea spre canalul de curatat zgura foarte curat langa care trona o coloana hidraulica datand din acelasi an cu gara




Am luat-o calcan pe traverse spre Craiova descoperind vechiul amplasament al liniei directe care era linie I, linia de garare la un depozit ceva mai nou si facand o fotografie capului de pod de la rutierul vechi ce traversa liniile




Am pornit-o incet, incet spre cladirea statiei dupa ce ne-am luat la revedere de la gazdele noaste.

Parca totusi nu ne venea sa parasim asa de repede gara dar ora ne obliga sa o facem.

Mai aveam drum de strabatut si in plan sa mai vedem trei locuri: Portul Cetate, statia Poiana Mare si daca nu o inopta prea tare Portul Corabia.

Ca un fel de rams bun Lok a mai mers pana la pasarela de la capatul Y sa mai faca cateva fotografii in timp ce noi l-am asteptat la masina.

(Foto din aceste posturi: Alex, Lupul Alb, Lok, LDH)
 
LDH a spus:
Se pot pune si acolo fara probleme cu titluri diferite.
O facem daca Patria o cere :D
Este bine sa fie si aici.

Sunt, dar se pierde multa informatie, imagineaza-ti peste un timp cand aici vor fi 50-60 pagini cine le mai gaseste?
 
Florinn a spus:
LDH a spus:
Se pot pune si acolo fara probleme cu titluri diferite.
O facem daca Patria o cere :D
Este bine sa fie si aici.

Sunt, dar se pierde multa informatie, imagineaza-ti peste un timp cand aici vor fi 50-60 pagini cine le mai gaseste?

Am zis ca le punem si acolo.
Nu o sa se piarda nimic decat daca crapa serverul.

Din respect pentru membrii AMFB mi se pare normal sa apara aici si sa dam curs invitatiei de a le pune si dincolo lucru pe care o sa-l facem cu mare placere cat de curand cu toate reportajele noastre.
 
Orele fiind inaintate si mai avand cate ceva de vazut ne-am urcat in masina.

Regretul meu este ca nu am avut ocazia sa-i plimb prin oras sa le arat tot ce este de vazut, sa-i duc in port care este posibil sa dispara cu noul pod, sa le arat ramasitele unui slep din WW II ce a "calcat pe o mina", sa-i duc la tunuri, intr-un cuvant sa le arat ca desi Calafatul este un oras de provincie a cunoscut si vremuri infloritoare iar edilii nu s-au inghesuit sa darame si sa construiasca blocuri in locul frumoaselor case.

Poate cu alta ocazie avem mai mult timp si poate vom reveni avand in vedere si invitatia CFR-istilor de ai mai vizita.

Masina.
Drum de centura al Calafatului.
Viram dreapta spre Craiova si le arat ce a mai rams din vestitele sere de la Clafat care impreuna cu cele de la Isalnita erau printre cele mai vestite din tara.
Au ramas doar estacadele din beton ale conductelor pentru apa calda si abur.
In rest balarii.

Facem stanga si ne angajam spre Tr. Severin.
Drumul in reparatie. Se fac canale colectoare pe margine si podete.

Regrete ca nu putem sa ne abatem 3 km ca sa mergem pana la Manastirea Maglavit care se afla intr-unpeisaj foarte frumos si cu ocazia asta sa vada si Lok ce inseamna sa conduci pe nisip.

Trecem si de strada lui Petrache Lupu, Sfantul de la Maglavit care l-A vazut pe Dumnezeu.

Nu avem timp.

Urmeaza Hunia, Fantana Banului si Cetate.

Mergem inainte si la Primarie facem stanga, ocolind monumentul eroilor din WW I "asezonat" cu tunuri din WW II.

Le explic termenul de "oaga" si alti termeni locali ce dau numele cartierului tiganesc ce margineste drumul in coborare spre port.
Stadionul comunal in stanga iar din fostele ferme de vaci nu a mai ramas nici macar o caramida.

Drumul, macadam, ne duce drept spre liziera padurii de pe marginea Dunarii.
Trecem de pescarii, care se intindeau inainte pana aproape de Maglavit, intram in padure. Drumul este cocotat pe digul de pamant.
Ajungem in port.

Cunosteti istoria Casei de Creatie a lui Dinescu asa ca nu insist.

Voiam sa le arat cladirile apartinand de Capitania Calafat care au acelasi stil arhitectural ca garile vizitate de noi.
Din fericire sunt in picioare.




A disparut doar vechea magazie de cereale construita din lemn si a fost modificata cazemata ce dateza din WW II. Probabil din ratiuni artistice.




Biuta tunului de coasta nu a reusit sa fie demolata nici macar de vajnicii copaci




A aparut o noua constructie, se vede si in imaginea cu biuta, la care mesterii olteni s-au intrecut pe ei in ce priveste iscusinta si detaliile desi cladirea este construita din osb.




Alaturi de barci cu motor, daca faceti o vizita in zona, o sa vedeti si cateva exponate ce fac parte dintr-un mic minimuzeu tehnic.

Piesa de rezistenta este un tractor Lanz Bulldog contemporan probabil cu cheiurile Portului Cetate.




O motopompa datand de prin 1950




O sanie care nu stim din ce motive a primit si roti




Si o trasura care sigur a cunoscut vremuri de glorie



Intampinati de un vant foarte puternic am facut totusi cateva fotografii.
Dunarea se pare ca nu este atat de albastra pe cat se spune.




Altadata la aceste cheiuri erau acostate slepuri, uneori pe doua randuri, in timp ce altele isi asteptau randul ancorate undeva pe Dunare pentru a primi in magaziile incapatoare graul si porumbul romanesc.

Astazi la chei un ponton plutitor probabil baza pentru barcile cu motor




Am lasat portul in urma si am luat-o spre Cetate.

Povestindu-le despre vestitul boier Druga am sperat sa putem intra la "Castelul lui Druga" cum au denumit satenii resedinta de vara.
Din pacte nu am putut intra.




Se pare ca resedinta a fost revendicata de o ruda a boierului.
Poate este mai bine asa si "Castelul lui Druga" o sa cunoasca iarasi vremuri bune




Nu am ratat moara aceluiasi boier. O constructie impunatoare.
Oare cu ce seamana arhitectura ei?




Urcam drumul, facem dreapta "La monumet" si ne oprim sa mancam.

Sarim peste acest capitol din ratiuni de colegialitate fata de Lok care nu stie sa manance felia de paine cu icrele in jos.

Masa terminata pornim mai departe.

De data asta spre casa dar nu spre Craiova sau Calafat ci spre Poiana Mare.
 
Ne-am luat la revedere de la Cetate si am pornit sa intalnim soseaua Craiova-Calafat.

Luam in roti, la propriu, santurile prost acoperite cu asfalt de la podete si ajungem la intersectie.

Stanga spre Craiova, atentie la viraj de stanga ca strange, frana si ne incadram la dreapta spre Poiana Mare.
Din asfalt se desprinde drumul de macadam ce duce direct la Halta Maglavit.

Nu-l urmam si facem dreapta pe asfalt spre trecerea la nivel fara bariera.

Mergem incet.
Din stanga, din Halta, apare un salam Desiro.
Cum abia mancasem nu-l prea bagam in seama dar ii dam prioritate.
Fara pasageri la mers de melc trece spre Calafat.
O fi in probe?
O sa inlocuiasca etajatele?

Cine stie?

Negasind raspunsul reluam panglica de asfalt spre Poiana Mare.
Drumul bun. Reasfaltat doar se apropie localele.

Apar rand, pe rand, ferma agricola, Spitalul de Nebuni si bariera.

Lok lasa masina la pas si cand traversam calea ferata vedem in fata garii un motor Malaxa.

Cum drumul ne duce singur spre gara nu mai trebuie sa-i spun lui Lok pe unde sa o ia.

Imi trec prin fata imagini de altadata.
Toate magaziile din jurul garii si in special cele de pe partea cu satul gemand de rosii. Cat vedeai cu ochii munti intregi de ladite si ambalaje "Export Romania", oameni cu carucioare pe doua roti incarcate cu ladite pline ochi cu rosii stand cuminti la coada la centrele de predare.
Animatie, vanzoleala, un dute-vino fara sfarsit.
Liniile statiei neincapatoare.

Pe vremuri trenul mixt ce pleca spre Golenti si/sau Calafat din Poiana Mare se numea "Catarita".
Nu am reusit sa aflu de unde i se trage.


A fost candva ... acuma este liniste.



In gara doar "Daniela" vagonul motor Malaxa cu nr. 953, botezat asa dupa numele sotiei primului mecanic ce l-a adus in Poiana Mare.
Sta linistit in bataia soarelui de dupa amiaza si asteapta ora 19:15 trecute fix sa plece la drum



Oprim si ne punem sa facem cateva fotografii.
Apare Seful de tren si intram repede in vorba cu el.
Reusesc sa-i readuc in memorie Catarita si ne spune noul nume al motorului si de ce-l are.
Accepta sa faca o poza de grup si cand ne luam la revedere ne face invitatia sa revenim si poate sa facem o plimbare si cu Daniela.




Lasam in urma gara. Ajungem in centru si facem stanga spre Bechet.
Parcurgem localitatile cu viteza legala pentru a vedea cladirile si mai ales urmele inundatiilor de anul trecut de la Rast.

Se face noapte




Corabia

Traversam calea ferata si-i zic lui Lok sa o lase usor sa nu ratez strada sper port.
Nu am ratat-o.
Din pacate locul era neluminat.
Coboram disrect spre siloz si facem putin stanga iar in bataia farurilor indreptate spre Dunare zarim pavilionul de stat fluturand la pupa slepului ancorat la ponton.
Nu facem poze si o luam spre Turnu Magurele.

O mica contrazicere legata de starea drumului dupa trecerea Oltului.
A fost asa cum am spus. Macadam.

Oprim la iesirea din Turnu sa ne dezmortim si mai coboram din masina in fata caselor.

Obositi dar cu bagajul de cunostinte completat conchidem ca o zi este prea scurta pentru un asemenea tur.

Erau prea multe de vazut si ma bucur ca nu am abdicat de la ideea initiala.
Tinta Clafat.
Ca au mai fost si altele pe langa nu a putut decat sa ne bucure.

Fotografiile ce insotesc textul sunt facute de Alex, Lupul Alb, Lok si LDH.

Oare cand mai mergem pe acolo?

Ce urmeaza?
 
Doar o mentiune,

acel elevator este un elevator Kaiser despre care am mai scris anterior. In ciuda aspectului sau este cel original. A fost construit si introdus masiv in remizele CFR in perioada interbelica odata cu introducerea in serviciu a locomotivelor cu capacitati sporite de inmagazinare la tender.
Original erau actionate de un motor diesel, ulterior inlocuit cu unul electric pe baza unui proiect elaborat de un inginer CFR.

Elevatorul este la baza un model german, putin simplificat.
Anterior acestui elevator nu a existat nici unul, incarcarea tenderelor facandu-se cu cosuri de nuiele, urcate in spate pana la tender pe o estacada din lemn. Nu era munca usoara....
 
Multumesc la randul meu tuturor celor care au facut parte din mica "expeditie" pana la Calafat si care si-au rupt din putinul lor timp liber pentru a posta aici poze si a face un frumos reportaj despre acest "capat de linie" interesant. Daca data viitoare va hotarati mai din timp, as putea incerca sa ajung si eu la Bucuresti pentru o asemenea "expeditie"!

O ultima remarca glumeata: stiati ca localitatea Calafat este printre putinele din Romania care se poate mandri cu un nume de origine ...araba?

Cuvantul initial este "gallaf", plural "gallafat" (pluralul in araba se formeaza adaugand sufixul -at) si denumeste o suvita subtire din canepa imbibata in gudron, care se impaneaza intre scandurile unei corabii pentru a face coca ei impermeabila. Termenul a fost introdus in Romania cam prin secolul al XV-lea de catre genovezi, care au intemeiat se pare si localitatea respectiva! ;-)

O intrebare: remiza de locomotive avea patru sau trei ferestre in fatada laterala, respectiv era modelul "Focsani" sau modelul "Curtea de Arges"? Ati facut cumva masuratori ale ei?

Salutari din Constanta,
Dorin
 
Buna Dorin,

Remiza are cate patru ferestre pe laterale.

Din pacate datorita vegetatiei nu ne-am putut apropia de peretii laterali spre linia curenta.

Ce pot sa iti mai spun este ca are usi la ambele capte iar in spate, in dreptul gardului incintei este o poarta pe care sigur iesea o linie sau doua ce traversa/traversau, probabil pe un pod - se mai vad urmele pilelor - un mare sant si mergea spre zona industriala.
Astazi in "parcul industrial" se face accesul direct din noul triaj si de pe o linie ce pleaca inainte de intrarea in depou.

Remiza mai are pe o laterala ceva ce ar fi trebui sa fie ateliere.
Au alta destinatie iar vechile ferestre au fost inlocuite cu tamplarie PVC cu geam termoizolant dar fara sa afecteze ancadramentele.

Oamenii de pe acolo au renovat remiza si anexele ei iar celelate instalatii, desi vechi si neutilizate de ani buni, sunt pastrate curate - vezi canalul de cenusa care aproape ca staluceste de curatenie.

Probabil ca daca ar fi bani ar fi aduse la o stare mai buna toate minunile din depoul Calafat care si asa nu arata prea rau.
 
tin sa il critic prima oara pe LDH care se plangea ca nu are lumina sa faca poze......dar de ce ai trepiedul de la mine?.....ca sa pui aparatul pe el sa poti face poze fara lumina.
in alta ordine de idei .....excelent reportajul in binecunoscutul stil LDH-ian cu care ne-am obisnuit.
 
Buna COObra,

Mai intai multumesc pentru aprecieri!

Da, aveam trepiedul si cardul de 1Gb pe care mai era loc suficient, numai ca la Corabia este o combinatie care si ziua poate sa iti creeze greutati: localiate de frontiera, port, linii CF, siloz si, nu in ultimul, rand vama.

Ne-am gandit si noi la poza de pe trepied cu timp de expunere lung exact cat sa pice peste noi granicerii.

Am preferat in locul curatatului cartofilor la pichet sa revenim in acele locuri ziua.

Despre curatatul cartofilor si uimirea unora de cati pot curata intr-o ora si cate vase pot sa spele in acelasi timp fara sa scape unul pe jos cu alta ocazie :D
 
@ LDH,

Felicitari inca o data pentru stilul reportericesc, reusesti sa-l faci si pe "cititor" sa parcurga drumul impreuna cu tine, ceea ce nu-i putin lucru!

Iar despre curatatul cartofilor, s-ar zice ca vorbesti din experienta! :D

Mai exista o varianta pe care eu, ca ne-posesor de trepied, o folosesc cu mult succes: asezarea aparatului pe un element orizontal din peisaj, sau fixarea lui verticala pe un zid. In ambele cazuri trebuie sa te multumesti cu o incadrare "aproximativa" iar declansarea trebuie pusa pe "automat" altfel cand incerci sa apesi pe buton misti aparatul, insa rezultatele acestei metode sunt surprinzator de bune!
 
Buna Victorian,

Merge orice metoda dar nu noaptea cand stai lipit de un stalp pe care sunt panouri de parca ar fi indicatoare de circulatie.

Unul te avertizeaza ca esti intr-o localitate de frontiera
Altul ca esti in perimetru zonei de protectie CFR
Altul ca te afli in fata portilor Vamii

Adevarul este ca nu l-am vazut pe cel cu fotografiatul interzis :D

Imagineazati cum am aparut noi acolo.

Drumul este in coborare.
Bezna de nu poti sa iti vezi nici varful nasului.
Apar niste faruri care matura tot, vireaza stanga pe langa siloz, opresc in dreptul liniilor CF si indreapta luminile spre slepul la ancora.
Stam cu motorul pornit si ne gandim ce sa facem.

Un scenariu pentru Sergiu Nicolaescu si filmele lui cu comisarul Moldovan :D

Ei, cu cartofii este o poveste mai lunga dar draguta in felul ei.
Poate odata, cine stie, legata de un reportaj o sa amintesc de ea.
Doua amanunte.
Aveau cutitele foarte bine ascutite si spalatul vaselor se facea cu cenusa de lemn :D
 
@LDH

bravo! :aplauze: :aplauze: :aplauze:
inca o data imi exprim regretul ptr imposibilitatea de a participa la o asemenea
"expeditie" pe linia Calafatului...unde personalul de Calafat sau "Calafatul",cum i se
mai spune,mi-a leganat copilaria si inceputul/sfarsitul vacantelor scolare...nu pe
toata lungimea ce-i drept,insa pana la halta Boureni,dupa care urma Bailestiul...