Da, si eu am destule amintiri legate de Ikarus-uri. In liceu, inainte de 1989, mergeam cu IK 4 pe linia 176 care apoi a devenit 182. Daca prindeam un loc pe scara eram tare. Ma tineam de usa si mapa cu cursuri si caiete in dinti. Daca stateai la usa din fata nu mergea autobuzul cu usa deschisa. Daca stateai la usa 2 sau la usa 3 si era zloata pe jos te stropea pe pantaloni in timp ce te tineai de usa cu unghiile pana ti se albeau. Zapada amestecata cu apa lasa dare de jeg cand se usca pe uniforma. La ultima usa era asa de jos autobuzul incat pe la sinele de tramvai lovea cu fundul de asfalt. Uneori se simteau si vapori de motorina amestecati cu vapori de ,,Deo Parfum" de Cluj Napoca ai unuia care, pentru a fi ,,cel mai tare" se dadea cu el si pe haine dar fara sa se spele. Apa calda era un lux.
Uneori, cand venea IK 4 in statie, era asa de aglomerat pe scari incat toti cei care se incumetau sa se urce plonjau imediat cu mainile pe orizontala in speranta intalnirii cu o bara sau macar o portiune de usa. Desigur in aceasta ,,calatorie" spre un punct de ancorare mai intalneai si colege in sarafan cu matricola. Credeti-ma, era singura sursa de caldura pe tot drumul atarnat de usi pana la liceu, in decorul hibernal.
Da, imi amintesc si eu ca soferii suduiau permanent, aveau o caciula murdara cu doua urechi nelegate intre ele ce atarnau permanent. De caldura nu se punea problema. Era un moft. Oricum, mai multi colegi, poate mai norocosi ca mine pentru ca s-au urcat de la capat, imi spuneau ca in interior, cand era plin, daca ridicai picioarele nu cadeai. Tare !
Cand eram copil am calatorit cu aceste Ikarus articulate din Bucuresti. Nu pot uita niciodata roata de rezerva aruncata pe jos, inauntru, in interiorul burdufului, peste care trebuia sa sari, calcand sau nu, daca vroiai sa avansezi ori sa cobori. Iarna apa de la topirea zapezii de pe burduf ingheta in timpul noptii cand autobuzele stateau afara, in garaj. Dimineata, cand sareai pesta roata din burduf, de multe ori trageai si un cap in bolovanul de inghetat. Atunci ne distram ....
Troleibuzele Ikarus de azi din Bucuresti, desi au o varsta venerabila, sunt un lux fata de ceea ce era in vremea socialista pus la dispozitia cetatenilor care mergeau la locul de munca ori la liceu.