Pai eu zic ca avem raspunsuri la ambele intrebari, Cosmin!
Am revazut intre timp textul cartii fundamentale pentru noi, respectiv "Istoria tractiunii feroviare" autori Serban Lacriteanu, Ilie Popescu.
Acolo se spune absolut clar ca locomotivele trenurilor de persoane de pe linia Bucuresti-Giurgiu, in numar de sase, aveau tendere cu doua osii, in timp ce locomotivele trenurilor de marfa, in numar de trei, aveau tendere cu trei osii. In poza unica in care se vede locomotiva numarul 42 "Resboieni" cu un tender pe trei osii purtand acelasi numar imi este absolut clar ca tenderul este de fabricatie englezeasca. Este un tender tipic cu arcurile lamelare scoase deasupra fremului si cutia un pic mai ingusta, cat sa incapa intre arcuri. Sunt tendere tipice pentru locomotivele britanice si foarte asemanatoare cu tenderele locomotivelor de pe Cernavoda-Constanta sau Ruse-Varna. Va postez alaturat o poza superba, luata de pe site-ul Lost Bulgaria, cu una dintre locomotivele de pe traseul Ruse-Varna. Dupa cum vedeti, la locomotivele de pe traseul Ruse-Varna exista un oarecare conflict vizual intre scaritele locomotivei, care sunt curbate spre inapoi, si scaritele tenderului, care sunt curbate spre inainte. Dar din fericire un exemplar original al acestor locomotive mai exista si putem verifica, intr-adevar asa erau.
Uitati-va acum in ce fel se potrivesc scarita de acces de la locomotiva si cea de la tender, la locomotivele noastre. Scarita de la locomotiva 43 din acea poza unica nu este pe doua bare cum o are Calugareniul in prezent, ci este o placa cu trepte pe ea dupa sistemul britanic. Uitati-va cum se potriveste curbura placii scaritei locomotivei cu curbura placii tenderului: e clar ca au fost gandite sa se potriveasca impreuna si sunt doua curburi paralele. Deci, fara indoiala, tenderul respectiv este unul dintre tenderele originale cu care au venit locomotivele de pe Bucuresti-Giurgiu. In cartea sus-numita apare si aceasta poza pe care o comentez acum (aceeasi pusa de prietenul nostru mai devreme, si care provine de fapt dintr-o alta carte mai veche, Istoricul serviciului de ateliere si tractiune, Bucuresti, imprimeria regala, 1906) si se spune in mod lamurit ca la data respectiva locomotiva numarul 42 era cuplata cu tenderul uneia dintre masinile de marfa (respectiv cele trei locomotive cu trei osii dintre care nu s-a mai pastrat nici un exemplar).
Pe cale de consecinta, tenderul locomotivelor cu doua osii cuplate, dintre care face parte si locomotiva numarul 43 Calugareni trebuie sa fi avut un tender asemanator cu cel din imagine, cu aceleasi detalii, dar numai cu doua osii.
Cat despre a doua intrebare, eu cred ca am fost destul de lamurit in penultima mea postare, cand am spus ca fara indoiala, tenderul care acum este agatat dupa locomotiva noastra Calugareni a fost la origine agatat dupa una dintre cele sase locomotive elvetiene construite de Emil Kessler, Esslingen, in 1873. Locomotivele respective au fost trimise in Rusia in 1877 si au functionat in timpul razboiului ruso-turc in care ne-am castigat si noi independenta. Dupa razboi, cele sase locomotive au ramas in tara si au fost integrate in parcul locomotivelor CFR ca numerele 134-139 (din 1894, 523-528). Prietenul nostru a postat fotografia locomotivei numarul 78 Rizlihorn a Schwerisschen Centralbahn, care va deveni dupa 1878 locomotiva CFR cu numarul 139 (din 1894) 528 Slanicul, dar nu putem fi siguri ca tenderul din fotografie este chiar cel care acum e atasat dupa Calugareni sau poate era un alt tender identic, din aceeasi serie. Oricum, Slanicul a fost radiat in 1922-24 impreuna cu celelalte surori ale sale, dupa o viata glorioasa in care a strabatut mii de kilometri in Elvetia, Rusia si Romania, dar in mod miraculos, unul dintre tendere supravietuieste inca, agatat dupa Calugareni.