Salut din nou! Uite un crop din cunoscuta poza din gara Filaret... din pacate, singura imagine in care vedem o locomotiva B-G in forma ei originala, sau aproape de original.
Aici se vede destul de bine forma initiala a cabinei, inainte de adaugirile pe care le observi in imaginea din interior. Dupa cum observi, erau DOUA perechi de stalpi, dintre care cei din fata au ramas ascunsi in interiorul cabinei, ceilalti au fost demontati si inlocuiti cu intaritura partii laterale. De asemenea, erau cele doua geamuri rotunde, iar placa pe care sunt fixate este usor curbata in partea de sus, unde se racordeaza la acoperis. Mai mult decat atat, judecand dupa umbre, parca si forma generala a placii este un pic curbata astfel incat geamurile rotunde stau vertical, dar marginile placii se curbeaza in sus si inspre lateral?
Ca sa intelegi forma initiala trebuie sa stii cate ceva despre modul de dezvoltare al marchizei la locomotivele britanice, preluat destul de bine si la cele continentale.
Preluandu-se sistemul folosit de secole la carute, trasuri si postalioane, unde fie iarna, fie vara, surugiul era pe capra, expus tuturor intemperiilor, manand caii, cam pana pe la 1850 locomotivele aveau cabina complet deschisa. Mecanicul si fochistul de obicei purtau, dupa moda timpului, acele cunoscute palarii carora englezii le spuneau top-hat, francezii haute-forme iar la noi s-a impamantenit forma frantuzeasca joben. De ce? Dupa numele comerciantului francez care si-a deschis primul magazin de asa ceva pe Calea Victoriei. Conform modelului francez (aidoma si la noi in acea perioada) firma pravaliei purta scris cu litere mari numele proprietarului, deci pe firma se putea citi, cu litere aurite, monsieur JOBIN, care se citeste...joben!
Bun, ne intoarcem la mecanicii nostri... daca era ploaie mare sau soare prea puternic, mecanicul se mai proteja uneori tinand deasupra capului...o umbrela!
Prin 1855 viteza trenurilor crescuse suficient ca faza cu umbrela sa nu mai functioneze eficient, asa ca locomotivelor de viteza li s-a adaugat ceea ce englezii denumesc "spectacle plate" adica o placa verticala asezata transversal, deasupra terminatiei cazanului, avand in stanga si in dreapta doua geamuri rotunde prin care mecanicul putea sa vada inainte, ferindu-se totodata de curentul de aer produs de deplasarea locomotivei. Aceste spectacle plates erau initial drepte, apoi la scurta vreme s-au facut curbate usor spre inapoi devenind totodata un soi de mic acoperis pentru capul mecanicului.
In acelasi timp, pentru locomotivele de mica viteza situate in zone foarte insorite cum erau unele dintre coloniile Marii Britanii, dar si pentru locomotivele utilizate in zone foarte ploioase se adauga marchizei un acoperis simplu alcatuit dintr-o placa usor curbata, sustinut de patru stalpi din teava sau bara cilindrica. Inclusiv locomotivele de manevra ale liniei Cernavoda-Constanta au avut un asemenea acoperis. Curbura era uneori longitudinala, adica partile mai coborate spre lateralele locomotivelor, dar intr-o poza veche (vezi Istoria tractiunii feroviare din Romania, volumul 1, pagina 400) se vede o locomotiva avand curbura transversal, adica partile coborate spre spate-fata! (e o locomotiva tip Ct-n2 construita de Canada Works in 1869 cu numarul de fabricatie 215 la Turnu Magurele in jurul anului 1890)
Pe la 1860, cele doua tehnici diferite (spectacle plate si acoperisul pe coloane) se combina intr-o singura rezolvare, rezultand solutia pe care o putem vedea la locomotivele noastre din seria Calugareni: o placa usor curbata, care contine acei "ochelari" rotunzi din sticla, si care se continua in partea de sus cu acel acoperis. Laturile sunt inca complet libere, dar peste inca zece ani partea din fata a acestora se va inchide de asemenea cu niste pereti verticali, cu sau fara o fereastra. La noi, primele locomotive avand marchiza partial inchisa au fost cele prusace din seria Strousberg/Egerstorff iar mecanicii le apreciau in mod particular pentru confortul oferit in marchiza, motiv pentru care in jurul anului 1880 s-a decis inchiderea tuturor marchizelor cu pereti laterali dupa modelul prusacelor. Fara indoiala, atunci s-a facut si modificarea Calugareniului in forma pe care o vedem azi.
Revin acum la povestea plugului, unde am in continuare o discutie cu prietenul Catalin.
Dupa cum spuneam mai demult, ajutat de prietenul Vali Voica din Marea Britanie am intrat in contact cu istoricul britanic Harry Jack, specializat in locomotivele liniei britanice LNWR (London North-Western Railway). De la domnia sa am aflat ca in arhivele din Manchester se pastreaza o serie de desene din arhiva firmei Beyer-Peacock, care a facut locomotivele de pe linia Cernavoda-Constanta se pastreaza urmatoarele planuri originale ale locomotivelor DBSR:
Drawing No 4156.
Exterior side elevation of the engine and tender at 1 inch to 1 foot scale (1:12), dated 12 Feb 1859. (Some pencil alterations to the boiler handrail and the water feed pipe. Maybe the engines were fitted with injectors, instead of the pumps which are shown?)
Drawing No 4196.
Longitudinal section and plan at 1.5 inches to 1 foot scale (1:8)
(note: "Engine No 2408 - for Alterations see drawing No 15610" - as you will know, BP 2408 - 925 was another 0-6-0 delivered to the Danube & Black Sea line in 1869.)
Drawing No 9723.
"Proposed cow-catcher for the Black Sea engines No 362 & 647" (1:8 scale) dated 23rd March 1864. (This shows a cowcatcher made of sheet-iron, rather than the ribs visible on your photo, and that the two engines 647 - 329/330 had 4-feet diameter wheels.)
Asta inseamna ca locomotivele DBSR au avut plug cel putin cu incepere din 1864, cand au cerut un asemenea dispozitiv pentru locomotiva produsa de Beyer-Peacock in anul respectiv. Am si o imagine a acestei locomotive si intr-adevar, in ea apare un plug identic cu plugul ce se poate vedea si pe locomotiva CFR numarul 689 TOMIS, fosta DBSR numarul 2. Deci un design special, care a fost dezvoltat in cursul exploatarii in Dobrogea de DBSR si a fost cerut in plus ca dotare optionala pentru noile locomotive produse de Beyer-Peacock pentru ei!
Intrucat Cernavoda-Constanta a fost facuta de aceeasi firma care a construit ulterior si Bucuresti-Giurgiu, eu cred ca e foarte posibil ca firma respectiva sa fi invatat din experienta dobrogeana si deci locomotivele B-G este posibil sa fi avut de la bun inceput plug, si anume exact cel vizibil in poza din gara Filaret, care s-a dovedit ca face treaba buna in conditiile de Far-West ale Principatelor Romane, asadar a fost adoptat ulterior ca standard pe toate locomotivele CFR!