Si uite cum de la o carte, ajungem sa vorbim despre 3 accidente diferite!
Povestea acarului Ion Paun a avut loc in statia Vintileanca, in ziua de 2 Iulie 1923. In acea tragica zi de luni, in jurul orelor 11, trenul accelerat Nr. 701, remorcat de locomotiva 231.070, ce urma sa treaca fara oprire pe linia III a statiei s-a ciocnit violent cu trenul de marfa Nr. 4103, ce se afla garat pe linia IV. Impiegatul de miscare i-a ordonat acarului ca dupa gararea completa a trenului de marfa sa efectueze parcursul pentru trecerea trenului accelerat, acesta a indeplinit ordinele, fara insa a se convinge daca trenul de marfa se afla garat intre marcile de siguranta. Din cauza faptului ca ultimul vagon al trenului de marfa a ramas pe macaz, iar la incercarea de schimbare a lui, un bulon s-a rupt, schimbatorul de cale a ramas in pozitie de acces catre linia IV, iar mecanicul trenului accelerat, vazand semnalul de distanta pe "liber" a intrat cu viteza normala in statie, unde s-a ciocnit violent cu trenul de marfa. Ultimele 6 vagoane ale marfarului au fost sfaramate, locomotiva, vagonul de posta si cel de bagaje, din compunerea acceleratului au scapat cu avarii usoare, iar restul vagoanelor au deraiat si s-au rasturnat.
Cei 75 de morti au fost ingropati, cu onoruri militare, in cimitirul din Vintileanca, iar ranitii au fost internati in spitalele din Ploiesti, Buzau, Galati si Bucuresti.
Vinovati pentru acest tragic accident au fost gasiti seful statiei, ce-si parasise fara aprobare postul, plecand intr-o vizita, la Mizil si acarul Ion Paun.
In acelasi an, el a fost condamnat, fiind eliberat din inchisoare abia in anul 1934, iar la scurt timp dupa acest moment s-a stins din viata.
Prin anul 1974, un ziarist insotit de seful de gara din acei ani l-au intervievat pe acarul ce era de serviciu in ziua tragediei, in cabina 2 a statiei Vintileanca. Acesta a exclamat, cu tristete: "De ce nu m-ati chemat atunci? Aveam atatea sa spun..."
Incercand sa lamureasca actiunile acarului Paun, cei doi "investigatori" au ramas stupefiati sa afle ca in momentul accidentului, acarul Paun nici macar nu se afla in cabina, ci se gasea pe camp, la pascut, cu vaca sefului garii.
Accidentul din 12 Martie 1967 a avut loc in statia Frunzeasca, unde trenul accelerat Nr. 612 (Iasi - Bucuresti), remorcat de locomotiva 231.067 a intrat pe linie abatuta si s-a rasturnat, tragand dupa ea urmatoarele 4 vagoane si producand deraierea celorlalte 2 vagoane din compunerea garniturii. Intre fiarele contorsionate si-au pierdut viata 10 persoane, iar alti 24 de pasageri ai trenului au fost grav raniti. Pentru ca un astfel de accident sa nu se mai repete, s-a decis introducerea celei de-a treia semnificatii, la semnalele mecanice prevestitoare. Astfel a aparut "sageata" ce avea rolul de a-l avertiza pe mecanic ca urmeaza sa intre pe linie abatuta.
Ultimul accident, cel de la Craciunel a avut loc in ziua de 7 Octombrie 1968, cand intre statiile Craciunel si Cistei s-au ciocnit violent trenul accelerat Nr. 303, remorcat de o LDE din depoul Brasov si trenul cursa C 3340, remorcat de locomotiva 324.724. In momentul impactului, acceleratul avea viteza de 90 de km/h, iar trenul cursa circula cu 60 de km/h.
Cauza acestei tragedii, in care si-au pierdut viata 28 de victime si au fost cateva zeci de raniti (desi martorii oculari povestesc de cifre mult mai mari), a fost ceata deasa si indisciplina grava a impiegatului de miscare din statia Craciunel, ce se afla in stare de ebrietate.
Iata cum coroborand munca mai multor pasionati (datele de mai sus provin din cartile scrise de Radu Bellu, Serban Lacriteanu si Ilie Popescu, si Valentin Ivansecu), se pot lamuri aspecte ale istoriei feroviare.