Faversham Goods Yard - un proiect in 2mm FS

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"

felippe

Mecanic de locomotiva
21 Ianuarie 2006
1.554
89
-
Acum multi ani, cand eram in cautare de inspiratie pentru prima mea diorama, am descoperit intamplator website-ul regretatului Carl Arendt, cel care a fost unul dintre principalii sustinatori ai dioramelor de mici dimensiuni (maxim 4 ft x 1 ft sau 120 cm x 30 cm), asa numitele Micro-Layouts. Inca de la inceput am fost fascinat de pitorescul si posibilitatile uriase ale acestora de a oferi multe ore de satisfactie in operarea lor, complexitatea manevrelor punandu-le la paritate cu dioramele de dimensiuni mult mai mari.

Sunt doua motive majore pentru care si eu am ales sa construiesc o diorama de mici dimensiuni: ca multi altii dintre noi, primul motiv este spatiul al doilea fiind ca as vrea sa ajung la o finalitate, fie ea si partiala, intr-un timp rezonabil (fara rezultate vizibile pana si la cel mai ingaduitor si rabdator modelist poate interveni frustrarea).

Pentru mine alegerea scarii nu a reprezentat nicio problema; activand multi ani la scara N (1:160) dar nemultumit de aspectul oferit de sinele si macazele din oferta producatorilor sau de aspectul uneori grotesc al rotilor materialului rulant, am ales calea Fine Scale unde scara este apropiata de N (2mm : 1ft sau 1:152,4) iar ecartamentul de 9,42 mm (voi vorbi intr-un subiect viitor despre standardele acestei scari modelistice). La aceasta scara nu exista nimic RTR (Ready To Run) asa ca incepand cu sinele si macazele si terminand cu materialul rulant (locomotive, vagoane, drezine etc) sau supra-structuri (cladiri, poduri, anexe feroviare) totul se construieste de la zero (scratch build) sau din kituri (Kit Build).

De asemenea, nici localizarea dioramei nu a ridicat foarte multe probleme: rezident de aproape 7 ani in Marea Britanie, fascinat de istoria si pitorescul tinutului (Kent) si in special a micului oras in care locuiesc (Faversham) alegerea a fost simpla: "Faversham Goods Yard" (as fi recunoscator daca cineva ar putea sa imi spuna care este echivalentul in Romania pentru "Goods Yard" - cred ca "triaj" este prea mult spus).

Alegerea mi-a fost usurata si de faptul ca responsabilii locului au ales nu sa demoleze vechea magazie de marfuri ci sa o converteasca intr-o cladire de birouri. Apoi, adiacent garii a existat o anexa - The Malthouse - a fabricii de bere ("Shepheard Neame Brewery") unde in trecut era pregatit ovazul necesar in procesul de fabricatie a berii. Si aceasta cladire a fost salvata prin convertirea ei intr-un ansamblu rezidential. Prin urmare, ambele cladiri ce vor fi prezente pe mica mea diorama inca exista, la doar cateva sute de metri de unde locuiesc si le vad pe ambele in fiecare zi, facand mult mai usoara documentarea in construirea modelelor. Dar despre acest aspect voi vorbi mai tarziu.

Localizarea in timp a micului meu proiect a necesitat, insa, mult mai multa gandire si documentare. Perioadele in istoria feroviara britanica nu au mai nimic de-a face cu epocile din Germania sau cu oricare alta clasificare.

Cred ca se stie ca favoritele mele sunt locomotivele cu abur. Insa oricat de mult imi plac epocile timpurii, in Marea Britanie, ca oriunde in lume, materialul rulant proiectat si folosit la inceputurile tractiunii feroviare este de mici dimensiuni si implica complicatii substantiale in motorizarea modelelor. Dimensiunile ceva mai generoase ale locomotivelor de la inceput de secol XX, o bogata bibliografie pentru documentare, dar si disponibilitatea unui numar mai mare de kituri si accesorii care sa ma ajute in construirea acestui material rulant au facut sa aleg perioada 1899 - 1923, perioada in care, in sud-estul Angliei a functionat South Eastern & Chatham Railway.

Alegerea mea a dat insa nastere unor noi complicatii: schema de vopsire (livery) folosita in cazul locomotivelor era una extrem de complexa, foarte greu de reprodus pe un model cu lungimea de 7 - 10 cm. Tot in urma documentarii, am aflat ca imediat dupa inceperea primului razboi mondial aceasta schema de vopsire a fost insa simplificata substantial: locomotivele erau vopsite gri-inchis cu unele inscriptii in alb. Asadar a rezultat perioada: 1916 - 1923.

Sa nu intelegeti ca aceste alegeri au fost facute peste noapte - am petrecut multe luni studiind carti de specialitate, planuri, harti...

Sper sa nu fi plictisit cu aceasta lunga introducere (promit ca viitoarele postari sa fie mult mai scurte) dar, asa cum de multe ori am mentionat si pe acest forum, definirea clara a scopului proiectelor noastre este, poate, cel mai important pas pe care il facem atunci cand planificam o diorama si cred ca sunt in masura sa dau acest sfat tuturor potentialilor modelisti dar si colectionari de pe acest forum:

Inainte de a porni la drum, fixati-va bine obiectivele: scara, localizare, perioada si, mai ales, ce vreti de la noua diorama feroviara pe care aveti in plan sa o construiti.
 
Buna ziua Vali,

Multumesc frumos pentru postare... Extrem de interesanta pentru cei care te cunosc, dar la fel de educativa si pentru incepatorii care vor sa afle cum se porneste o diorama. Si nu cred defel ca textul tau ar fi plictisitor, din contra, as prefera sa ne promiti ca si urmatoarele postari vor fi cel putin la fel de lungi si de interesante!
 
Cand ai investit ceva timp intr-un anumit proiect, mi se pare natural sa ii faci si o introducere pe masura. :)

Goods Yards s-ar putea traduce prin zona sau gara de marfuri...

Astept cu mare interes continuarea!

Spor la treburi!
 
Salut Vali,

Am citit cu placere si marturisesc ca ma bucura foarte mult postarea ta si mai ales referirea pe care o faci la website-ul regretatului Carl Arendt. Ca si tine, am descoperit site-ul din intamplare insa de atunci mi-am schimbat total optica asupra pasiunii mele si mai ales asupra a ceea ce imi doresc sa fac. Avantajele unei microdiorame sunt multe si foarte bine prezentate pe site respectiv-ul;
Foarte interesant este faptul ca aceste micro-diorame ofera acces si la scari mai mari. Am vazut acolo lucrari foarte interesante la H0, sau chiar mai sus.

De ceva vreme am si eu in lucru o astfel de micro-pizza la N, cu un scenariu imaginar montan. Chiar ma apropii de final, intr-o luna cred ca va fi gata (pot lucra numai in week-enduri).

Te felicit pentru ca ai ales o tema reala pentru microdiorama ta si pentru rabdarea si seriozitatea cu care te-ai documentat. Toate acestea vor aduce valoare suplimentara in ceea ce vei realiza.

Iti doresc succes in intreprinderea ta si te rog sa ne tii la curent.
 
Vali,

eu te rog sa uiti de prezentarile scurte. Cand aud " sa lasam pozele sa vorbeasca" ma apuca toti dracii... Nu mai stim sa scriem 3 randuri cap-coada nici macar cand trebuie sa ne laudam cu propria munca. Referirea mea e generala, nu se refera la tine.
In masura timpului disponibil, te rog sa pui "pe hartie" tot ce crezi relevant sa spui. Cine nu are rabdarea sa citeasca, pierderea lui....insa nu pleca de la premisa ca toti ne uitam doar pe poze :)

A....si da, ma bucur cand cineva subliniaza cat de important e sa te documentezi cand pleci la drum, sa ai rabdarea sa cauti informatia nu doar in mediul virtual.

Bravo !
 
M-ai facut curios... Mai ales ca Marea Britanie are ceva mistic in ea pana si in detaliile cele mai moderne.
Sa nu uiti insa de poze. Eu mereu, cand citeam cartile lui Jules Verne, citeam pagini intregi abia asteptand sa vad pozele. Sub fiecare poza era un citat din ultimele 2 pagini (nu 2 foi) si reprezenta ceva direct legat de poveste...

Cine stie JV stie si ca romanele lui incepeau greoi, dar te captivau si vedeai ca fiecare detaliu de la inceput se potrivea ca de minune la locul lui in timpul povestii
 
Multumesc pentru aprecieri.

Multi dintre noi nu realizeaza ca hobby-ul nostru poate fi considerat ca fiind unul dintre cele mai complexe (nu zic complicate). Pentru a finaliza un proiect cu tema feroviara, nu sunt suficiente calitatile necesare strict construirii acesteia. Ar trebui sa intelegem ca, pe langa indemanare in tamplarie, electricitate / electronica, desen / pictura, rabdare, mai sunt necesare si altele: pasiuni ca istoria, geografia, cultura... dorinta de a invata mereu ceva nou.

Care alt hobby are atat de multe ramificatii. Poate modelismul militar?...

Promit ca, pe masura ce avansez cu lucrarea sa documentez toti pasii pe forum.
 
Cateva fotografii ale "Malthouse" - cladirea in care are loc transformarea orzului in malt, asa cum arata ea astazi, dupa ce a fost convertita in locuinte in anii '80.



Prima fotografie este facuta de la distanta, de pe podul care traverseaza cele patru peroane ale garii din Faversham.

In zilele urmatoare voi face cateva poze si din partea opusa a cladirii, partea frontala. Aici a fost mutat, doar in scopul prezervarii, vinciul folosit pentru descarcarea orzului din vagoane.

Pentru aceasta cladire am planurile la un nivel de detaliu care imi vor permite construirea modelului la scara, probabil din hartie - aici sigur voi avea nevoie de ajutorul lui Dorin ;)
 
Blatul dioramei de la proiectul in SketchUp 2014:





Si varianta cu textura:



La produsul final, in realitate:



Lungime: 1050 mm (3.5 ft)
Latime: 300 mm (1 ft)

Materiale folosite: placaj cu grosimea de 6 mm, cherestea 40 x 20 mm si 20 x 20 mm, aracet de buna calitate si suruburi de lemn.
 
Salut Vali,

Imi place ca inainte de a realiza structura practic ai modelat-o 3D in sketch-up. Credeam ca numai eu am fixuri din astea cu modelarea 3D!

Si.. cu partea de model in hartie.. sigur, cu mare drag!
 
Foarte frumos. Nefiind un pasionat al tamplariei (inca - din pacate) am dat comanda in afara la niste module. Ce sa spun... Dupa ce mi le-au aratat in modelare 3D am vazut si de ce au facut-o. Nu numai pentru o standardizare perfecta (!), dar pentru ca au taiat totul la niste masini, nu cu soricelul. Jos palaria pentru folosirea tehnicii.

A propos, felippe, ai mare dreptate. De cand am cunoscut pasionatii CF si modelistii am invatat o gramada de chestii utile in casa, lucruri care - spre bucuria mea - nu au ramas neobservate. de la tamplaria rudimentara pana la vopseluri ciudate, metode de lipire... Nu mai spun de faptul ca am invatat sau reamintit fragmente de istorie, mecanica, etc... Si inca am multe de invatat.

De cand te-am vazut pe aici am remarcat ca faci parte din grupul "eruditilor" si "perfectionistilor", astfel ca o lucrare din aceasta parte o astept cu incantare si...nerabdare...:)
 
Salu Vali,

eu, in aceasta faza, dau prima mana de vopsea pe lateralul blatului dioramei (apropos de o discutie anterioara). Da, in timpul lucrarilor se mai scurge o picatura de aracet, dar exista culoarea de fond si la final, revin cu un al doilea strat. Cu elentele machetei montate deasupra, e mai greu de lucrat cu blatul (ma refer la vopsirea lateralelor ).

Nu zic ca asa trebuie musai facut, spun numai ca asa am facut eu.

Succes !
 
Despre construirea macazelor:

Cum am mai precizat, in aceasta scara nu exista produs finit (macaz, sina, locomotiva, vagon, etc) care sa poata fi achizitionat gata asamblat (RTR = Ready To Run). Prin urmare, acestea se construiesc din subansamble (in cazul kit-urilor), in cel mai fericit caz sau "de la zero" (scratch building) in cazul mai putin fericit, in care niciunul din subansamble nu poate fi achizitionat "de-a gata".

Voi da mai tarziu detalii despre alegerea planului sinelor si transpunerea acestuia pe blatul dioramei. Acum as vrea doar sa mentionez ca acesta a fost realizat de catre un coleg modelist in Templot.

Ca si paranteza: cu toate ca ma descurc binisor in a lucra cu programele de proiectare asistata de calculator sau imi pot gasi cu usurinta drumul prin meniurile programelor pe care nu le cunosc, Templot este DIFERIT de orice alt program existen pe planeta si, contrar bunavointei si rabdarii mele, nu am reusit sa gasesc o cale simpla in a "dialoga" cu meniurile si multitudinea de facilitati oferite de catre Templot. Acesta este motivul pentru care am rugat pe altcineva sa creeze planul si apoi sa mi-l trimita in format PDF pentru a-l printa.

Sablonul care contine cele doua macaze ale proiectului meu a fost fixat cu banda adeziva pe un "rest" (offcut) de placa de parchet laminat.



Motivul celor patru decupaje in sablonul tiparit pe hartie? In vederea instalarii actionarii acelor macazelor este necesara gaurirea placii pe care se acesta este construit. Daca nu ar exista acele decupari in sablon, in momentul gauririi, hartia din jurul gaurii ar fi complet "franjurata".

Traversele sunt realizate din plca de circuit imprimat (PCB) mono-placat; acestea se vand in pachete de cate 75 de bucati, fiecare avand o lungime de 50 mm, urmand a fi taiate la dimensiunea necesara. Cu o planificare atenta, din fiecare lungime se pot obtine doua traverse pentru macaz.



Dupa ce toate traversele din compunerea celor doua macaze au fost taiate la dimensiunile corecte si crearea unei izolatii (pentru alimentarea locomotivelor cu curent sinele sunt izolate d.p.d.v. electric una fata de cealalta) acestea sunt fixate pe sablon folosind lipici de tipul "Pelicanol"-ului (cei mai "batrani", va ma aduceti aminte de scoala primara?).

Sinele pot fi apoi cositorite direct de traverse dar, pentru ca rezultatul final sa fie cat mai apropiat de realitate, cu acel spatiu dintre terasament si sina prin care trece lumina, este necesar ca, la fel ca in realitate, sinele sa fie fixate de traverse cu ajutorul unor componente dedicate: scaunele si placile de fixare.

In cazul modelului, placile de fixare sunt confectionate din aliaj Nickel-Silver fotodecupat (am mai mentionat undeva pe forum, argintul nu intra deloc in componenta acestui aliaj).

In imaginea de mai jos am inceput deja sa folosesc un kit ce contine un numar de placi suficient pentru a construi un macaz plus o incrucisare (diamond).



Inainte de fixarea acestora pe traversa, fiecare placa trebuie cositorita pe faţa care se va lipi de traversa.

Atat pentru cositorire cat si pentru lipirea propriu-zisa am folosit solutie lichida de cositor (solder paint):



Aceasta nu e tocmai ieftina (£12.50 pentru un recipient cu 30 ml de solutie) dar face toti banii si ajunge "o viaţa".

Si o imagine cu placile lipite pe mai bine de jumatate din traversele celor doua macaze:

 
Nickel-Silver este cunoscut si sub numele de alpaca (eu am gasit aceasta denumire in cartile de electronica ale tatalui meu, din anii ´60-´70). Continutul aliajului este, in ordinea cantitatilor folosite, cupru, nichel, zinc.
 
Munca migaloasa (am lucrat numai sub lupa - e adevarat, imbatransesc si vederea nu mai e ste cum era acum 20 de ani) la cositorirea sarmelor care fac parte din sistemul de actionare (dropper wires) la acele macazului (switch blades) dar a iesit bine pana la urma.



Sarma este fir de P/B (Phosphor - Bronze) de 0.25 mm; are avantajul ca este elastic si se poate cositori foarte usor.

De mare ajutor clemele metalice din prima fotografie! £2.89 pentru 10 bucati pe eBay.
 
O imagine din timpul constructiei macazelor:



Se pot vedea doua "roller gauge" si "un triangular gauge". Acestea sunt unelte de mare precizie care faciliteaza pastrarea unei distante constante intre sine (9,42 mm) in timpul cositoririi acestora de traversele din PCB.
 
Am terminat constructia ansamblului celor doua macaze, l-am desprins de mica placa folosita ca suport si, cu apa calda, am indepartat sablonul de hartie si lipiciul.

Pentru indoirea sarmei din Phosphor-Bronze ce face parte din actionarea macazului am folosit un ac de seringa care are diametrul interior cu un ordin de marime mai mare decat diametrul firului.



Patru astfel de ace de seringa vor fi si ele componente importante ale sistemului de actionare a macazului dar voi reveni intr-un mesaj viitor cu descrierea.
 
In asteptarea unui nou lot de traverse pentru construirea restului de sine, am inceput sa lucrez la mecanismele de actionare a macazelor.

Componentele de baza:

1) Square Tubing - tuburi patrate de plastic (doua dimensiuni) cu laturile de 1/4" (6,3 mm) si 5/16" (7,9 mm); tubul cu dimensiuni mai mici culiseaza telescopic in interiorul celui cu dimensiuni mai mari.

2) Ace de seringa scurte, cu diametrul interior de 0,25 mm din care am pastrat doar acul de otel propriu-zis, fara partea care asigura fixarea la seringa. In acest ac va fi introdus firul de Phosphor-Bronze, cositorit de acul macazului.

Din tubul patrat cu latura mai mare am taiat doua piese ce vor fi lipite de suportul din placaj (6 mm) cu plastic topit (hot glue gun).



Dupa lipire:



Acul de seringa este atasat tubului culisant prin intermediul unei piese confectionata din alama cu grosimea de 0,25 mm plus surub/piulita.



Si o imagine cu actionarea intr-o faza de constructie intermediara; urmeaza fixarea celui de-al doilea ac de seringa la tubul culisant.



Cea de-a doua piesa de fixare din alama va trebui sa aiba gaura pentru surub alungita, pentru a permite un reglaj fin: distanta dintre acul macazului si sina fixa trebuie sa fie cat mai mica, apropiata de realitate. Aici e provocarea: cum se poate face o gaura alungita, cu raza mica de 1,5 - 1,6 mm?...