Salut din nou Vali si multumesc frumos de lamuriri Catalin!
Raspunsul tau Catalin a aparut in timp ce-i scriam eu lui Vali, deci iata ce-i scriam:
Vezi ca oarecum ti-a raspuns Catalin inca de la inceput cand vorbea despre "sinele de 7 metri" (respectiv ar fi vorba despre sine de 23 de picioare lungime). Sinele nu se "taiau" la dimensiunea asta, din contra, tehnologia folosita pentru producerea lor limita lungimea la atata si a fost o adevarata batalie tehnologica pentru a produce sine mai lungi si cu sectiune mai mare, capabile deci sa suporte o greutate pe osie mai importanta. Pe masura ce tehnologia avansa, sinele invechite se desfaceau si se inlocuiau cu sine mai avansate, iar cele vechi se refoloseau in alte parti mai putin solicitate, inclusiv in... tari mai sarace!
In Tarile Romane in epoca de inceput a concesionarilor se foloseau de regula sine "la mana a doua" desfacute de pe caile ferate din alte parti. Abia pe urma, cand administratia CFR a devenit o forta calauzitoare au inceput cu adevarat efortul de regularizare si standardizare.
La Constanta de exemplu in interiorul portului DBSR a refolosit sinele tip Brunel aduse de Brassey in 1854 in Crimeea pentru calea ferata de urgenta construita pentru asediul Sevastopolului. Dupa 1881 cand statul roman a rascumparat calea ferata DBSR, aceste sine au fost demontate din port si pentru ca nu mai puteau fi folosite nicaieri fiind "sub standard" au fost vandute la licitatie persoanelor interesate. Asa se face ca in mai multe locuri prin peninsula Constantei mai ai ocazia sa vezi console de balcoane la etajul 1 facute din sine Brunel, extrem de rare in momentul de fata chiar si la ele acasa in Marea Britanie! Asta, desigur, pentru cine are ochi sa le vada fiindca altfel nimeni nu da doi bani pe asemenea vechituri.
In arhivele statului, la dosarele caii ferate Ploesti-Predeal exista si detalii de imbinari de sine. Ba chiar, in mod interesant, sunt date inclusiv detalii de imbinari de sine cu profil mai mare (se foloseau de regula in statii, acolo unde trenul stationa si deci sinele erau mai solicitate) si sine cu profil mai mic, folosite intre statii, acolo unde trenul doar trecea si deci solicitarea era episodica. Nu se cunostea inca tehnica sudurii (a fost dezvoltata abia dupa cel de-al doilea razboi mondial). In loc, se folosea imbinarea tipica pe care sunt sigur ca o cunosti:
http://en.academic.ru/pictures/enwiki/70/Fishplate_on_Bluebell_Railway.jpg
Raspunsul tau Catalin a aparut in timp ce-i scriam eu lui Vali, deci iata ce-i scriam:
Vezi ca oarecum ti-a raspuns Catalin inca de la inceput cand vorbea despre "sinele de 7 metri" (respectiv ar fi vorba despre sine de 23 de picioare lungime). Sinele nu se "taiau" la dimensiunea asta, din contra, tehnologia folosita pentru producerea lor limita lungimea la atata si a fost o adevarata batalie tehnologica pentru a produce sine mai lungi si cu sectiune mai mare, capabile deci sa suporte o greutate pe osie mai importanta. Pe masura ce tehnologia avansa, sinele invechite se desfaceau si se inlocuiau cu sine mai avansate, iar cele vechi se refoloseau in alte parti mai putin solicitate, inclusiv in... tari mai sarace!
In Tarile Romane in epoca de inceput a concesionarilor se foloseau de regula sine "la mana a doua" desfacute de pe caile ferate din alte parti. Abia pe urma, cand administratia CFR a devenit o forta calauzitoare au inceput cu adevarat efortul de regularizare si standardizare.
La Constanta de exemplu in interiorul portului DBSR a refolosit sinele tip Brunel aduse de Brassey in 1854 in Crimeea pentru calea ferata de urgenta construita pentru asediul Sevastopolului. Dupa 1881 cand statul roman a rascumparat calea ferata DBSR, aceste sine au fost demontate din port si pentru ca nu mai puteau fi folosite nicaieri fiind "sub standard" au fost vandute la licitatie persoanelor interesate. Asa se face ca in mai multe locuri prin peninsula Constantei mai ai ocazia sa vezi console de balcoane la etajul 1 facute din sine Brunel, extrem de rare in momentul de fata chiar si la ele acasa in Marea Britanie! Asta, desigur, pentru cine are ochi sa le vada fiindca altfel nimeni nu da doi bani pe asemenea vechituri.
In arhivele statului, la dosarele caii ferate Ploesti-Predeal exista si detalii de imbinari de sine. Ba chiar, in mod interesant, sunt date inclusiv detalii de imbinari de sine cu profil mai mare (se foloseau de regula in statii, acolo unde trenul stationa si deci sinele erau mai solicitate) si sine cu profil mai mic, folosite intre statii, acolo unde trenul doar trecea si deci solicitarea era episodica. Nu se cunostea inca tehnica sudurii (a fost dezvoltata abia dupa cel de-al doilea razboi mondial). In loc, se folosea imbinarea tipica pe care sunt sigur ca o cunosti:
http://en.academic.ru/pictures/enwiki/70/Fishplate_on_Bluebell_Railway.jpg