Interesant este că în 2003, la p. 12 din Turnock D. & Muica N.; The Railway Age in the Carpathian Forests: A Study of Romania; Geographica Panonnica, 7/2003. se afirmă la p. 12 următoarele: But many more new lines opened after the war across the greatly-enlarged Romanian state: Casin (1920), Oituz (1929) - using
a former German ‘Feldbahn’ [...]. Mai mult, în 2006 acelaşi David Turnick în Turnock, David; The Economy of East Central Europe, 1815-1989: Stages of Transformation in a Peripheral Region; Routlege Taylor & Francis Group; London UK & New York USA; 2006; ISBN 9781138878280 afirmă la p. 213: Following the previous review of this area (Figure 2 . 8), many new forest railways were built in the inter-war period: Caşin (1920), Oituz (1929)—
using a former ‘Deutsche Heeresfeldbahn’.
Afirmaţia este reluată în Turnock, David; The Drive for Modernisation in Inter-War Eastern Europe: Changes in Rurality in the Carpathian Mountains 1918-1945; Geographica Pannonica, Volume 12, Issue 1, 12–38 (2008) la p. 24: During the interwar period exploitation was extended and many new forest railways were built (Muică & Turnock 2003): in Moldavia at Caşin (1920), Oituz (1929) - using a former German ‘Feldbahn’.
E interesant de ştiut
cine este acest David Turnock, care înaintea lui Radu Bellu a afirmat că la baza construcţiei interbelice a căii ferate cu ecartament îngust de la Oituz a stat
reţeaua de căi ferate militare germane din zonă.
Repet că cel mai corect ar fi să fie afişat un scan după pagina de carte a lui Bellu, pentru a vedea exact care a fost exprimarea lui şi pe ce anume se bazează. Am ceva experienţă (şi nu puţină) în scrierea de articole documentate despre diverse subiecte. Ce pot să vă spun e că diversele surse trebuiesc ponderate, pentru a rezulta o informaţie credibilă- Pe de altă parte nicodată nu trebiuie ignorată o sursă de o asemenea anvergură, deoarece pornind de la ea, din aproape în aproape ajungi la informaţii de ordin superior, care printr-o buclă de feedback îţi pot valida sau nu informaţia iniţială, sau cel puţin o parte din ea.
Pe de altă parte, revin cu o informaţie care nu a fost introdusă în discuţie până în prezent: în preliminariile Păcii de la Buftea-Bucureşti a fost negociată o clauză prin care Regatul României şi-a oferit Imperiului German reţeaua de căi ferate, pentru transportul rapid al trupelor Puterilor Centrale către sudul Rusiei. Este un subiect sensibil (care ţine de interesul Germaniei de atunci de a oferi Regatului României o compensaţie pentru pierdera Dobrogei) dar realitatea este că trupele germane au ajuns rapid în zona Odessei cu ajutorul reţelei de căi ferate româneşti. Este teoretic posibil ca în vânzoleala de atunci, Armata Germană să fi intervenit în conectarea căii sale ferate militare cu ecartament îngust, cu cea românească ce ajungea la Oneşti, eventual să fi intervenit în refacerea ei. Nu zic că aşa a fost, dar posibilitatea este certă şi cât se poate de reală. Pur şi simplu românii erau interesaţi ca nemţii să-i gonească pe bolşevici din sudul Rusiei, ca România să poată profita de situaşia din Basarabia.
