Si iate-ne din nou la drum
De data asta avem cap compas Merisani via Curtea de Arges.
Plecam incet pentru a mai vedea peisajul si "insotim" doua vagaone motor reinmatriculate 900 ale caror usi la compartimentul pentru bagaje sunt inlocuite cu tabla.
Am fi vrut sa "fugim" pana in statia Jiblea si sa facem niste poze dar era tarziu si ne era teama ca la Merisani nu mai apucam sa facem poze si masuratori.
Renuntam si luam drumul spre Ramnicu Valcea.
Trecem de Budesti si vedem ramasitele captractorului de TIR. Avea cabina infundata spre rotile din spate.
Nu oprim si mergem mai departe.
La iesire intram pe varianta Curtea de Arges.
Drumul foarte bun. Nu dam peste gropi. Intalnim doar semne care interzic accesul sau panouri pe care scrie "Drum inchis". Le ignoram cum le sade bine unor riverani si ne continuam expeditia.
Liniste in masina. Ei nu chiar liniste ca din spatele meu se aude un sforait usor de parca pisica mea de acasa dormea. Nu era pisica. Era Robert care adormise. L-am inteles deoarece a lucrat toata noapte si nu s-a odihnit de loc.
Nu stiu cum se face dar reuseste sa se trezeasca cand ajungem la portiunea de drum surpata. Probail denivelarile. Lok abordeaza drumul cu incredere de parca ar fi fost camionagiu si transporta cartofi asa ca beneficiem de o portie de zdruncinaturi tocmai buna sa aseze mancarea.
Ca sa mai indulceasca situatia isi face simtita prezenta Lupul Alb si ne indeamna sa servim cu incredere dintr-o punga cu bomboane gumate. Ni s-au parut exceptionale asa ca nu am ezitat sa-l mai usuram de cateva.
Coboram la vale pe asfaltul soselei si fara nici un avertisment lok trage masina pe partea stanga a drumului de parca eram in Englitera si opreste brusc la
care era ridicata fapt care ne-a contrariat.
Ne spune repede ca are o surpriza pentru noi si coboram din masina urmadu-l. Am parasit masina parca era Titanicul in ultimele clipe de plutire si uitam o usa deschisa.
Remarcam noua semnalizare a trecerii la nivel cu bariera peste cale ferata dubla
Surpriza este Gara Mica a fostului UFET Curtea de Arges si masina ce stationa la linia I
Locomotiva 50.345 cuplata cu tenderul 50.585 intr-o stare avansata de degradare. Am inteles ca locomotiva este proprietatea unei persoane particulare (!)
Un loc si o imagine la care sigur multi dintre noi au visat.
Locul mecanicului
Doi mecanici de ocazie
Un ultim tur in jurul monstrului adormit inainte de plecare
La revedere 50.000!
Ne urcam in masina si facem dreapta dupa bariera trecand prin fata cladirii statiei.
nu putem sa nu remarcam schimbatoarele manuale de cale, semnalele mecanice cu paleta si cladirea statiei intr-o forma excelenta. O adevarata opera de arhitectura.
Nu ne-am oprit ca sa avem motiv pentru a ne reintoarce la Curtea de Arges.
Urcam pieptis drumul si gasim un TIR in curtea unei case plecat probabil la cules de mere desi nu este inca sezonul. Cum a ajuns acolo numai el stie deoarece masina urca nu cobora.
Iesim din Curtea de Arges.
Soseaua merge parale cu calea ferata si nu putem sa nu admiram podetele din piatra zidita.
Ajungem din urma un lung tren de persoane (locomotiva LDH si un vagon "modernizat" Dimitrov) si hotaram sa oprim si sa-i facem cateva fotografii. Din cauza faunei din jurul statiei, nici nu-i mai retin numele, renuntam si ne continuam drumul spre Merisani.
Bariera. Oprim si ne zicem ca avem ocazia sa fotografiem lunga garnitura de persoane. Incepe sa ploua si ne facem probleme.
Se aude un tignal si bucurosi sarim din masina cu aparatele in mana mai ceva decat trupele antitero la interventii.
Dezamagire totala. Dinspre Pitesti vine un salam Desiro pe care nu stiu daca l-a bagat cineva in seama.
Stiu ca Lupul Alb a fotografiat ceva dar nu stiu ce iar eu m-am multumit cu locuinta cantonierului.
Se ridica bariera si ne continuam drumul avand calea ferata pe partea stanga a drumului.
Incepe sa se intunece si noi incepem sa ne facem probleme cand apare tabla indicatoare Merisani.
Gara este pe partea stanga.
Parcam. Coboram. Lok se duce sa parlamenteze cu "autoritatile" locale ca sa putem face masuratori si fotografii. Aflam ca nu exista Sef de Statie si nici Impegat de Miscare. Primim aprobarea odata cu primii stropi de ploaie.
Robert obosit nu vrea sa mearga si-l lasam de paza la masina. Lupul Alb coboara iar lok ia pozitia caracteristica pentru lupta pozand in fata cladirii, fatada spre sosea
Ne-am invartit destul de mult dar repede si am reusit sa ducem la bun sfarsit ce ne-am propus. Ne-au scapat doua cladiri anexe, probabil foste locuinte de servici, dar wc-ul nu l-am scapat cum nu am scapat nici magazia de marfa
Lok a incercat sa-i faca o fotografie Dimitrovului care intr-un final ne-a ajuns din urma.
Cu toata bunavointa de care a putut da dovada Lupul Alb nu l-a putut ajuta ca l-au lasat bateriile. Nu pe el ci bateriile de la aparatul de fotografiat.
Noapte buna Merisani!