Aici trec un rezumat, dar poveste merge mai departe. peste încă vreo 50 de postări mai fac o colectă
A fost o dată ca niciodată într-o gară de la noi din ţară o locomotivă roz cu luminiţe. A început să scoată fum iar din coşul ei vălvătuci albaştri-gri ieşeau vârtos. în gară rămân peroane goale, domnişoare cu ochi in lacrimi, batiste fluturând.
ĂËi-un mecanic alergând şi strigând cu disperare: "Stai... că frână încă n-ai!"
Atunci oamenii din tren s-au panicat, îmbulzindu-se spre uşi şi repede au coborât după o frânare de urgenţă. Astfel trenul oprit a demonstrat că are frâne.
O inimă frântă la peron a leşinat lângă un vagon şi o voce de bariton: ââŹÂVrem un medic din vagon cu monoclu' şi baston! ĂËi o trusă medicală şi diplomă de facultate originală!ââŹÂ
Gălăgie infernală întreruptă de un impiegat burtos cu nasul roşu şi chelios şi cu o ţidulă-n mână, aşteaptă o semnătură, de la şeful de tură care iese din birou nervos că trenu-i oprit din nou. Timpul trece spune el, şi întârzierea creşte. Apare şi un fotograf să pozeze trenul oprit, călare pe-un pantograf. Atunci impiegatul gras: ââŹÂDă-te jos de acolo!ââŹÂ ĂËi-a sărit baiatul, s-a zgâriat săracul.
într-o sârmă care ţinea uşa de la postul 2 ca nu cumva să cadă peste tenderul gol şi murdar a scăpat şi aparatul de gresat în apa din emergenţa a două lumi feroviare făcând un pleoşc imeeens....
Pe lungul drum de fier ce şerpuia prin cartier, venea un alt tren pufăind cu antren şi din fluier tacticos se arăta a fi nervos şi când a trecut pe joantă fochistul obosit, ridicând privirea a lăsat din mână lopata, fiindca i-a sărit găleata bătu-o-ar soarta, c-avea motorină şi-a pierdut ciubucul, pentru o zi plină.
Soarele apune, luna ne zâmbeşte iar locomotiva la depou opreşte. ĂËeful de depou apare: ââŹÂMai faceţi o probă la cazane!ââŹÂ strigă el, agitând nişte dosare care nu erau prea clare, scrise cu chirilice în roşie culoare din care cade o foaie pe care scrie, MITĂ. Vântul ducând-o sus, foarte sus se izbi de un pescăruş care o plescăi foarte jucăus şi căzu în departare şi uite cum mita dispare.
însă ce apare-n zare ?
E Băsescu ministru mare ce: "V-am ciuruit!"...declamă-n hăhăialăăăă şi pleacă în campanie electorală!
Huoooo, strigă nişte cfr-işti. Venişi vesel, ne laşi trişti fără bani în buzunare şi cu ochii în soare, ciuruiţi şi-n curul gol şi mânjiţi şi cu namol!
Cu câte-un pixel albastru color: ââŹÂHaideţi totuşi că se poate!ââŹÂ
Troznit să fi faţă-spate. Spuse un vagon de lapte: ââŹÂSă mai ai roţile toate, şi a "n"-a oară rebandajate, şi dup'aia prost sudate, pe alocuri fisurate, făcând dânga... dânga... aşa reparate, de varsă juma` din lapte, iară mâţele se bucurară şi mieunând frenetic miau, miau, bun-i laptele de ţară împrăştiat printre "şinele cu gropi"...
A fost o dată ca niciodată într-o gară de la noi din ţară o locomotivă roz cu luminiţe. A început să scoată fum iar din coşul ei vălvătuci albaştri-gri ieşeau vârtos. în gară rămân peroane goale, domnişoare cu ochi in lacrimi, batiste fluturând.
ĂËi-un mecanic alergând şi strigând cu disperare: "Stai... că frână încă n-ai!"
Atunci oamenii din tren s-au panicat, îmbulzindu-se spre uşi şi repede au coborât după o frânare de urgenţă. Astfel trenul oprit a demonstrat că are frâne.
O inimă frântă la peron a leşinat lângă un vagon şi o voce de bariton: ââŹÂVrem un medic din vagon cu monoclu' şi baston! ĂËi o trusă medicală şi diplomă de facultate originală!ââŹÂ
Gălăgie infernală întreruptă de un impiegat burtos cu nasul roşu şi chelios şi cu o ţidulă-n mână, aşteaptă o semnătură, de la şeful de tură care iese din birou nervos că trenu-i oprit din nou. Timpul trece spune el, şi întârzierea creşte. Apare şi un fotograf să pozeze trenul oprit, călare pe-un pantograf. Atunci impiegatul gras: ââŹÂDă-te jos de acolo!ââŹÂ ĂËi-a sărit baiatul, s-a zgâriat săracul.
într-o sârmă care ţinea uşa de la postul 2 ca nu cumva să cadă peste tenderul gol şi murdar a scăpat şi aparatul de gresat în apa din emergenţa a două lumi feroviare făcând un pleoşc imeeens....
Pe lungul drum de fier ce şerpuia prin cartier, venea un alt tren pufăind cu antren şi din fluier tacticos se arăta a fi nervos şi când a trecut pe joantă fochistul obosit, ridicând privirea a lăsat din mână lopata, fiindca i-a sărit găleata bătu-o-ar soarta, c-avea motorină şi-a pierdut ciubucul, pentru o zi plină.
Soarele apune, luna ne zâmbeşte iar locomotiva la depou opreşte. ĂËeful de depou apare: ââŹÂMai faceţi o probă la cazane!ââŹÂ strigă el, agitând nişte dosare care nu erau prea clare, scrise cu chirilice în roşie culoare din care cade o foaie pe care scrie, MITĂ. Vântul ducând-o sus, foarte sus se izbi de un pescăruş care o plescăi foarte jucăus şi căzu în departare şi uite cum mita dispare.
însă ce apare-n zare ?
E Băsescu ministru mare ce: "V-am ciuruit!"...declamă-n hăhăialăăăă şi pleacă în campanie electorală!
Huoooo, strigă nişte cfr-işti. Venişi vesel, ne laşi trişti fără bani în buzunare şi cu ochii în soare, ciuruiţi şi-n curul gol şi mânjiţi şi cu namol!
Cu câte-un pixel albastru color: ââŹÂHaideţi totuşi că se poate!ââŹÂ
Troznit să fi faţă-spate. Spuse un vagon de lapte: ââŹÂSă mai ai roţile toate, şi a "n"-a oară rebandajate, şi dup'aia prost sudate, pe alocuri fisurate, făcând dânga... dânga... aşa reparate, de varsă juma` din lapte, iară mâţele se bucurară şi mieunând frenetic miau, miau, bun-i laptele de ţară împrăştiat printre "şinele cu gropi"...