Acest topic l-am facut mai mult pentru incepatori ca si mine, prezentand intr-un singur loc diverse tehnici de terraformare, pe care le-am gasit pe acest forum si prin alte locuri, si pe care le-am incercat pe propria macheta. Cu informatiile de aici sper ca voi usura startup-ul cuiva care doreste sa abordeze constructia unei diorame "montane". Pei cei avansati ii rog sa fie indulgenti
Asadar...spre deosebire de cum stau lucrurile in realitate, unde tunelul este sapat de oameni in stanca unui munte lasat de natura de la inceputul vremurilor, pe machetele noastre vom construi mai intai tunelul, si abia apoi muntele, din ratiuni evidente.
1. Construirea unui tunel cu interior realist
Plecam de la premisa ca traseul caii ferate miniaturale este deja stabilit. De aceea inainte de a va apuca de lucru stabiliti bine punctele de intrare in tunel, cotele acestora si configuratia traseului. Dupa terminarea lucrarii orice modificare va fi aproape imposibila, asa ca atentie mare !
In cazul meu stiu ca traseul este un racord intre o curba R1 si o curba R2, pe un sector de cca 45 grade, iar diferenta de cota dintre cele doua capete ale tunelului este de 4mm (lucrarea este la scara N). Asadar o configuratie destul de dificila care ridica problema spatiilor de garda ce trebuie lasate in interiorul tunelului, astfel incat materialul rulant de lungime mai mare (vagoanele moderne de calatori), datorita retragerii specifice din zona de curba, sa nu intre in coliziune cu peretii si cu marginile portalurilor.
Pentru a ne face o idee despre cum trebuie sa arate viitoarea sectiune transversala a tunelului, plecam evident de la forma deschiderii portalului de tunel. Aceasta forma o vom modela, pe cat posibil exact, folosind un conductor de cupru de tip FY2 sau FY2.5 (din cele care se folosesc la instalatiile electrice din locuinte). Dupa modelarea conductorului, il montam in locul ansei la ciocanul electric de lipit. Cu acesta vom "taia" la cald tunelul intr-o placa de polistiren de grosime corespunzatoare. Forma traseului am marcat-o in prealabil pe placa de polistiren folosind ca sablon chiar cele doua segemente curbe de linie. Desi pare o operatiune dificila la prima vedere, din 2-3 incercari succesive cu o mana ne-exersata am reusit taierea unui tunel in curba aproape perfect. Urmeaza ajustarea tunelului prin taierea cu un cutter a polistirenului in exces aflat la exterior.
Pentru detalierea interiorului, preparam intr-o caserola mica de plastic un lapte de glet. Personal am folosit glet pentru finisarea placilor de rigips, deoarece are un timp de punere in opera destul de mare ce permite efectuarea de corectii. Se aplica in interiorul tunelului cu o pensula medie, avand grija ca pensularea sa se faca perpendicular pe axa tunelului. Se lasa la uscat cateva ore, dupa care se fac primele probe de traseu cu materialul rulant.
Se iau cele mai lungi vagoane de calatori din colectie si se plimba prin interior inainte si inapoi, urmarind cu atentie daca apare vreun contact cu peretii tunelului. Daca aveti vagoane etajate, sau locomotive cu pantograf, este de asemenea indicat sa le plimbati prin tunel pentru a va asigura ca nu sunt probleme de gabarit. Daca aceste probleme apar, se corecteaza peretii interiori cu un cutter sau cu un mini-spaclu, apoi se pensuleaza din nou cu glet.
Dupa uscarea finala a "operei de arta" (care ar trebui sa dureze cel putin 12 ore ) se trece la amorsare. Aplicarea initiala a unui strat de amorsa (apa cu o vopsea acrilica ieftina de zugravit in proportie de 1:1) are rolul de a preintampina o absorbtie exgerata a vopselei de modelism. Dupa fixarea corepsunzatoare si a statului de amorsa, am folosit acrilice in nuante de gri si de ruginiu pentru a picta peretii tunelului, pensuland in directie perpendiculara pe axa tunelului ...
Urmeaza montarea finala a tunelului pe traseu prin lipire cu adeziv pentru poistiren, apoi construirea muntelui propriu-zis.
2. Construirea muntelui
Aici sunt mai multe modalitati de lucru, cea aleasa de mine fiind sa cladesc muntele folosind tot felul de cupoane de polistiren suprapuse si taiate la forma dorita cu cutterul, imbracandu-le apoi cu plasa de tantari (plasa din aluminiu cu ochiuri fine, care se gaseste la orice magazin de bricolaj).
Plasa se fixeaza temporar cu ace cu gamalie lungi, care sa "intepe" cat mai mult in substratul de polistiren. Se pot folosi de asemenea suruburi pentru lemn sau rigips care sa rigidizeze zonele mai dificile. Se protejeaza sinele, terasamentul existent, precum si portalurile de tunel cu banda de mascare autoadeziva .
Se trece la "bandajarea" intregului munte cu benzi de tifon inmuiate in lapte de glet, in care s-au adaugat in prealabil 2-3 picaturi de detergent de vase pentru sporirea coeziunii. Laptele de glet ar trebui sa aibe o consistenta mai degraba pastoasa pentru obtirea unor rezultate optime. Dupa intarire, muntele rezultat are o rezistenta exceptionala, fiind in acelasi timp foarte usor. Plasa de aluminiu joaca rolul unei armaturi care va preintampina aparitia in viitor a unor eventuale fisuri. Sunt insa si unii modelisti care omit utilizarea acestei plase, folosind in schimb hartie de ziar inmuiata in aracet, sau care asaza benzile de tifon direct peste polistiren, sau care aplica ipsos direct.
Asupra diverselor metode de constructie a reliefului s-a mai discutat pe forum asa ca nu mai insist. Oricum la sfarsit, pentru un aspect realist, pe suprafetele rezultate trebuie lipite stanci facute tot din glet cu matritele de stanci de la Noch (sau se pot executa "stancile" prin adaugare de glet si modelare din spaclu sau bisturiu - asta pentru cei cu talente artistice deosebite).
Iata cum arata lucrarea mea intrun prim stadiu dupa ce am parcurs etapele descrise (desigur, urmeaza inca multa, multa munca la partea de finisare):
Asadar...spre deosebire de cum stau lucrurile in realitate, unde tunelul este sapat de oameni in stanca unui munte lasat de natura de la inceputul vremurilor, pe machetele noastre vom construi mai intai tunelul, si abia apoi muntele, din ratiuni evidente.
1. Construirea unui tunel cu interior realist
Plecam de la premisa ca traseul caii ferate miniaturale este deja stabilit. De aceea inainte de a va apuca de lucru stabiliti bine punctele de intrare in tunel, cotele acestora si configuratia traseului. Dupa terminarea lucrarii orice modificare va fi aproape imposibila, asa ca atentie mare !
In cazul meu stiu ca traseul este un racord intre o curba R1 si o curba R2, pe un sector de cca 45 grade, iar diferenta de cota dintre cele doua capete ale tunelului este de 4mm (lucrarea este la scara N). Asadar o configuratie destul de dificila care ridica problema spatiilor de garda ce trebuie lasate in interiorul tunelului, astfel incat materialul rulant de lungime mai mare (vagoanele moderne de calatori), datorita retragerii specifice din zona de curba, sa nu intre in coliziune cu peretii si cu marginile portalurilor.
Pentru a ne face o idee despre cum trebuie sa arate viitoarea sectiune transversala a tunelului, plecam evident de la forma deschiderii portalului de tunel. Aceasta forma o vom modela, pe cat posibil exact, folosind un conductor de cupru de tip FY2 sau FY2.5 (din cele care se folosesc la instalatiile electrice din locuinte). Dupa modelarea conductorului, il montam in locul ansei la ciocanul electric de lipit. Cu acesta vom "taia" la cald tunelul intr-o placa de polistiren de grosime corespunzatoare. Forma traseului am marcat-o in prealabil pe placa de polistiren folosind ca sablon chiar cele doua segemente curbe de linie. Desi pare o operatiune dificila la prima vedere, din 2-3 incercari succesive cu o mana ne-exersata am reusit taierea unui tunel in curba aproape perfect. Urmeaza ajustarea tunelului prin taierea cu un cutter a polistirenului in exces aflat la exterior.
Pentru detalierea interiorului, preparam intr-o caserola mica de plastic un lapte de glet. Personal am folosit glet pentru finisarea placilor de rigips, deoarece are un timp de punere in opera destul de mare ce permite efectuarea de corectii. Se aplica in interiorul tunelului cu o pensula medie, avand grija ca pensularea sa se faca perpendicular pe axa tunelului. Se lasa la uscat cateva ore, dupa care se fac primele probe de traseu cu materialul rulant.
Se iau cele mai lungi vagoane de calatori din colectie si se plimba prin interior inainte si inapoi, urmarind cu atentie daca apare vreun contact cu peretii tunelului. Daca aveti vagoane etajate, sau locomotive cu pantograf, este de asemenea indicat sa le plimbati prin tunel pentru a va asigura ca nu sunt probleme de gabarit. Daca aceste probleme apar, se corecteaza peretii interiori cu un cutter sau cu un mini-spaclu, apoi se pensuleaza din nou cu glet.
Dupa uscarea finala a "operei de arta" (care ar trebui sa dureze cel putin 12 ore ) se trece la amorsare. Aplicarea initiala a unui strat de amorsa (apa cu o vopsea acrilica ieftina de zugravit in proportie de 1:1) are rolul de a preintampina o absorbtie exgerata a vopselei de modelism. Dupa fixarea corepsunzatoare si a statului de amorsa, am folosit acrilice in nuante de gri si de ruginiu pentru a picta peretii tunelului, pensuland in directie perpendiculara pe axa tunelului ...
Urmeaza montarea finala a tunelului pe traseu prin lipire cu adeziv pentru poistiren, apoi construirea muntelui propriu-zis.
2. Construirea muntelui
Aici sunt mai multe modalitati de lucru, cea aleasa de mine fiind sa cladesc muntele folosind tot felul de cupoane de polistiren suprapuse si taiate la forma dorita cu cutterul, imbracandu-le apoi cu plasa de tantari (plasa din aluminiu cu ochiuri fine, care se gaseste la orice magazin de bricolaj).
Plasa se fixeaza temporar cu ace cu gamalie lungi, care sa "intepe" cat mai mult in substratul de polistiren. Se pot folosi de asemenea suruburi pentru lemn sau rigips care sa rigidizeze zonele mai dificile. Se protejeaza sinele, terasamentul existent, precum si portalurile de tunel cu banda de mascare autoadeziva .
Se trece la "bandajarea" intregului munte cu benzi de tifon inmuiate in lapte de glet, in care s-au adaugat in prealabil 2-3 picaturi de detergent de vase pentru sporirea coeziunii. Laptele de glet ar trebui sa aibe o consistenta mai degraba pastoasa pentru obtirea unor rezultate optime. Dupa intarire, muntele rezultat are o rezistenta exceptionala, fiind in acelasi timp foarte usor. Plasa de aluminiu joaca rolul unei armaturi care va preintampina aparitia in viitor a unor eventuale fisuri. Sunt insa si unii modelisti care omit utilizarea acestei plase, folosind in schimb hartie de ziar inmuiata in aracet, sau care asaza benzile de tifon direct peste polistiren, sau care aplica ipsos direct.
Asupra diverselor metode de constructie a reliefului s-a mai discutat pe forum asa ca nu mai insist. Oricum la sfarsit, pentru un aspect realist, pe suprafetele rezultate trebuie lipite stanci facute tot din glet cu matritele de stanci de la Noch (sau se pot executa "stancile" prin adaugare de glet si modelare din spaclu sau bisturiu - asta pentru cei cu talente artistice deosebite).
Iata cum arata lucrarea mea intrun prim stadiu dupa ce am parcurs etapele descrise (desigur, urmeaza inca multa, multa munca la partea de finisare):