Salutare prieteni, multumesc pentru informatiile interesante postate aici despre aceasta capodopera a ingineriei romanesti.
In luna mai a anului 2006 am facut impreuna cu fiul meu o scurta calatorie de documentare pe pod, incercand sa vedem ce-a mai ramas din fortificatia de aparare a piciorului de pod dinspre Insula Mare a Brailei. Pentru necunoscatori, este singura dintre toate fortificatiile de sfarsit de secol al XIX-lea din Romania care pastreaza intacta cupola de protectie din otel. Toate celelalte, inclusiv coroana de fortificatii din jurul Bucurestiului, sunt mai mult sau mai putin descompletate, unele chiar complet distruse. Aceasta fortificatie, taiata in jumatate de lucrarile de realizare a liniei de acces la noul pod, se poate vedea din tren chiar inainte de intrarea pe pod, este o ciuperca joasa din otel de circa 2 m diametru, vopsita in gri si incastrata in beton.
Atunci am aflat mai multe si despre intretinerea podului.
Exista o sectie de intretinere a lui, cu sediul in gara Cernavoda, si unde lucreaza un om inimos, care ne-a condus pe pod si care ne-a povestit fel de fel de istorii locale.
Chiar daca nu este folosit, podul este in continuare ingrijit, cel putin in limita posibilitatilor materiale. Oamenii se plangeau, evident, de lipsa fondurilor. Intrucat nu au fonduri suficiente, ei nu pot asigura o vopsire continua a infrastructurii si de aceea se descurca cum pot, realizand o vopsire "in petice" acolo unde stratul anterior este complet degradat.
Asa arata intrarea spre pod:
Iar alaturi de pod, cateva pompe de alimentare a locomotivelor cu aburi, inca in picioare in anul 2006, astazi demontate:
