Desi ceva mai bine realizata decat DA-ul, cateva modificari sunt binevenite - zic eu - si in cazul ND2-ului:
As incepe cu conexiunile electrice: sistemul cu capacele nu inspira prea multa incredere, prin urmare firele au fost lipite direct; in plus, pt a evita ruperea lor din lipitura, firele de culegere curent au fost trecute prin bratele de sustinere ale boghiului si lipite cu cianoacrilat.
(apropo' recomand cu caldura utilizarea superglue-urilor de tip gel de la UHU sau Bison)
O mica paranteza: desi spuneam undeva ca, pt. o cat mai buna culegere a curentului, lagarele metalice ale ND2-ului nu trebuiesc unse, revin acum si spun ca lubrefiate cu uleiul Piko, am obtinut o mare diferenta in rularea la viteze mici, fara a fi afectata culegerea curentului.
Al doilea mare "of" era calitatea sunetului: desi ND2-ul are locas destinat difuzorului si chiar si un mic capacel pe post de cutie de rezonanta, absenta unor gauri care sa permita iesirea sunetului din carcasa, facea ca locomotiva sa aiba un sunet anemic, "sugrumat".
Am decis asadar sa renunt la ventilatorul din tavanul locomotivei - fara prea mari remuscari, avand in vedere ca nu se putea roti - si am dat o gaura de 1cm sub cutia ventilatorului. In dreptul gaurii am fixat cu silicon unul dintre cele 2 difuzoare de 50 ohmi, celalalt l-am lipit alaturi, cu fata in jos, si i-am creat o "cutie de rezonanta" tot din silicon. Avand in vedere ca difuzoarele sunt dispuse in antifaza, legarea lor in serie se face conectand intre ei polii cu bulina rosie.
Rezultatul ? Sunete clare si puternice :!: , usor diferite de ale DA-ului (avand si o componenta interna, infundata).
As incepe cu conexiunile electrice: sistemul cu capacele nu inspira prea multa incredere, prin urmare firele au fost lipite direct; in plus, pt a evita ruperea lor din lipitura, firele de culegere curent au fost trecute prin bratele de sustinere ale boghiului si lipite cu cianoacrilat.
(apropo' recomand cu caldura utilizarea superglue-urilor de tip gel de la UHU sau Bison)
O mica paranteza: desi spuneam undeva ca, pt. o cat mai buna culegere a curentului, lagarele metalice ale ND2-ului nu trebuiesc unse, revin acum si spun ca lubrefiate cu uleiul Piko, am obtinut o mare diferenta in rularea la viteze mici, fara a fi afectata culegerea curentului.
Al doilea mare "of" era calitatea sunetului: desi ND2-ul are locas destinat difuzorului si chiar si un mic capacel pe post de cutie de rezonanta, absenta unor gauri care sa permita iesirea sunetului din carcasa, facea ca locomotiva sa aiba un sunet anemic, "sugrumat".
Am decis asadar sa renunt la ventilatorul din tavanul locomotivei - fara prea mari remuscari, avand in vedere ca nu se putea roti - si am dat o gaura de 1cm sub cutia ventilatorului. In dreptul gaurii am fixat cu silicon unul dintre cele 2 difuzoare de 50 ohmi, celalalt l-am lipit alaturi, cu fata in jos, si i-am creat o "cutie de rezonanta" tot din silicon. Avand in vedere ca difuzoarele sunt dispuse in antifaza, legarea lor in serie se face conectand intre ei polii cu bulina rosie.
Rezultatul ? Sunete clare si puternice :!: , usor diferite de ale DA-ului (avand si o componenta interna, infundata).
