mai 2008 -=- Excursie FeRoviaR㒠Suceava-Nisipitu

mishu88

Well-Known Member
Trenulist
13 Mai 2008
666
1
Falticeni, Pascani, Bucuresti
trenuriromania.blogspot.com
WEBSITE
http://trenuriromania.blogspot.com
LOCATION
Falticeni, Pascani, Bucuresti
Excursie FeRoviaR㒠Suceava – Nisipitu: TrenoNatur㒠românească’<i></i>


într-o zi frumoas㒠de mai din 2008, am că’lă’torit pe ruta Suceava – Dorneşti - Gura Putnei – Nisipitu. Itinerariul s-a întins pe o distanţ㒠de 91 de kilometri. Timpul de parcurs este de 3 ore şi 13 minute, deci trenul se deplaseaz㒠cu o vitez㒠medie de 28 km/h. Acesta este compus din dou㒠locomotive LDH 1250 şi 6 vagoane de că’lă’tori, o combinaţie pe care rar o mai gă’seşti în zilele noastre.

Vitezele de parcurs pe acest traseu sunt: Suceava – Dorneşti – 70 de km/h, Dorneşti – Nisipitu – 40 de km/h. Tonajul maxim acceptat între Halta de Că’lă’tori Nisipitu şi Dorneşti – 200 de tone, iar între Dorneşti şi Suceava – 300 de tone. Linia ferat㒠se întinde începând din municipiul Suceava şi de-a lungul râului Suceava pân㒠la Dorneşti, apoi împarte în dou㒠pă’rţi depresiunea Ră’dă’uţi, dup㒠care reia cursul râului Suceava, pe care îl urmeaz㒠pân㒠în punctul terminus, Nisipitu.

V㒠invit în continuare s㒠v㒠imaginaţi un scârţâit de vagoane de că’lă’tori cu frân㒠pe saboţi, v㒠invit s㒠urmă’riţi natura în toat㒠splendoarea ei şi v㒠reamintesc c㒠acum trenurile nu mai circul㒠pe aceast㒠rută’. Mi-aş dori ca situaţia s㒠se schimbe şi s㒠primesc de la voi mesaje în jos paginii cum c㒠trenul circul㒠sau va circula între Nisipitu şi Suceava şi în viitor.
<i></i>


13:20<i></i>

în Gara Suceava – Burdujeni staţiona Trenul Internaţional 382-1, Ruse – Vadu Siretului. Avea doar 4 vagoane ruseşti, iar locomotiva diesel-electric㒠Sulzer 62-0831-8 avea s㒠plece spre graniţa cu Ucraina de pe linia 2 la 13:32. Undeva pe linia 6 staţiona Sulzerul 60-1307-2 de la CFR Marfă’, care se îndrepta spre depoul Suceava Nord.


Trenul internaţional Ruse - Vadu Siretului<i></i>


Locomotiva DA 1307 se îndrepta spre depoul Suceava Nord<i></i>




13:30<i></i>

Ploaia care s-a abă’tut asupra municipiului Suceava m-a speriat niţel, având în vedere c㒠aveam s㒠că’lă’toresc în acea zi pe o rut㒠nouă’. Dar mi-am zis că’, în eventualitatea unei ploi continue pân㒠la Nisipitu, voi ră’mâne în minte cu peisajele din aceste zone şi voi reveni alt㒠dat㒠s㒠surprind câteva cadre cu una dintre cele mai frumoase linii ferate ale Bucovinei. Apa se scurgea nă’valnic de pe vagoanele Trenului Personal 5633, Suceava – Nisipitu. Compus din 6 vagoane şi dou㒠locomotive diesel-hidraulice, 80-0383-2 şi 80-0583-7, trenul avea s㒠plece spre Gura Putnei la 13:44.


13:40<i></i>

Åžefii de tren ai trenului fluier㒠plecarea Trenului Personal 5633 din Gara Burdujeni, iar eu îmi gă’sesc un compartiment din vagonul unu, rugându-mă’, în sinea mea, ca norii s㒠se risipeasc㒠şi s㒠am parte de o zi FeRoviaR㒠însorită’.


Trenul personal 5633 trage in gar㒠pe linia 1<i></i>



13:50<i></i>

La nici 5 minute de plecarea trenului din Burdujeni, am ajuns în Suceava Nord – Iţcani. Dincolo de cele şase linii ale Gă’rii Iţcani, exist㒠un triaj unde îşi tră’iesc veacul câteva vagoane foarte vechi, printre ele şi un vagon verde militar. Pe linia 3 staţiona un alt tren personal, iar trenul cu care că’lă’toream avea s㒠plece din Iţcani spre Dă’rmă’neşti de la linia 4 la 13:53.


Triajul Gă’rii Suceava Nord Iţcani<i></i>


O plac㒠rupt㒠de recunoaştere a locomotivei<i></i>


Vedere spre Gara Iţcani<i></i>


Vedere spre direcţia de mers a trenului<i></i>



Dup㒠ce trenul pă’ră’seşte Gara Iţcani, linia ferat㒠spre Dă’rmă’neşti trece prin faţa depoului de locomotive Suceava Nord. Aici se plictisesc, se trezesc sau se culc㒠vehiculele feroviare motoare care transport㒠că’lă’torii prin toate colţurile ţă’rii. Acest depou avea s㒠fie vizitat cu câteva zile mai târziu, când aveam s㒠prind o vreme superbă’. Dup㒠ce am trecut de ultima locomotiv㒠care staţiona pe liniile depoului, am surprins o relicv㒠a unei locomotive Diesel-Hidraulice de 1250 CP. 50 de metri dup㒠aceasta, se ză’rea, printre buruienele înalte, locomotiva cu aburi 150.1120. Sau, mai bine zis… ce-a mai ră’mas din ea.


Ieşire din Suceava Nord<i></i>


Spre Dă’rmă’neşti<i></i>


O relicv㒠a unui LDH<i></i>


Locomotiva cu aburi 150.1120<i></i>



Dup㒠ce am fă’cut cunoştinţ㒠cu fierul vechi care odat㒠reprezenta locul de munc㒠a zeci de mecanici şi fochişti, trenul în care m㒠aflam înainteaz㒠în ploaie şi vânt spre Dă’rmă’neşti.


în ploaie şi vânt, spre Dă’rmă’neşti<i></i>




Liber pentru semnalul luminos de trecere<i></i>


Nu mai este liber pentru tren<i></i>


Alt semnal luminos de trecere<i></i>



14:00<i></i>

Dintre cele 6 linii ale Gă’rii Dă’rmă’neşti, linia 2 este ocupat㒠de trenul cu dou㒠locomotive şi şase vagoane, în timp ce linia 5 adă’posteşte dou㒠vagoane platformă’, care probabil c㒠fac parte din circuitul istoric al traseului „turistic” Suceava – Nisipitu… Revenind la lucruri mai serioase, Dă’rmă’neşti este o staţie care seamă’n㒠în dimensiune cu Dolhasca. De aici se desprinde ramura feroviar㒠513, Dă’rmă’neşti – Cacica – Gura Humorului, care a fost reparat㒠de curând şi pe ale că’rei linii circul㒠vestitul Tren Personal Suceava – Ilva Mică’.


Tot înainte, spre Dă’rmă’neşti<i></i>


Intrare in Gara Dă’rmă’neşti<i></i>


Dou㒠vagoane platform㒠care se scald㒠într-o ap㒠dulce de ploaie<i></i>


Gara din Dă’rmă’neşti, asediat㒠de ploaie<i></i>



La plecarea spre Halta de că’lă’tori Dă’nila, am ză’rit pe impiegatul de mişcare din Gara Dă’rmă’neşti care probabil a înmânat o foaie de parcurs, în timp ce alţi că’lă’tori pleac㒠în treaba lor cu umbrelele deschise. Pă’pă’diile cu al lor că’pşor se bucurau, printre traverse, de ploaia ce se anunţa din ce în ce mai serioasă’. Semnalul de ieşire din gara Dă’rmă’neşti a indicat verde pentru direcţia Milişă’uţi, al doilea punct de oprire dup㒠Dă’nila.


Ieşire din Gara Dă’rmă’neşti<i></i>


La revedere, Gara Dă’rmă’neşti! <i></i>


Semafor luminos de ieşire din gara Dă’rmă’neşti<i></i>


Submagistrala 513, Dă’rmă’neşti - Cacica - Gura Humorului<i></i>



14:10<i></i>

La 6 km de Gara Dă’rmă’neşti, trenul ajunge la 14:13 şi sper㒠ca cineva s㒠coboare sau s㒠urce. Aici nu exist㒠o clă’dire care s㒠semnalizeze existenţa unui loc de aşteptare, îns㒠câţiva copaci înalţi şi plini cu frunze verzi ţin companie acelor că’lă’tori din Dă’nila. M㒠supă’r㒠la culme faptul c㒠pe traseele rutiere, orice staţie pentru maxi-taxi/autobuz din comună’/sat, are acoperiş şi scaun de aşteptare…, iar o halt㒠nu.


Spre Dă’nila<i></i>


Halta Dă’nila, cu peronul pe partea dreaptă’<i></i>


2500 de cai putere pentru 6 vagoane<i></i>


La Milişă’uţi se colecţioneaz㒠cauciucuri<i></i>



14:20<i></i>

înainte de intrarea în Gara Milişă’uţi, în partea dreapt㒠a sensului de mers spre Dorneşti, se afla o curte imens㒠în care erau depozitate mii şi mii de cauciucuri. Din câte ştiu, aici este o fabric㒠de anvelope şi sunt curios dac㒠cei din companie vor implica pe viitor transportul FeRoviaR în afacerile lor. Aşadar, dup㒠4 km de Halta Dă’nila, am ajuns în Gara Milişă’uţi.


Gara din Milişă’uţi<i></i>




Manevranţii barierelor magistralei 500<i></i>


Semnal mecanic de intrare în gara Milişă’uţi (dinspre Dorneşti), cu funcţie de prevestire a semnalului de ieşire<i></i>



Dup㒠ce trenul a mai parcurs 6 km, am oprit în Å¢ibeni, unde clă’direa gă’rii era dă’ră’pă’nată’. Fontul numelui de gar㒠este specific zonei Bucovinei şi vom vedea mai târziu c㒠în că’lă’toria spre Nisipitu aveam s㒠întâlnesc şi alte gă’ri cu acelaşi font al numelui. Chiar staţia terminus – Nisipitu - are litere de-o şchioap㒠imprimate pe clă’direa gă’rii, folosindu-se acelaşi font şi aceeaşi culoare albastră’.


Spre Ţibeni<i></i>


în drum spre Å¢ibeni, se vedea norul de fum al unui incendiu dintr-un sat apropiat<i></i>




în apropiere, se vede clă’direa Haltei de că’lă’tori Å¢ibeni<i></i>


Clă’direa neîngrijit㒠a Haltei Å¢ibeni<i></i>



14:30<i></i>

Imediat dup㒠plecarea din Å¢ibeni a Trenului Personal, Suceava – Nisipitu, calea ferat㒠trece aproape de albia râului Suceava. Peisajele pe care le-am vă’zut au fost destul de înfricoşă’toare: terenuri care erau acoperite de ape, excavatoare care lucrau la repararea albiei şi o ap㒠tulbure care parc㒠voia s㒠înghit㒠şi terasamentul că’ii ferate.


Peisaj catastrofic de-a lungul vă’ii râului Suceava<i></i>


Râul Suceava a ieşit din matcă’<i></i>



La 6 km de Halta de Că’lă’tori Å¢ibeni, un semnal mecanic de intrare în gar㒠anunţ㒠apropierea staţiei Dorneşti. Prin Dorneşti trece Magistrala Feroviar㒠500 şi calea ferat㒠internaţional㒠Moscova – Sofia, cu trecere prin punctul de frontier㒠de la Vicşani. Pe 17 octombrie 1889, primul tren a rebrusat la Dorneşti şi a plecat spre Ră’dă’uţi, localitate situat㒠la o distanţ㒠de 8 km. Mai exist㒠o ramificaţie, şi anume linia 518, Dorneşti – Siret, despre care puteţi citi .


Semnalul mecanic de intrare în Gara Dorneşti<i></i>


Limitare de vitez㒠la intrarea în Gara Dorneşti<i></i>


Exemplu negativ de comportament al camerei digitale in faţa ploii<i></i>


Gara din Dorneşti<i></i>



14:40<i></i>

în Dorneşti, cele dou㒠locomotive diesel-hidraulice rebrusează’, îns㒠pă’strându-se ordinea de tracţiune: LDH 383 locomotiva nr. 1 şi LDH 583 locomotiva nr. 2. Din pă’cate, aşa cum aţi observat şi în ultimele fotografii de mai sus, aparatul foto a luat-o razna datorit㒠gramelor de ap㒠dulce care i-au scă’ldat circuitele. Imaginea a devenit roz, apoi displayul nu ştia decât s㒠afişeze culoarea neagră’. Am încercat s-o readuc la viaţă’, îns㒠momentan se pă’rea c㒠viaţa ei luase sfârşit. TRAGIC! Am scos telefonul din dotare şi aşteptam, nervos, plecarea trenului spre Ră’dă’uţi. Pe linia 2, un alt tren personal aştepta s㒠plece spre Suceava…


Vreme urât㒠pentru vagoanele cistern㒠din Dorneşti<i></i>


Pe linia 2, un alt tren aştepta plecarea spre Suceava<i></i>



în drum spre Ră’dă’uţi, am stat pe coridorul ultimului vagon şi m-am tot „certat” cu aparatul foto, cerându-i îndurare… Dar trenul înaintează’, las㒠în urm㒠tristeţea mea, iar ploaia înc㒠mai spă’la pă’mânturile ră’dă’uţene. în continuare, v㒠prezint câteva fotografii realizate cu un Sony Ericsson K500i, un telefon care m-a ţinut mai bine de 3 ani.

Dac㒠am vrea s㒠vorbim despre istoricul acestei linii 515, Dorneşti – Nisipitu, am putea spune c㒠a fost dat㒠în funcţiune în 1889. Scopul construirii acestei că’i ferate a fost transportul de marf㒠din inima Bucovinei la linia principală’, Bucureşti – Suceava – Cernă’uţi. Calea ferat㒠trece prin Ră’dă’uţi, cândva reşedinţa Episcopiei Ortodoxe. Mai apoi, drumul de fier se întinde de-a lungul vă’ii râului Suceava, pân㒠ajunge la Nisipitu, aproape de frontiera cu Ucraina. în prezent, trenul circul㒠cu o vitez㒠maxim㒠de 40 de km/h între Dorneşti şi Nisipitu.


Locomotive Sulzer din depoul Dorneşti<i></i>


Vagon garat la o firm㒠din Ră’dă’uţi, având cupla sistem rusesc<i></i>



La 8 km distanţ㒠pe calea ferat㒠de Dorneşti, se situeaz㒠municipiul Ră’dă’uţi. Este localizat în mijlocul Depresiunii Ră’dă’uţi, se remarc㒠prin clă’dirile vechi din centru, prin Mă’nă’stirea Bogdana, prin Statuia ecvestr㒠a lui Bogdan Vodă’. Parcurile acestui oraş sunt pline de verdeaţă’, iar stră’zile sunt înguste şi neaglomerate. îns㒠merit㒠de aminti c㒠înainte de a intra în oraş, pe partea stâng㒠a că’ii ferate în sensul de mers Dorneşti – Ră’dă’uţi, se afl㒠mai multe linii ferate care se desprind din linia principală’. Mai multe informaţii despre cine şi cât a investit în combinatul de PAL de la Ră’dă’uţi, v㒠invit .


Un Rai de linii ferate<i></i>


Fabrica de PAL de la Ră’dă’uţi, investiţie austriac㒠marca Egger<i></i>



Dup㒠ce am trecut prin cel de-al doilea oraş din Europa în care trenul împarte cimitirul în dou㒠(puteţi citi despre acest subiect ), am ajuns în Halta de că’lă’tori Horodnic. Situat㒠la 5 km de Ră’dă’uţi, staţia de tren reprezint㒠acum o că’suţ㒠albă’. Mi-ar fi plă’cut s㒠o vă’d vă’ruit㒠într-o culoare că’ră’miziu-vişinie, la fel ca Gara Suceava Burdujeni.


Halta de că’lă’tori Horodnic<i></i>



15:20<i></i>

Dup㒠lungi lupte seculare, culorile au revenit pe ecranul display-ului şi am putut surprinde realitatea în adevă’ratele ei culori. DN 2H este o şosea care se joac㒠de-a şoarecele şi pisica cu calea ferată’. Pân㒠la urmă’toarea staţie, trenul are indicaţie s㒠şuiere la fiecare dintre cele 8-9 pasaje peste care trec, rapid, maşini. Peisajele din zon㒠arat㒠un peisaj de podiş întins, mă’rginit de dealuri înalte şi ape care scald㒠pă’mânturile bogate ale Bucovinei.


Spre Gă’lă’neşti, vedere din vagonul 1<i></i>


Åžosea vs. cale ferată’<i></i>


Ce mai lă’să’m în urm㒠în afar㒠de mult mult verde…?<i></i>


Copaci stingheri care absorb puţinele emisii toxice de prin zonă’<i></i>


Curb㒠periculoas㒠la stânga... dar nu şi pentru trenul nostru<i></i>



15:30<i></i>

La 7 km de Halta de că’lă’tori Horodnic, se afl㒠staţia Gă’lă’neşti. Este mă’rginit㒠de semnale mecanice în stare perfect㒠de funcţionare, în timp ce numă’rul de linii existente s㒠ridic㒠la 3. Norii au dat semnale c㒠se vor ră’zbuna cât mai curând, vrând s㒠uite parc㒠tot ce-a fost pân㒠acum câteva zeci de minute. Marginea peronului gă’rii este vopsit㒠cu var, iar un impiegat de mişcare voinic îi d㒠un ordin de circulaţie domnului mecanic al trenului.


Hai sa intră’m în Gă’lă’neşti<i></i>


Liber pe linie directă’, cu vitez㒠stabilită’! Semaforul de ieşire ordon㒠oprirea<i></i>


Semnalul de ieşire din Gă’lă’neşti spre Ră’dă’uţi<i></i>


Intrare in Gă’lă’neşti<i></i>


Peronul de aşteptare al staţiei Gă’lă’neşti<i></i>


Clă’direa Gă’rii Gă’lă’neşti<i></i>


Un impiegat de mişcare, o ramp㒠uitat㒠de încă’rcare-descă’care şi un tren care vrea s㒠ajung㒠la Nisipitu<i></i>



6 km mai departe de Gă’lă’neşti se afl㒠Vicovu de Jos, iar trenul porneşte încet spre urmă’torii kilometri. Cele dou㒠locomotive alung㒠liniştea din Gă’lă’neşti şi vestesc plecarea din staţie, în timp ce impiegatul de mişcare priveşte atent la tren şi ridic㒠discul verde. Drumul de fier spre locul de baştin㒠al Sofiei Vicoveanca se întinde în curbe şi în porţiuni drepte, în timp ce eu îmi iau gândurile şi m㒠îndrept spre ultimul vagon. Un motociclist şi-o motociclet㒠accelereaz㒠spre est, pe drumul curat şi lucitor în bă’tă’ile razelor unui soare învingă’tor.


Simbolul liniei 515 nu este cel al vitezei<i></i>


...ci este acela al abaterilor lente şi al verdelui crud<i></i>


Tot înainte, cu mult curaj, spre Vicovu de Jos<i></i>


Adio, dar ne revedem diseară’, Gă’lă’neşti<i></i>


Natura vie, îngrijită’<i></i>


Spre Halta de Că’lă’tori Vicovu de Jos<i></i>


Motoreta ţine pasul cu noi<i></i>



15:40<i></i>

Trenul ştie s㒠se fac㒠cunoscut prin natur㒠la fel cum o furtun㒠de var㒠ştie s㒠sperie vieţuitoarele de pe pă’mânt. Calea ferat㒠de la Vicovu de Jos este reprezentat㒠de dou㒠linii, dintre care numai una este folosit㒠în mod curent. Clă’direa staţiei este de un farmec aparte. Da, ştiu c㒠starea gă’rii este deplorabil㒠şi geamurile au ca decoraţiuni gratiile, îns㒠forma acesteia, hornurile şi peronul, precum şi staţia de încă’rcare/descă’rcare înseamn㒠mai mult în visele mele. Natura înconjoar㒠spaţiul că’ii ferate, încât zici c㒠trenul nu e altceva decât un explorator în Jungla Amazoniană’.


Åžarpele albastru trece aproape de casele oamenilor<i></i>


Oare ce vreme ne aşteapt㒠dincolo de Gura Putnei? <i></i>


Apa obraznică’, un alt duşman feroce al că’ii ferate<i></i>


Suntem în Jungla Ama... nu... suntem în Vicovu de Jos<i></i>


O aparent㒠escal㒠dintr-un vehicul neaerian<i></i>


Cale ferat㒠dezmembrată’, la 26 de km de Dorneşti<i></i>


Staţia Vicovu de Jos<i></i>


Urme firave de fost㒠industrie<i></i>



Nu ştiu alte sate cum sunt, dar eu când am vă’zut c㒠Vicovul are 2 staţii la o distanţ㒠de 2 km una de cealaltă’, am ră’mas plă’cut surprins. Vicovenii de sus au gara lor, vicovenii de jos au şi ei gara lor, c㒠n-or fi mai prejos. Câte un râuleţ timid, dar tulbure, îşi face drum de-a lungul terasamentului că’ii ferate. La trecerea la nivel cu calea ferată’, drumurile aveau bariere speciale. De ce speciale? Pentru c㒠fiecare braţ al opreliştei era manevrat de un domn în vârstă’, cu pă’lă’rie în cap şi îmbibat cu simţul datoriei.


Spre Vicovu de Sus<i></i>


Peisaj vicovean<i></i>


Un moş acţioneaz㒠bariera, iar maşinile îşi urmeaz㒠cursul vioi spre Ră’dă’uţi<i></i>


Drumuri paralele, destinaţii diferite<i></i>


Curb㒠fotografic㒠spre stânga, la intrare în Statia Vicovu de Sus<i></i>


Pă’mânturi vicovene, lucrate şi gata-gata de semă’nat<i></i>


Complex rezidenţial modern a la Vicov<i></i>



15:50<i></i>

Belşugul pă’mântului negru şi prospeţimea culorii verzi din aceste zone îmi confirm㒠faptul c㒠legumele şi fructele care cresc aici sunt cele mai bune din lume. Linia ferat㒠îşi are locul de-a lungul unui complex rezidenţial (sau motel) foarte frumos construit, cu finisaje moderne şi culori atră’gă’toare. Doar oamenii şi ceferiştii mai ştiu c㒠trenul opreşte în Halta de Că’lă’tori Vicovu de Sus, pentru c㒠nu am vă’zut pe nică’ieri vreo clă’dire (pă’ră’sită’) pe care s㒠scrie localitatea.


Trenul se hodineşte oleac㒠în Gara Vicovu de Sus<i></i>


Un loc viu prin care curge sânge bucovinean<i></i>



Din pă’cate, la ieşirea din Vicovu de Sus spre Bivolă’ria, exista un semnal mecanic de intrare în gară’, îns㒠nu mai funcţiona. „X”-ul specific i-a tă’iat, sper c㒠nu definitiv, avântul. Era sezonul pă’pă’diilor aici în inima Bucovinei. Casele oamenilor sunt construite de o parte şi de alta a că’ii ferate. Ele sunt îngrijite, ară’toase, iar unele dintre ele îşi fă’ceau loc nou sub soare. Pomii plantaţi de-a lungul drumului rutier fac o separaţie între drumul de fier şi acesta.


Semnal glumeţ (de neluat în seamă’) <i></i>


Tot înainte spre halta de că’lă’tori Bivolă’ria<i></i>


Stâlpi de telegraf, folosiţi cu încredere de Calea Ferat㒠Română’<i></i>


Suceava - Nisipitu şi retur, plă’ci de destinaţie ale unui tren de colecţie<i></i>



La doar 3 km de ultima halt㒠de că’lă’tori, trenul ajunge şi în Bivolă’ria. De aici coboar㒠câţiva vârstnici şi urc㒠vreo 10 persoane, dintre care un bă’rbat îşi urc㒠bicicleta în vagon. Probabil dorea s㒠ajung㒠în Gura Putnei fă’r㒠s㒠mai pedaleze înc㒠3 km.


Åžedinţ㒠foto în Halta Bivolă’ria<i></i>


Nici urm㒠de dispozitive de ridicare a vagonului pentru vapoare... <i></i>


Un om îşi urc㒠bicicleta în trenul de Nisipitu<i></i>



Spre Gura Putnei, linia are un semnal fix care indic㒠o declivitate de 2 mm/m pe o distanţ㒠de 500 de m. Dealurile şi munţii încep s㒠îngră’mă’deasc㒠orizontul şi parc㒠înţeap㒠norii cu arborii de pe coastele înalte. Pe aceast㒠secţiune, Bivolă’ria – Gura Putnei, aş putea spune c㒠sunt cele mai frumoase curbe din toat㒠secţia 515. Imaginea unui tren compus din dou㒠locomotive diesel-hidraulice şi 6 vagoane de că’lă’tori îmi va ră’mâne adânc în memoria sufletului meu de FeRoviaR.


Spre Gura Putnei<i></i>


Trenul şerpiueşte, iarba înverzeşte... <i></i>


O curb㒠foarte frumoas㒠pe linia 515<i></i>



16:00<i></i>

Indicatorul hectometric arat㒠32 + 2, iar semnalul luminos indic㒠galben clipitor, semn c㒠în Gura Putnei suntem aşteptaţi. Nu se poate vorbi aici de întârzieri, pentru că’, deşi trenul merge mai lent, ajunge la ora stabilit㒠în staţii. Stâlpii telegrafici aşezaţi pe partea stâng㒠a sensului de mers spre direcţia nord-est înc㒠se ţin bine pe picior, îns㒠sunt curios tare dac㒠se mai transmit informaţii de-a lungul celor 12 fire. Aceşti stâlpi mi-i imaginez un suport de rândunele aşezate pe fiecare izolator de sticl㒠verde.


Un semnal prevestitor de intrare în Gara Gura Putnei<i></i>


Spre Gura Putnei<i></i>


Iat㒠c㒠Gura Putnei ne primeşte cu braţele deschise... înclinate<i></i>


Stâlpi telegrafici, drumuri proaste şi un biciclist ambiţios<i></i>


Un singur semnal de ieşire din gara Gura Putnei spre Ră’dă’uţi<i></i>



Aici trenul care pleac㒠din Suceava se desparte simetric în dou㒠trenuri. Un tren cu locomotiva diesel-hidraulic㒠583 şi trei vagoane pleac㒠spre Putna, iar LDH 383 va că’lă’tori cu alte trei vagoane pân㒠la Nisipitu. Gara cuprinde 4 linii, dintre care liniile 2, 3 şi 4 sunt circulabile.


Ne-am ales o linie şi am intrat pe ea<i></i>


Trenul staţioneaz㒠şi fotograful pozează’<i></i>


Vedere spre direcţia Ră’dă’uţi<i></i>



16:10<i></i>

Dup㒠ce trenul îşi invit㒠că’lă’torii s㒠coboare sau s㒠urce, sub atenta supraveghere a celor 2 naşi din trenul de Nisipitu şi a celor 2 doamne-naş din trenul de Putna, locomotiva 383 trece pe linia 4, pentru a lă’sa cale liber㒠trenului de Putna. 7 km mai înainte, „capra cu trei iezi” va ajunge în localitatea unde se gă’seşte Mormântul domnitorului moldovean, Åžtefan cel Mare, din cadrul Mă’nă’stirii de la Putna. De menţionat despre aceast㒠rut㒠(Gura Putnei - Putna) este c㒠ea a fost construit㒠între 1897 şi 1915 de că’tre societatea Neue Bukowiner-Lokalbahnen. Imediat dup㒠ce trenul de Putna iese din gară’, un indicator de declivitate anunţ㒠o pant㒠de 13 mm/m pe o distanţ㒠de 700 de m.


S-a rupt trenul de Putna<i></i>


Trenul pleac㒠şi se duce<i></i>


Cele dou㒠capre cu câte trei iezi ale Bucovinei<i></i>


LDH 383 îşi recapă’t㒠poziţia<i></i>



16:20<i></i>

Dup㒠ce trenul a staţionat în Gura Putnei aproximativ 20 de minute, el porneşte spre urmă’toarea staţie – Straja, care se afl㒠la 7,5 km depă’rtare. în drum spre Halta Straja, calea ferat㒠va întâlni peste 10 pasaje cu Crucea Sfântului Andrei de o parte şi de alta a că’ii ferate.


Staţia Gura Putnei<i></i>


Nu ne-a mai ră’mas decât Nisipitu<i></i>


Ramificaţia Gura Putnei – Putna<i></i>


Semnalul mecanic de intrare în Gara Gura Putnei dinspre Nisipitu<i></i>



Nu departe de Gura Putnei, calea ferat㒠calc㒠peste râul Putna fă’r㒠s㒠se ude în papuci, mulţumit㒠unui pod metalic. Din câte am înţeles şi am citit prin presă’, acest pod a fost rupt în urma inundaţiilor din iulie 2008. Râurile de munte sunt foarte periculoase, ele absorb toat㒠apa de la munte care cade sub form㒠de precipitaţii, urmând ca la gura de vă’rsare în alte râuri s㒠rup㒠poduri, drumuri şi s㒠inunde casele oamenilor. Natura este frumoasă’, ruta 515, Gura Putnei – Nisipitu poate închide gura multor oameni care zic c㒠România nu este frumoasă’. îns㒠tot natura, deranjat㒠de tă’ierea masiv㒠a pă’durilor, nu mai poate absorbi volumul imens de ap㒠din precipitaţii şi se ră’zvră’teşte împotriva noastră’, a tuturor.


Podul peste râul Putna, care se vars㒠în râul Suceava în imediata apropiere a că’ii ferate<i></i>


Un râu cu intenţii ucigaşe pentru calea ferată’<i></i>


De aici, peisajul începe s㒠nu mai aib㒠nevoie de comentarii<i></i>


Momente de că’lă’torie…<i></i>


Ce avem înainte... <i></i>
 

mishu88

Well-Known Member
Trenulist
13 Mai 2008
666
1
Falticeni, Pascani, Bucuresti
trenuriromania.blogspot.com
WEBSITE
http://trenuriromania.blogspot.com
LOCATION
Falticeni, Pascani, Bucuresti
Åži ce am lă’sat în urmă’<i></i>


Natura virgină’<i></i>


Spre Straja<i></i>


Fumul locomotivei este absorbit imediat de pă’durea verde<i></i>



16:30<i></i>

Am că’lă’torit, pentru prima dată’, cu trenul, la o distanţ㒠atât de aproape de graniţa cu Ucraina - doar 3 km. Dup㒠ce am plecat din Gura Putnei, verdele pă’durii pur şi simplu invadeaz㒠vederea, ecranul şi mintea, astfel c㒠nu-mi ră’mâne decât s㒠v㒠invit s㒠urmă’riţi curgerea fotografiilor.


Mulţi mulţi brazi în cale<i></i>


Vecini buni sau vecini ră’i - râul Suceava şi calea ferată’<i></i>


Copacii se întorc în timp şi devin din ce în ce mai primă’vă’rateci<i></i>


Un podeţ uitat de lume, dar care înseamn㒠o verig㒠important㒠în calea ferată’<i></i>


N.A.T.U.R.E. <i></i>


N.A.T.U.R.E. no. 2<i></i>


N.A.T.U.R.E. no. 3<i></i>


Trenul... şi el pe acolo<i></i>


Un râu liniştit la prima vedere<i></i>


Oxigen<i></i>


Ne apropiem de Halta de Că’lă’tori Straja<i></i>


Straja vă’zut㒠din tren<i></i>


Locomotiva înaintează’, trenul şi el dup㒠ea<i></i>


N.A.T.U.R.E. no. 4<i></i>


N.A.T.U.R.E. no. 5<i></i>


N.A.T.U.R.E. no. 6<i></i>


Un albastru infinit de mic, un verde infinit de mare<i></i>


Un podeţ, şi el pe acolo<i></i>


Borna hectometric㒠39 + 6<i></i>


Un pârâiaş care hră’neşte cu apa terasamentul că’ii ferate<i></i>


Culori arse de frumuseţea naturii<i></i>



Straja, o localitate care se întinde de-a lungul că’ii ferate şi de-a lungul drumului judeţean 209C. Din pă’cate, în urma inundaţiilor din 2008, aluviunile venite de pe versanţi au mă’turat calea ferată’, fă’când astfel impracticabil㒠calea ferată’. Din fericire, oamenii au la dispoziţie microbuze care pleac㒠din or㒠în or㒠spre Ră’dă’uţi / Suceava. Pentru mai multe informaţii despre aceast㒠localitate, v㒠invit că’lduros s㒠accesaţi .


1000 de metri pana in Straja<i></i>


Natura înconjurat㒠de albastrul trenului<i></i>


Curb㒠la dreapta, aproape de luciul apei<i></i>


Captur㒠proaspă’t㒠adus㒠din pă’dure<i></i>


Domnul biciclist coboar㒠la Straja, aşa cum anticipam<i></i>


Clă’direa din imagine nu este o gar㒠CFR, ci se zice c㒠ar fi aparţinut controversatului şef de oaste al CFR-ului, Mihai Necolaiciuc<i></i>


N.A.T.U.R.E. of Straja<i></i>


Plecarea Trenului Personal din Straja<i></i>



16:40<i></i>

5 kilometri dup㒠Halta de Că’lă’tori Straja se afl㒠Halta Falcă’u. Altitudinea medie a amplasă’rii că’ii ferate este între 500 şi 600 de metri.


Destinaţia urmă’toare – Falcă’u<i></i>


Un pârâiaş care vine de la 800 de metri altitudine<i></i>


Tot înainte, spre Nisipitu<i></i>


Tren de 3 vagoane, fă’cându-şi loc prin zona verde<i></i>


Locomotiva îmi face cu ochiul, îns㒠mecanicul se tot mira... se tot mira... <i></i>


Râul şi cu calea ferată’... vecini de mai bine de un veac<i></i>


O alt㒠curb㒠la stânga<i></i>


O alta curb㒠la dreapta<i></i>


Urme de reparaţii efectuate datorit㒠inundaţiilor din 2002<i></i>


O cascad㒠simpatică’, dar viclean㒠pe timp de vară’<i></i>


Mult mult muuult verde<i></i>


Hai s㒠dă’m o rait㒠prin pă’durice<i></i>


Prefer s㒠prind copaci în faţ㒠decât stâlpi din beton<i></i>


Ne apropiem de Halta Falcă’u<i></i>


N.A.T.U.R.E. of Falcă’u<i></i>



16:50<i></i>

Iat㒠c㒠la Falcă’u trenul ajunge la ora stabilită’, lă’sând vreo 20 de că’lă’tori s㒠ajung㒠la casele lor. Din câte am observat în zonă’, staţia are 3 linii, dintre care una este folosit㒠pentru trenul personal, iar una are sabotul roşu pus, semn c㒠pe aici se auzeau des motoarele locomotivelor dedicate tractă’rii trenurilor de marfă’. Vis-a-vis de clă’direa gă’rii, se afl㒠o fabric㒠de prelucrare a lemnului, care deţine deschidere la calea ferată’. Despre aceast㒠fabric㒠c㒠producea aproximativ 7% din cheresteaua României şi munceau aproape 700 de muncitori. De asemenea, merit㒠amintit c㒠înainte de a intra în gar㒠am ză’rit un semnal prevestitor.


Staţia Falcă’u<i></i>


Intrare în curb㒠în staţia Falcă’u<i></i>


Sabotul roşu care aminteşte de vremuri calde<i></i>


Pă’ră’sim Halta Falcă’u<i></i>


Semnalul îi şopteşte mecanicului şi numai lui s㒠accelereze trenul<i></i>


Semnalul mecanic de intrare în Gara Falcă’u, dinspre Nisipitu<i></i>


Un zâmbet sincer de copil care râde la pozat<i></i>


Hai s㒠mergem spre Brodina<i></i>


Semnal prevestitor pentru Gara Falcă’u, venind dinspre Nisipitu<i></i>


Fotografii din Poiana Frasinului<i></i>


La 48 km de Dorneşti, trenul se încadreaz㒠în curbe succesive<i></i>


S㒠admiră’m priveliştea<i></i>



17:00<i></i>

La 3,5 km de Falcă’u, se afl㒠staţia Brodina. Am auzit de prin lume c㒠în apropiere de aceast㒠localitate exist㒠cabana Sadă’u, care ofer㒠turiştilor o privelişte excepţională’. De asemenea, pasionaţii de pescuit îşi pot odihni undiţele la o pă’stră’vă’rie nemediatizată’. Ceea ce m-a surprins prin aceast㒠zon㒠au fost copacii care înc㒠mai aveau floarea albă’, stare pe care o veţi observa şi voi mai târziu în fotografii. Aşadar, ne îndreptă’m spre Brodina.


Ne apropiem de Brodina<i></i>


Intră’m în staţia Brodina<i></i>





Dup㒠plecarea din staţia Brodina, am traversat pentru penultima oar㒠râul Suceava pe un viaduct frumos şi îngrijit. Cei 9,3 km (Brodina - Nisipitu) i-am parcurs în aproximativ 20 de km, îns㒠fiecare secund㒠a fost tră’it㒠la maxim.


Viaductul de la Brodina peste râul obraznic al râului Suceava<i></i>




Viaductul de la Brodina<i></i>


Trenul Personal 5633, la 9 km de Nisipitu<i></i>


în urm㒠lă’să’m viaductul rotund<i></i>


Spre Nisipitu!!! <i></i>


N.A.T.U.R.E. by Brodina<i></i>


Kilometru cu kilometru, tot mai aproape de destinaţia finală’<i></i>


Pure wonderful nature<i></i>


Gospodă’riile oamenilor salut㒠cu respect trecerea trenului<i></i>


„Când pe stânga, când pe dreapta, aşa te vedeam în ultimul vagon” – mecanic LDH<i></i>


Copaci cu floare alb㒠pe crengi în luna lui mai<i></i>


Ne pregă’tim s㒠traversă’m râul Suceava pentru ultima dată’<i></i>


Podul de peste râul Suceava<i></i>


în urmă’, podul ne aşteapt㒠s㒠trecem peste el şi la întoarcere<i></i>



17:10<i></i>

Mi-am dat seama, odat㒠cu parcurgerea acestei rute, Suceava – Nisipitu, c㒠515 nu înseamn㒠doar o înşiruire de staţii, unele cu hc, altele cu hcv. Natura, podurile, oamenii, copacii, peisajele insistent de verzi şi un tren compus dintr-o locomotiv㒠diesel-hidraulic㒠şi alte trei vagoane înţesate cu niscaiva că’lă’tori fac din 515 o plimbare FeRoviaR㒠care se va termina în şirul de poze care urmeaz㒠s㒠se termine în curând.


Atenţie, urmeaz㒠limitare de vitez㒠peste 175 de metri<i></i>


Lemnul şi trenul, moment fotografic<i></i>


Continuă’m s㒠înaintă’m, deşi peisajul ne invit㒠s㒠oprim pentru un moment de linişte<i></i>


Secretele României, dezvă’luite de-a lungul că’ii ferate<i></i>


Ce lă’să’m în urm㒠nu este deloc de ignorat<i></i>


N.A.T.U.R.E. by Nisipitu<i></i>


Pân㒠şi drumul a ră’mas neasfaltat<i></i>


Peisaj de primă’var㒠autentic românesc<i></i>


S㒠mulţumim austriecilor pentru ceea ce au construit<i></i>


Râul Suceava înc㒠ne urmă’reşte<i></i>


Un Aro îşi face bine treaba prin zonă’<i></i>


Ne apropiem, încet-încet, de Nisipitu<i></i>


Trenul, telefonul şi electricitatea, poştaşii localită’ţii Nisipitu<i></i>


Deşi a fost ora 17, lumina înc㒠mai ajungea printre dealurile Bucovinei<i></i>


Aceast㒠linie 515 are multe pasaje care necesit㒠atenţie din partea agenţilor CFR… sau cel puţin necesita<i></i>


Apa curgă’toare de munte, care ajunge s㒠se verse abia în Siret, peste 100 de km<i></i>


Hai c㒠mai avem puţin<i></i>


Copaci surprinşi în diferite nuanţe<i></i>



17:20<i></i>

Desigur c㒠poeţii României au ştiut s㒠zugră’veasc㒠în nuanţe mult mai frumoase codrul nostru verde, îns㒠ţin s㒠v㒠mulţumesc dac㒠aţi ajuns pân㒠aici în urmă’rirea povestirii FeRoviaRe. Scârţâitul şinelor, aerul proaspă’t de deal-munte, înfiripat cu câteva nuanţe de fum de locomotiv㒠se pot observa şi simţi doar în direct…


Paleta care semnalizeaz㒠existenţa unui semnal prevestitor<i></i>


Nu luaţi în considerare semnalul mecanic<i></i>


Apropierea amurgului înceţoşeaz㒠fotografiile<i></i>


O ultim㒠curb㒠spre stânga înainte de a intra în Nisipitu<i></i>



La 17 şi 20 ajungem în Nisipitu, unde LDH 383 întoarce locomotiva pentru ca mai apoi s㒠plece spre Suceava. De menţionat ar fi c㒠aceast㒠staţie deţine sau, mai bine zis, a deţinut o plac㒠de întoarcere pentru locomotive. Când întoarce, locomotiva aproape c㒠ajunge de drum, nu îl traversează’, întoarce pe linia 2 şi revine în capul trenului. Cândva, conform unei hă’rţi din 1925, calea ferat㒠trecea de Ulma, Seletin şi ajungea pân㒠în Izvoarele Sucevei.


Semnalul mecanic de ieşire din Nisipitu, pe liber<i></i>


Locomotiva rebruseaz㒠într-un loc în care înainte locomotivele cu aburi întorceau cu ajutorul plă’cii de întoarcere<i></i>


Cândva, trenurile mergeau pe aici şi ajungeau în Ulma şi chiar în Izvoarele Sucevei<i></i>



17:30<i></i>

în timp ce am fost pân㒠la aprozarul din apropiere să’-mi iau câte ceva de-ale gurii, naşii îşi anunţau pasagerii c㒠trenul pleac㒠la 17:39. Deşi am purtat o discuţie mai aprig㒠pe parcursul că’lă’toriei, la Nisipitu domnul controlor a înţeles c㒠scopul meu de a face fotografii se rezum㒠numai şi numai la o tent㒠turistic㒠şi recreativă’.


Trenul este gata de plecare<i></i>


Placa de întoarcere din Nisipitu<i></i>


Trenul Personal Nisipitu - Gura Putnei - Dă’rmă’neşti – Suceava<i></i>


Placa turnant㒠de la Nisipitu<i></i>



17:40<i></i>

Ora de plecare a sosit, astfel c㒠mecanicul şuier㒠prelung o dat㒠şi vagonul în care stă’team începe s㒠se mişte. M㒠aşez liniştit într-un compartiment, bucuros c㒠norii de ploaie din Suceava nu au ajuns şi pân㒠în Nisipitu. De aici, calea ferat㒠este într-o continu㒠coborâre, astfel c㒠trenul alunec㒠parc㒠mai uşor. Lumina solar㒠dispare din ce în ce mai mult.


La revedere, Nisipitu! <i></i>



17:50<i></i>


Din staţiile prin care am trecut, Brodina, Falcă’u, Straja, Gura Putnei şi tot aşa mai departe, câţiva că’lă’tori se urc㒠într-un tren de sear㒠care va ajunge la 20:52 în Gara Suceava – Burdujeni.


Podul FeRoviaR peste râul Suceava din apropierea staţiei Brodina<i></i>


Curb㒠brusc㒠la dreapta, înainte de a intra în Staţia Brodina<i></i>



18:30<i></i>

Semnalul de intrare în Gara Gura Putnei<i></i>



19:30<i></i>

Trenul Personal P5634, Nisipitu – Suceava, soseşte în staţia Ră’dă’uţi la ora 19:30 şi aşteapt㒠crucea cu Trenul Personal P5623, Suceava – Putna. îmi fac timp s㒠pozez tot trenul, dup㒠care m㒠urc înapoi în el.

îmi amintesc c㒠acest tren, în 2006, intra ca un adevă’rat ren al lui Moş Cră’ciun în Gara Ră’dă’uţi, scotea aburi din toate pă’rţile locomotivei şi a vagonului şi crea o imagine de vis. Ză’pada pe care că’lcam atunci era sub semnul dragostei, îns㒠trenul de atunci m-a adus spre cas㒠şi îmi amintesc bine c㒠a fost ultima şans㒠de a m㒠întoarce în Fă’lticeni cu batista curată’. Nu mai exista nicio legă’tur㒠(autocar sau tren) care s㒠m㒠întoarc㒠în Suceava. Ultimul maxi-taxi pleca la 19, iar autocarele Ră’dă’uţi – Bucureşti la 19:15.

Oricum, ceea ce este de remarcat este c㒠în 2006 înc㒠se mai foloseau locomotive cu generatoare de abur pentru cele 3-4 vagoane Dimitrov, cu câte venea trenul de la Nisipitu. Imaginea unei locomotive cu 3 faruri şi cu mult abur împrejur, intrând în Gara Ră’dă’uţi îmi va stă’rui în memorie mult㒠mult㒠vreme. Despre vagoane Dimitrov şi trenuri mai vechi, v㒠invit s㒠vizionaţi o galerie de imagini de pe şi de pe .


La Ră’dă’uţi<i></i>


La Ră’dă’uţi, LDH 383 se pregă’teşte s㒠plece cu P5634 spre Suceava<i></i>



19:40<i></i>

Pe drumul Ră’dă’uţi – Dorneşti am reuşit s㒠fotografiez o recliv㒠a unei locomotive diesel-electrice care a aparţinut combinatului de PAL austriac. Spun a aparţinut deoarece în zilele noastre acum ea nu mai există’, decât boghiurile Co-Co.


Una dintre locomotivele de manevr㒠ale fabricii de PAL austriece<i></i>


O fantom㒠neinvizibil㒠a unei LDE de clasa muncitoare<i></i>



19:50<i></i>

La Dorneşti, LDH 383 rebrusează’. Aici, triajul gă’rii este umplut cu multe vagoane de marfă’, pe care le-am vă’zut şi în timpul după’-amiezii. Ca fapt divers, merit㒠de amintit c㒠Dorneştiul este reprezentat în ziarele dedicate fotbalului de Clubul Sportiv Locomotiva Dorneşti.


Locomotiva rebruseaz㒠la Dorneşti<i></i>



20:30<i></i>

Dă’rmă’neşti<i></i>



20:40<i></i>

în Iţcani, Trenul Personal Nisipitu – Suceava intr㒠pe linia 1. De aici, primeşte liber pe abă’tut㒠pe sensul stâng de mers spre Burdujeni, drept pentru care va circula cu 10 km/h datorit㒠unui macaz pe care abia… îl mai ţin şalele.


Trenul personal ajunge în Iţcani la 20:47<i></i>


Gara Suceava Burdujeni, sub luminile-i de noapte<i></i>



Åži astfel, că’lă’toria mea FeRoviaR㒠din mai 2008 se încheie cu fotografia unei gă’ri Suceava Burdujeni de seară’, când trenul ajunge în staţie şi îşi coboar㒠că’lă’torii veniţi de la 91 de km distanţă’. Apoi, locomotiva duce vagoanele de că’lă’tori în revizia tehnică’, dup㒠care LDH 383 merge s㒠se odihneasc㒠în depoul Suceava Nord dup㒠un drum de aproape 200 de km.

Dac㒠v㒠întrebaţi de ce în zilele noastre trenul nu mai ajunge pân㒠la Nisipitu, ră’spunsul îl veţi descoperi singuri dup㒠ce veţi urmă’ri acest . Totodată’, despre dezastrul care a avut loc pe aceast㒠secţie, v㒠invit s㒠citiţi articolele din presa vremii: , .

V㒠mulţumesc pentru atenţie şi sper ca incursiunea în natura liniei 515, Suceava – Nisipitu, s㒠v㒠aduc㒠în suflet numai sentimente frumoase. De asemenea, v㒠invit s㒠urmă’riţi mai jos filmul dedicat acestei că’lă’torii FeRoviaRe.
<i></i>

http://www.youtube.com/watch?v=RBCnZ8baZJs
 

mishu88

Well-Known Member
Trenulist
13 Mai 2008
666
1
Falticeni, Pascani, Bucuresti
trenuriromania.blogspot.com
WEBSITE
http://trenuriromania.blogspot.com
LOCATION
Falticeni, Pascani, Bucuresti
sogard_2003 a spus:
Sunt curios daca ramasitele LDH-ului se mai gasesc acolo si astazi.
îmi pare bine c㒠pot să’-ţi ră’spund la întrebare. Da, ră’m㒺iţele LDH-ului s-au mai gă’sit şi în ziua de Sfânta Mă’rie, 8 septembrie 2009, când împreun㒠cu un coleg de facultate am fă’cut o plimbare pe ruta Suceava - Dă’rmă’neşti - Cacica. Acelaşi lucru se poate spune şi despre (fosta) aburoasă’, care nu ştiu cât timp va mai ră’mâne acolo. îns㒠soarta a fost trist㒠pentru , situat㒠lâng㒠linia 515 într-o curte a unei companii. în locul ei au ră’mas doar boghiurile, iar caroseria & co. au dispă’rut subit.

Mai jos prezint fotografiile preluate din filmul de rezoluţie foarte mică’, 640x480... Scuzaţi, dar am dovada. :|

 

mishu88

Well-Known Member
Trenulist
13 Mai 2008
666
1
Falticeni, Pascani, Bucuresti
trenuriromania.blogspot.com
WEBSITE
http://trenuriromania.blogspot.com
LOCATION
Falticeni, Pascani, Bucuresti
V㒠prezint în continuare o ştire preluat㒠din ziarul Monitorul de Suceava despre Trenul Personal Iaşi - Putna.

http://www.monitorulsv.ro/Local/2009-12-19/Personalul-de-Putna-moare-dar-nu-se-preda-in-fata-concurentei

Mie mi-a plă’cut cum a scris jurnalistul. A prezentat într-un mod obiectiv realitatea.
 

mishu88

Well-Known Member
Trenulist
13 Mai 2008
666
1
Falticeni, Pascani, Bucuresti
trenuriromania.blogspot.com
WEBSITE
http://trenuriromania.blogspot.com
LOCATION
Falticeni, Pascani, Bucuresti
Nu c㒠ar fi ceva nou, dar... :
Că’lă’torie cu trenul înapoi în timp, în Bucovina<i></i>

Sigur aţi auzit de Putna şi poate ştiaţi c㒠acolo se putea ajunge cu trenul. Mai mult, pe vremea când Flutur era mahă’r în judeţul Suceava, circula un tren de plă’cere între Suceava şi Putna, un tren de epocă’, locomotiv㒠cu aburi, confort sporit, catifea, pateuri, şampanie, chelneri, etc. Ei bine, lucrurile s-au schimbat radical şi am constatat asta sâmbă’ta trecută’, când am mers de la Bacă’u spre Ră’dă’uţi.



http://www.pauliuc.net/calatorie-cu-trenul-inapoi-in-timp-in-bucovina.html

Ruinele transportului feroviar bucovinean<i></i>

Se vinde CFR Marfă’. Bun. Dar ce ne facem cu CFR Că’lă’tori? C㒠şi acolo e de astupat un hă’u financiar, fă’r㒠fund. Merg des cu trenul în Bucovina şi de foarte multe ori am fost însoţit de stră’ini care stră’bat ţara cu rucsacul în spate, cu autostopul sau cu trenul. Pân㒠s㒠ajung㒠s㒠se bucure de frumuseţile peisajelor, nasul lor fin amuşin㒠miasmele vagoanelor deşă’late de pe rutele locale, ale toaletelor pline ochi cu probleme mari şi mici ale că’lă’torilor, mezelului şi troscă’ului de prin paporniţe sau direct din ră’suflarea jupânilor. Iar pe fereastră’, peisajul e de epoc㒠post-atomică’: ruină’, rugină’, gă’ri dezafectate, plozi murdari acuiaţi prin halte, rufe întinse la uscat, câmpuri de gunoaie, paragină’. Toate acestea, în imediata apropiere a şinelor, în zona de competenţ㒠a CFR.



http://www.pauliuc.net/ruinele-transportului-feroviar-bucovinean.html
 
E

electrica023

Guest
Felicitari pentru reportaj. M-ai lasat fara cuvinte. De mult timp tot ziceam ca voi ajunge pe acolo si s-a inchis linia. Foarte multe schimbari s-au produs de atunci: DA-1307 e conservata in Pascani, DA-1212(acea fantoma) e casata, si au ramas doar boghiurile care vor calca pe aceleasi urme. Cat despre sectie, nu cred sa fie redeschisa vreodata.