- 13 Mai 2008
- 668
- 8
- LOCATION
- Falticeni, Pascani, Bucuresti
10 august 2008 -=- M510; M500; M606: Excursie FeRoviaRă Fălticeni ââŹâ Paşcani ââŹâ Iaşi<i></i>
într-o prea frumoasă dimineaţă de vară a anului 2008 am pornit într-o călătorie FeRoviaRă până la Iaşi. Am parcurs cu drag la dus 122 de kilometri şi alţi 137 de kilometri la întors. Am simţit în inima mea de viitor pionier in d-ale transportului FeRoviaR fiecare joantă a căii ferate, am înregistrat fiecare semnal luminos văzut şi am privit cu respect pe fiecare dintre acei oameni care şi-au dedicat viaţa în slujba drumului de fier.
Despre aspectele istorice ale locurilor prin care am trecut în 10 august 2008 pe ruta Fălticeni - Dolhasca - Paşcani - Iaşi am mai menţionat şi într-un alt reportaj dedicat liniei M606 Iaşi ââŹâ Paşcani. De data aceasta însă, mă voi concentra în mare parte mai mult pe fotografii şi mai puţin pe text.
în plus faţă de traseul FeRoviaR care va fi prezentat kilometru cu kilometru, vă invit să urmăriţi şi surpriza de a (re)vedea cea de-a doua gară a Ieşilor care face intrarea în capitala Moldovei din direcţia Magistralei 600. Aşadar, vizionare plăcută la ceea ce va urma şi vă aştept cu drag la sfârşitul reportajului pentru un feed-back din partea dumneavoastră!<i></i>
Călătorind cu trenul pe lângă ââŹĹžValea FeericăââŹÂ, între Costeşti-Iaşi şi Pietrişu<i></i>
06:30<i></i>
La rugămintea unui pasionat de calea ferată (mardaryroby) şi la bunăvoinţa unui alt pasionat de calea ferată (subsemnatul), întâmplarea a făcut ca trezirea dis-de-dimineaţă să fie o realitate. Ă Ĺži, odată cu trezirea, o excursie FeRoviaRă de peste 250 de kilometri. într-o fugă nebunească, am ajuns cu câteva clipe înainte ca trenul spre Dolhasca să plece din gară.
Bună dimineaţa, Fălticeni! <i></i>
Trenul Personal Fălticeni - Dolhasca în Gara Fălticeni<i></i>
La 06:33, Trenul "Săgeată Albastră" (deci Siemens Desiro VT642) pleca spre Dolhasca. în stânga sensului de mers mă saluta iazul cu reflexia puternică a Soarelui, iar în dreapta culoare roşie a vagoanelor de tip Eacs care staţionau pe linia industrială a combinatului PAL Fălticeni. Acestea îmi aminteau de manevra tatălui de acum câteva zile.
Semaforul mecanic permitea ieşirea din staţia Fălticeni<i></i>
Vagoane Eacs într-un decor industrial fălticenean <i></i>
Iazul amenajat pe râul Ă Ĺžomuz<i></i>
Un gard viu de porumb separa calea ferată de iazul din Fălticeni<i></i>
06:40<i></i>
în drum spre Dolhasca am trecut prin staţiile Preuteşti, Arghira, Dolheşti şi Vămeni, unde automotorul oprea şi pornea cu drag pentru fiecare călător dornic sau nevoit de o plimbare cu trenul. Lăsam în urmă urbea natală, de care avea să-mi fie dor nu în acea zi, nu în acel an, ci... acum, când sunt departe, în capitalăââŹÂŚ
Municipiul Fălticeni, vedere Sud-Estică<i></i>
06:50<i></i>
Cu o viteză medie de circulaţie de 35 km/h, Trenul Personal a oprit în halta Arghira. Această staţie este "celebră" pe linia 510 datorită caselor din lemn care se asamblează în apropierea căii ferate.
Lunca Ă Ĺžomuzului, leagăn al civilizaţiei din Podişul Fălticenilor<i></i>
Case ecologice, din lemn, la Arghira<i></i>
O foarte interesantă formă de relief<i></i>
îmi permit să amintesc de o legendă care mi se spunea când eram mic şi mergeam într-un sat din apropierea imaginilor pe care vi le prezint. Când eram la Manolea şi când trăia bunica mea, mă trezeam dimineaţa şi o întrebam, pe ruseşte: "De ce e albeaţa aceea în pădure?", iar ea îmi răspundea, tot în ruseşte: "Malcik, tam zaeţ tiopla lepioşki!" (ĂĹĂ°ĂÂťĂĹĂâĄĂ¸ĂÂş, ĂâĂ°ĂÂź Ă¡Ă°ĂÂĂâ ĂâĂÂľĂÂżĂÞ ĂÂťĂÂľĂ¿ÚÞĂËĂºø.) Ei, acum înţelegeţi şi dumneavoastră de ce este acea ceaţă deasupra pădurii din imagine...<i></i>
Un nor de fum de la vreun cuptor cu plăcinte din pădure<i></i>
Metaforic, vorbindââŹÂŚ<i></i>
07:00<i></i>
La prima oră a zilei de 10 august 2010, soarele arunca frunze de lumină pe casele din localitatea Dolheşti, acolo unde trenul oprea pentru un minut. De aici, Săgeata albastră mai avea 10 kilometri până să ajungă în Gara Dolhasca, acolo unde fălticenenii (şi nu numai) puteau să schimbe trenul şi să acceadă spre Suceava, Bucureşti, Braşov şi alte zeci de oraşe din România. Se-nţelege, deci, Dolhasca era staţia terminus a liniei 510, Fălticeni ââŹâ Dolhasca.
Banca de aşteptare din Gara Dolheşti<i></i>
07:10<i></i>
Gara Dolhasca se află la 42 de kilometri de Suceava şi la 80 de kilometri de capătul nordic al Magistralei 500, punctul vamal Vicşani. Acest punct de oprire a luat fiinţă o dată cu construcţia liniei ferate Iţcani ââŹâ Roman, în 15 decembrie 1869.
Gara Dolhasca<i></i>
Vedere către Suceava<i></i>
Vedere spre Paşcani, Bucureşti<i></i>
07:20<i></i>
Binecunoscutul Tren Personal 5601, Iaşi ââŹâ Putna, era tras de locomotiva electrică EA-758. Spun binecunoscut pentru că în fiecare zi când plecam în vreo călătorie FeRoviaRă, vedeam oameni care aşteptau pe peron trenul spre direcţia Putna. Avea în spate 4 vagoane albastre, dintre care unul de clasa I şi alte 3 de clasa a II-a.
Trenul Personal Iaşi - Putna, tractat de locomotiva EA-758<i></i>
Trenul ce leagă Iaşiul de Suceava pleca din Gara Dolhasca<i></i>
07:40<i></i>
20 de minute de linişte şi pace au fost în Dolhasca până când o goarnă din direcţia Paşcani s-a auzit şi un tren a apărut în gară. Peste 20 de pasageri aşteptau Trenul Accelerat 1833/1836, Iaşi ââŹâ Timişoara. Acesta a plecat de la ora 6 din Iaşi şi urma să ajungă la 20:41 în Timişoara. Avea 7 vagoane şi era tractat de locomotiva electrică vopsită în schemă clasică, EA-646.
Trenul Accelerat Iaşi - Timişoara Nord<i></i>
Locomotiva electrică EA1-646 în Staţia Dolhasca<i></i>
Ă Ĺži-a plecat trenul spre Timişoara... <i></i>
1 kilometru de infrastructură<i></i>
în aşteptarea trenului care avea să mă ducă spre Paşcani, am mai stat 20 de minute în Gara Dolhasca. în acest timp, o ghicitoare mi-a venit să-mi citească în palmă, iar un domn mai în vârstă mă sfătuia să nu dau curs invitaţiei unor astfel de personaje. Totodată, am fotografiat şi cupla centrală automată Scharfenberg a automotorului Desiro SR 20 D, care în 2008 a făcut serviciu pe secţia Fălticeni ââŹâ Dolhasca (Iaşi). Acest dispozitiv de legare tip cuplă automată cu suprafaţa frontală încălzită electric realizează cuplarea mecanică, electrică şi pneumatică cu alte automotoare dotate cu acest tip de cuplă.
Cupla automată a automotorului Desiro SR 20 D<i></i>
Trenul Personal ce a făcut serviciu pe linia 510, Dolhasca - Fălticeni<i></i>
08:00<i></i>
Trenul Personal 5502, Suceava Nord ââŹâ Paşcani, sosea în staţia Dolhasca cu 5 minute mai devreme. Era tractat de locomotiva electrică Bo-Bo 040-EC1-126. Locomotiva era clasică, avea un graffitti deasupra plăcuţei de identificare, un singur far central şi o putere de 3.400 kW. Mult prea mult pentru cele 3 vagoane etajate clasice 26-26.
Trenul Personal Suceava Nord - Paşcani<i></i>
Gara Dolhasca, văzută din Trenul Personal<i></i>
08:10<i></i>
O dată pornit trenul din Dolhasca, mai aveam de mers încă 28 de minute până în Gara Paşcani. Până a ajunge acolo, vă prezint câteva fotografii cu magistrala 500 între kilometrul 387 şi 408.
Spre Paşcani<i></i>
în curba de lângă Halta Probota<i></i>
Trenul Personal oprea în Halta Probota<i></i>
în aliniament, până la Halta Lespezi<i></i>
Valea Siretului, văzută de la etajul vagonului de călători 26-26<i></i>
Viteza stabilită pe această porţiune este de 120 km/h<i></i>
Spre Lespezi<i></i>
Siretul şi urmele apelor sale umflate<i></i>
Un podeţ şi o curbă înainte de Halta Lespezi<i></i>
Spre Paşcani<i></i>
Terenuri inundate de-a lungul Magistralei 500<i></i>
Rambleul căii ferate a protejat suprastructura căii de inundaţii<i></i>
Intram în Staţia Lespezi<i></i>
Peronul Gării Lespezi<i></i>
Vedere spre direcţia Suceava<i></i>
Plecarea din Staţia Lespezi<i></i>
08:20<i></i>
După ce pasagerii au coborât şi au urcat în tren în Halta Lespezi, mecanicul locomotivei electrice a sunat din goarnă şi a accelerat spre Paşcani.
Spre Halta Lunca Siretului<i></i>
Peronul Haltei Lunca Siretului<i></i>
Vedere spre locurile de unde am pornit<i></i>
Un copac din preajma staţiei Lunca Siretului<i></i>
întâlnirea cu Trenul Accelerat 1854/1851, Mangalia ââŹâ Suceava Nord<i></i>
Coada trenului Accelerat venit de la malul Mării Negre<i></i>
în apropiere de intrarea în Gara Paşcani se află o linie industrială care este paralelă cu Magistrala 500 distanţă de 2 kilometri, iar apoi traseul acesteia urmează o curbă către o unitate industrială de lângă Barajul Lunca Siretului.
Linia industrială către societatea de lângă Siret<i></i>
Către Paşcani, la 1 kilometru<i></i>
Curtea COMAT SA<i></i>
08:30<i></i>
La intrarea pe teritoriul staţiei Paşcani ne-a întâmpinat o locomotivă diesel-hidraulică de 1250 de cai putere. Avea la cuplă două vagoane etajate nemodernizate seria 26-26 şi un vagon neetajat pe a cărui plăcuţă scria ââŹĹžBacău - IaşiââŹÂ.
LDH-165 manevrând vagoane de călători în Paşcani<i></i>
Trenul de călători manevrat de LDH-165<i></i>
Vis-a-vis de Gara Paşcani se află curtea societăţii de reparat şi modernizat material rulant, Remarul Paşcani. Pe liniile acesteia se regăsesc atât vagoane vechi, cât şi vagoane proaspăt modernizate, fie de marfă, fie de călători. Despre mai multe informaţii cu privire la profilul societăţii, accesaţi acest link. Ă Ĺži tot despre profilul societăţii vom mai discuta undeva la sfârşitul reportajului, când vă voi prezenta nişte imagini surprinse în exclusivitate cu rama de vagoane de călători etajate, ACVILA.
Una dintre liniile de acces către Remarul Paşcani<i></i>
Vagoane de marfă, locomotive franceze şi rama de vagoane etajate ACVILA<i></i>
Gara Paşcani, văzută din trenul proaspăt sosit pe linia 4<i></i>
Trenul şi călătorii... <i></i>
Abia ajuns în Gara Paşcani, am înregistrat fiecare mişcare care avea loc acolo. Astfel, pe linia 1 sosise Trenul Personal 6451, Iaşi ââŹâ Paşcani. Mai departe, aceste 3 vagoane vor fi plecat spre Bacău însemnând Trenul Personal 5442, Paşcani ââŹâ Bacău.
Trenul Personal Iaşi - Paşcani<i></i>
Locomotiva electrică EA1-815<i></i>
08:40<i></i>
Locomotiva EA-528 s-a cuplat la cele 3 vagoane de pe linia 1. Avea să tracteze spre Bacău Trenul Personal 5442. Asta despre vehicule feroviare, căci despre călători vă pot spune că pe peronul dintre linia 2 şi 3 aşteptau mai mult de 30-40 de pasageri care doreau să meargă cu trenul spre Bucureşti.
Trenul Personal Paşcani ââŹâ Bacău<i></i>
Vedere spre direcţia Bucureşti<i></i>
Vedere spre direcţia Suceava<i></i>
Locomotiva electrică EA-528<i></i>
08:50<i></i>
Sosit cu 4 minute mai timpuriu, Trenul Rapid 652, Suceava Nord ââŹâ Bucureşti Nord, intra în Gara Paşcani pe linia 2. Călătorii îl aşteptauââŹÂŚ
Trenul Rapid Suceava Nord - Bucureşti Nord<i></i>
Locomotiva electrică modernizată Siemens clasa 45<i></i>
New versus old<i></i>
Două locomotive electrice româneşti, gata de plecare spre direcţia Sud a Magistralei 500<i></i>
Pe linia 3 sosea din direcţia Iaşi Trenul Accelerat 10857, Iaşi ââŹâ Vatra Dornei. Automotorul Desiro nr. 2055 era uniclasă şi avea fotolii confortabile cu aranjament 2+1. Chiar şi aşa, pentru cei 253 de kilometri, existenţa unui tren cu propulsie diesel pe sub linie electrificată mi se pare nerentabilă. Dar am întors capul către stânga şi am văzut pe linia 5 Trenul Personal 5401/5406. Era tras de locomotiva EA1-655.
Trenul Accelerat Iaşi - Vatra Dornei sosind în Gara Paşcani<i></i>
Automotorul Desiro nr. 2055 uniclasă<i></i>
EA1-655 venit cu tren de la Mărăşeşti<i></i>
09:00<i></i>
Trenul Accelerat 1839/1838, Timişoara Nord ââŹâ Iaşi, gara pe linia 2 cu ale sale vagoane venite de la 739 de kilometri depărtare. Acesta a fost tractat de EA-855 şi urma să plece repede-repede către Iaşi, staţia terminus a trenului. Pe linia 5 staţiona şi era gata de plecare Trenul Personal P5406, Paşcani ââŹâ Iaşi. Avea ca locomotivă de tracţiune pe EA1-815, cea pe care am mai văzut-o în acea dimineaţă sosită de la Iaşi cu Trenul Personal 6451. Trenul avea în componenţa sa 3 vagoane neetajate şi alte 3 etajate.
Trenul Accelerat venit de la Timişoara pleca spre Iaşi cu EA-855<i></i>
Trenul Personal Paşcani ââŹâ Iaşi<i></i>
09:10<i></i>
După ce Acceleratul Timişoara Nord ââŹâ Iaşi a plecat la ora 9 şi câteva minute, Trenul Personal 5406, Paşcani ââŹâ Iaşi, pleca agale din Gara Paşcani. Pe linia 4 era LDH-165 care manevra câteva vagoane de călători. Mă întreb, oare a fost traficul din această gară într-atât de dens încât să fi fost nevoie vreodată de 2 LDH-uri de manevră?<i></i>
Omul zilei din Paşcani, LDH-165<i></i>
în continuare, trenul se autoghida pe calea liniei în curbă spre Iaşi. Linia 606, Paşcani ââŹâ Iaşi, are o vechime de peste 138 de ani, când lega cu drum de fier pentru prima dată în istorie cele două târguri moldoveneşti, Suceava de Iaşi.
Către Iaşi<i></i>
EA-344 conservată în curtea societăţii Remarul Paşcani<i></i>
O locomotivă străină pe 4 osii aştepta o recondiţionare<i></i>
Trenul înainta spre Iaşi<i></i>
Culmea boghiului motorââŹÂŚ să cari de-a lungul vieţii active vagoane de marfă şi la sfârşitul carierei să fii cărat de-un vagon de marfă<i></i>
O fostă LDE îşi ducea bătrâneţile în curtea Remarul<i></i>
Alături de vecina sa<i></i>
Poate or să învie, poate... o să fie materie primă pentru altele ca ele<i></i>
Locomotiva electrică 40-0635-9, în stare de conservare<i></i>
Locomotiva electrică 40-0748-0, pecetluită cu un C înconjurat de un cerc<i></i>
Locomotivele 748 şi 865 bot în bot într-un somn continuu<i></i>
Locomotiva electrică 40-0865-2<i></i>
Locomotiva electrică 40-0739-9<i></i>
Locomotive mari... părăsite<i></i>
După ce am văzut câteva locomotive conservate, trenul meu accelera spre Iaşi. Avea, a avut şi o să tot aibă de parcurs până în capitala Moldovei 76 de kilometri. Timpul de parcurs a fost, pentru acest tren personal, 85 de minute, deci o viteză comercială de 54 km/h.
Am lăsat Paşcaniul în urmă, cu promisiunea că seara o să mă întorc <i></i>
Limitare de viteză de 90 km/h pe podul peste Siret<i></i>
Urma traversarea Râului Siret<i></i>
Râul Siret<i></i>
Un pod rutier construit peste calea ferată<i></i>
09:20<i></i>
După câţiva kilometri de la plecarea din Paşcani, trenul începea să-şi arate proprietăţile de ââŹĹžacordeon metalicââŹÂ. Desigur, curbele cu un grad de declivitate ridicat erau cauza încordării trenuluiââŹÂŚ
în palier spre Ruginoasa<i></i>
Prima curbă de pe dealurile din Ruginoasa<i></i>
Ă Ĺži tot aşa mai departe... <i></i>
Trenul trecea prin una dintre cele mai frumoase bucle ale Căilor Ferate Moldoveneşti<i></i>
Ce lăsam în urmă, ne arăta Soarele<i></i>
Am ieşit din curbele de la Ruginoasa, iar podişul Moldovei îmi sărea în faţa ochilor<i></i>
Lanuri de floarea-soarelui<i></i>
Porţiune de aliniament spre Ruginoasa<i></i>
Din nou o curbă<i></i>
Intrare cu limitare de viteză în Staţia Ruginoasa<i></i>
Se zăresc primele încrucişări de linie<i></i>
începutul peronului staţiei Ruginoasa<i></i>
Gara Ruginoasa, locul de plecare si de sosire dintr-o localitate de podiş, acolo unde au loc celebrele lupte cu ciomege dintre localnicii din ââŹĹžvaleââŹÂ cu localnicii din ââŹĹždealââŹÂ în preajma sărbătorilor de iarnă.
Gara Ruginoasa<i></i>
O anexă a Gării din Ruginoasa<i></i>
La revedere, Ruginoasa! <i></i>
Se zăreau semnalele de ieşire din Gara Ruginoasa<i></i>
09:30<i></i>
După ce am trecut de curbele sinuoase de la Ruginoasa, drumul de fier construit în 1870 se prezenta cu o serie continuă de curbe care, pe lângă scopul neexploatat de ââŹĹžagrement turisticââŹÂ, uzează considerabil calea de rulare şi roţile vehiculelor feroviare. Dar până una-alta, m-am bucurat de peisajele Podişului Moldovei, căci la nivelul de călător asta era tot ce putea să mă îngrijoreze.
Coada trenului părăsind Staţia Ruginoasa<i></i>
Trenul urca pe linia amplasată de-a lungul localităţii Rediu<i></i>
Trenul trecea printre casele oamenilor<i></i>
Spre Costeşti Iaşi<i></i>
Semnal luminos de parcurs<i></i>
O privire şi înapoi<i></i>
Indicator de declivitate, atenţie - Coborâm! <i></i>
Salcia verde ca prospeţimea ierbii şi culoarea roşie a semnalului ce ordona... oprirea<i></i>
în depărtare se observa o formă de relief care mie îmi este tare dragă<i></i>
Trenul se apropia de Halta Costeşti Iaşi<i></i>
Coboram, tot coboram<i></i>
Halta Costeşti Iaşi<i></i>
Pastel de vară<i></i>
Valea Ferică<i></i>
Indicator de declivitate<i></i>
ââŹÂŚĂ Ĺži de reducere a vitezei<i></i>
Mereu când trec pe aici am impresia că zbor<i></i>
Trenul Personal Iaşi - Paşcani se ascundea după stâlpul de susţinere a catenarei<i></i>
Urma staţia Pietrişu<i></i>
într-o prea frumoasă dimineaţă de vară a anului 2008 am pornit într-o călătorie FeRoviaRă până la Iaşi. Am parcurs cu drag la dus 122 de kilometri şi alţi 137 de kilometri la întors. Am simţit în inima mea de viitor pionier in d-ale transportului FeRoviaR fiecare joantă a căii ferate, am înregistrat fiecare semnal luminos văzut şi am privit cu respect pe fiecare dintre acei oameni care şi-au dedicat viaţa în slujba drumului de fier.
Despre aspectele istorice ale locurilor prin care am trecut în 10 august 2008 pe ruta Fălticeni - Dolhasca - Paşcani - Iaşi am mai menţionat şi într-un alt reportaj dedicat liniei M606 Iaşi ââŹâ Paşcani. De data aceasta însă, mă voi concentra în mare parte mai mult pe fotografii şi mai puţin pe text.
în plus faţă de traseul FeRoviaR care va fi prezentat kilometru cu kilometru, vă invit să urmăriţi şi surpriza de a (re)vedea cea de-a doua gară a Ieşilor care face intrarea în capitala Moldovei din direcţia Magistralei 600. Aşadar, vizionare plăcută la ceea ce va urma şi vă aştept cu drag la sfârşitul reportajului pentru un feed-back din partea dumneavoastră!<i></i>
Călătorind cu trenul pe lângă ââŹĹžValea FeericăââŹÂ, între Costeşti-Iaşi şi Pietrişu<i></i>
06:30<i></i>
La rugămintea unui pasionat de calea ferată (mardaryroby) şi la bunăvoinţa unui alt pasionat de calea ferată (subsemnatul), întâmplarea a făcut ca trezirea dis-de-dimineaţă să fie o realitate. Ă Ĺži, odată cu trezirea, o excursie FeRoviaRă de peste 250 de kilometri. într-o fugă nebunească, am ajuns cu câteva clipe înainte ca trenul spre Dolhasca să plece din gară.
Bună dimineaţa, Fălticeni! <i></i>
Trenul Personal Fălticeni - Dolhasca în Gara Fălticeni<i></i>
La 06:33, Trenul "Săgeată Albastră" (deci Siemens Desiro VT642) pleca spre Dolhasca. în stânga sensului de mers mă saluta iazul cu reflexia puternică a Soarelui, iar în dreapta culoare roşie a vagoanelor de tip Eacs care staţionau pe linia industrială a combinatului PAL Fălticeni. Acestea îmi aminteau de manevra tatălui de acum câteva zile.
Semaforul mecanic permitea ieşirea din staţia Fălticeni<i></i>
Vagoane Eacs într-un decor industrial fălticenean <i></i>
Iazul amenajat pe râul Ă Ĺžomuz<i></i>
Un gard viu de porumb separa calea ferată de iazul din Fălticeni<i></i>
06:40<i></i>
în drum spre Dolhasca am trecut prin staţiile Preuteşti, Arghira, Dolheşti şi Vămeni, unde automotorul oprea şi pornea cu drag pentru fiecare călător dornic sau nevoit de o plimbare cu trenul. Lăsam în urmă urbea natală, de care avea să-mi fie dor nu în acea zi, nu în acel an, ci... acum, când sunt departe, în capitalăââŹÂŚ
Municipiul Fălticeni, vedere Sud-Estică<i></i>
06:50<i></i>
Cu o viteză medie de circulaţie de 35 km/h, Trenul Personal a oprit în halta Arghira. Această staţie este "celebră" pe linia 510 datorită caselor din lemn care se asamblează în apropierea căii ferate.
Lunca Ă Ĺžomuzului, leagăn al civilizaţiei din Podişul Fălticenilor<i></i>
Case ecologice, din lemn, la Arghira<i></i>
O foarte interesantă formă de relief<i></i>
îmi permit să amintesc de o legendă care mi se spunea când eram mic şi mergeam într-un sat din apropierea imaginilor pe care vi le prezint. Când eram la Manolea şi când trăia bunica mea, mă trezeam dimineaţa şi o întrebam, pe ruseşte: "De ce e albeaţa aceea în pădure?", iar ea îmi răspundea, tot în ruseşte: "Malcik, tam zaeţ tiopla lepioşki!" (ĂĹĂ°ĂÂťĂĹĂâĄĂ¸ĂÂş, ĂâĂ°ĂÂź Ă¡Ă°ĂÂĂâ ĂâĂÂľĂÂżĂÞ ĂÂťĂÂľĂ¿ÚÞĂËĂºø.) Ei, acum înţelegeţi şi dumneavoastră de ce este acea ceaţă deasupra pădurii din imagine...<i></i>
Un nor de fum de la vreun cuptor cu plăcinte din pădure<i></i>
Metaforic, vorbindââŹÂŚ<i></i>
07:00<i></i>
La prima oră a zilei de 10 august 2010, soarele arunca frunze de lumină pe casele din localitatea Dolheşti, acolo unde trenul oprea pentru un minut. De aici, Săgeata albastră mai avea 10 kilometri până să ajungă în Gara Dolhasca, acolo unde fălticenenii (şi nu numai) puteau să schimbe trenul şi să acceadă spre Suceava, Bucureşti, Braşov şi alte zeci de oraşe din România. Se-nţelege, deci, Dolhasca era staţia terminus a liniei 510, Fălticeni ââŹâ Dolhasca.
Banca de aşteptare din Gara Dolheşti<i></i>
07:10<i></i>
Gara Dolhasca se află la 42 de kilometri de Suceava şi la 80 de kilometri de capătul nordic al Magistralei 500, punctul vamal Vicşani. Acest punct de oprire a luat fiinţă o dată cu construcţia liniei ferate Iţcani ââŹâ Roman, în 15 decembrie 1869.
Gara Dolhasca<i></i>
Vedere către Suceava<i></i>
Vedere spre Paşcani, Bucureşti<i></i>
07:20<i></i>
Binecunoscutul Tren Personal 5601, Iaşi ââŹâ Putna, era tras de locomotiva electrică EA-758. Spun binecunoscut pentru că în fiecare zi când plecam în vreo călătorie FeRoviaRă, vedeam oameni care aşteptau pe peron trenul spre direcţia Putna. Avea în spate 4 vagoane albastre, dintre care unul de clasa I şi alte 3 de clasa a II-a.
Trenul Personal Iaşi - Putna, tractat de locomotiva EA-758<i></i>
Trenul ce leagă Iaşiul de Suceava pleca din Gara Dolhasca<i></i>
07:40<i></i>
20 de minute de linişte şi pace au fost în Dolhasca până când o goarnă din direcţia Paşcani s-a auzit şi un tren a apărut în gară. Peste 20 de pasageri aşteptau Trenul Accelerat 1833/1836, Iaşi ââŹâ Timişoara. Acesta a plecat de la ora 6 din Iaşi şi urma să ajungă la 20:41 în Timişoara. Avea 7 vagoane şi era tractat de locomotiva electrică vopsită în schemă clasică, EA-646.
Trenul Accelerat Iaşi - Timişoara Nord<i></i>
Locomotiva electrică EA1-646 în Staţia Dolhasca<i></i>
Ă Ĺži-a plecat trenul spre Timişoara... <i></i>
1 kilometru de infrastructură<i></i>
în aşteptarea trenului care avea să mă ducă spre Paşcani, am mai stat 20 de minute în Gara Dolhasca. în acest timp, o ghicitoare mi-a venit să-mi citească în palmă, iar un domn mai în vârstă mă sfătuia să nu dau curs invitaţiei unor astfel de personaje. Totodată, am fotografiat şi cupla centrală automată Scharfenberg a automotorului Desiro SR 20 D, care în 2008 a făcut serviciu pe secţia Fălticeni ââŹâ Dolhasca (Iaşi). Acest dispozitiv de legare tip cuplă automată cu suprafaţa frontală încălzită electric realizează cuplarea mecanică, electrică şi pneumatică cu alte automotoare dotate cu acest tip de cuplă.
Cupla automată a automotorului Desiro SR 20 D<i></i>
Trenul Personal ce a făcut serviciu pe linia 510, Dolhasca - Fălticeni<i></i>
08:00<i></i>
Trenul Personal 5502, Suceava Nord ââŹâ Paşcani, sosea în staţia Dolhasca cu 5 minute mai devreme. Era tractat de locomotiva electrică Bo-Bo 040-EC1-126. Locomotiva era clasică, avea un graffitti deasupra plăcuţei de identificare, un singur far central şi o putere de 3.400 kW. Mult prea mult pentru cele 3 vagoane etajate clasice 26-26.
Trenul Personal Suceava Nord - Paşcani<i></i>
Gara Dolhasca, văzută din Trenul Personal<i></i>
08:10<i></i>
O dată pornit trenul din Dolhasca, mai aveam de mers încă 28 de minute până în Gara Paşcani. Până a ajunge acolo, vă prezint câteva fotografii cu magistrala 500 între kilometrul 387 şi 408.
Spre Paşcani<i></i>
în curba de lângă Halta Probota<i></i>
Trenul Personal oprea în Halta Probota<i></i>
în aliniament, până la Halta Lespezi<i></i>
Valea Siretului, văzută de la etajul vagonului de călători 26-26<i></i>
Viteza stabilită pe această porţiune este de 120 km/h<i></i>
Spre Lespezi<i></i>
Siretul şi urmele apelor sale umflate<i></i>
Un podeţ şi o curbă înainte de Halta Lespezi<i></i>
Spre Paşcani<i></i>
Terenuri inundate de-a lungul Magistralei 500<i></i>
Rambleul căii ferate a protejat suprastructura căii de inundaţii<i></i>
Intram în Staţia Lespezi<i></i>
Peronul Gării Lespezi<i></i>
Vedere spre direcţia Suceava<i></i>
Plecarea din Staţia Lespezi<i></i>
08:20<i></i>
După ce pasagerii au coborât şi au urcat în tren în Halta Lespezi, mecanicul locomotivei electrice a sunat din goarnă şi a accelerat spre Paşcani.
Spre Halta Lunca Siretului<i></i>
Peronul Haltei Lunca Siretului<i></i>
Vedere spre locurile de unde am pornit<i></i>
Un copac din preajma staţiei Lunca Siretului<i></i>
întâlnirea cu Trenul Accelerat 1854/1851, Mangalia ââŹâ Suceava Nord<i></i>
Coada trenului Accelerat venit de la malul Mării Negre<i></i>
în apropiere de intrarea în Gara Paşcani se află o linie industrială care este paralelă cu Magistrala 500 distanţă de 2 kilometri, iar apoi traseul acesteia urmează o curbă către o unitate industrială de lângă Barajul Lunca Siretului.
Linia industrială către societatea de lângă Siret<i></i>
Către Paşcani, la 1 kilometru<i></i>
Curtea COMAT SA<i></i>
08:30<i></i>
La intrarea pe teritoriul staţiei Paşcani ne-a întâmpinat o locomotivă diesel-hidraulică de 1250 de cai putere. Avea la cuplă două vagoane etajate nemodernizate seria 26-26 şi un vagon neetajat pe a cărui plăcuţă scria ââŹĹžBacău - IaşiââŹÂ.
LDH-165 manevrând vagoane de călători în Paşcani<i></i>
Trenul de călători manevrat de LDH-165<i></i>
Vis-a-vis de Gara Paşcani se află curtea societăţii de reparat şi modernizat material rulant, Remarul Paşcani. Pe liniile acesteia se regăsesc atât vagoane vechi, cât şi vagoane proaspăt modernizate, fie de marfă, fie de călători. Despre mai multe informaţii cu privire la profilul societăţii, accesaţi acest link. Ă Ĺži tot despre profilul societăţii vom mai discuta undeva la sfârşitul reportajului, când vă voi prezenta nişte imagini surprinse în exclusivitate cu rama de vagoane de călători etajate, ACVILA.
Una dintre liniile de acces către Remarul Paşcani<i></i>
Vagoane de marfă, locomotive franceze şi rama de vagoane etajate ACVILA<i></i>
Gara Paşcani, văzută din trenul proaspăt sosit pe linia 4<i></i>
Trenul şi călătorii... <i></i>
Abia ajuns în Gara Paşcani, am înregistrat fiecare mişcare care avea loc acolo. Astfel, pe linia 1 sosise Trenul Personal 6451, Iaşi ââŹâ Paşcani. Mai departe, aceste 3 vagoane vor fi plecat spre Bacău însemnând Trenul Personal 5442, Paşcani ââŹâ Bacău.
Trenul Personal Iaşi - Paşcani<i></i>
Locomotiva electrică EA1-815<i></i>
08:40<i></i>
Locomotiva EA-528 s-a cuplat la cele 3 vagoane de pe linia 1. Avea să tracteze spre Bacău Trenul Personal 5442. Asta despre vehicule feroviare, căci despre călători vă pot spune că pe peronul dintre linia 2 şi 3 aşteptau mai mult de 30-40 de pasageri care doreau să meargă cu trenul spre Bucureşti.
Trenul Personal Paşcani ââŹâ Bacău<i></i>
Vedere spre direcţia Bucureşti<i></i>
Vedere spre direcţia Suceava<i></i>
Locomotiva electrică EA-528<i></i>
08:50<i></i>
Sosit cu 4 minute mai timpuriu, Trenul Rapid 652, Suceava Nord ââŹâ Bucureşti Nord, intra în Gara Paşcani pe linia 2. Călătorii îl aşteptauââŹÂŚ
Trenul Rapid Suceava Nord - Bucureşti Nord<i></i>
Locomotiva electrică modernizată Siemens clasa 45<i></i>
New versus old<i></i>
Două locomotive electrice româneşti, gata de plecare spre direcţia Sud a Magistralei 500<i></i>
Pe linia 3 sosea din direcţia Iaşi Trenul Accelerat 10857, Iaşi ââŹâ Vatra Dornei. Automotorul Desiro nr. 2055 era uniclasă şi avea fotolii confortabile cu aranjament 2+1. Chiar şi aşa, pentru cei 253 de kilometri, existenţa unui tren cu propulsie diesel pe sub linie electrificată mi se pare nerentabilă. Dar am întors capul către stânga şi am văzut pe linia 5 Trenul Personal 5401/5406. Era tras de locomotiva EA1-655.
Trenul Accelerat Iaşi - Vatra Dornei sosind în Gara Paşcani<i></i>
Automotorul Desiro nr. 2055 uniclasă<i></i>
EA1-655 venit cu tren de la Mărăşeşti<i></i>
09:00<i></i>
Trenul Accelerat 1839/1838, Timişoara Nord ââŹâ Iaşi, gara pe linia 2 cu ale sale vagoane venite de la 739 de kilometri depărtare. Acesta a fost tractat de EA-855 şi urma să plece repede-repede către Iaşi, staţia terminus a trenului. Pe linia 5 staţiona şi era gata de plecare Trenul Personal P5406, Paşcani ââŹâ Iaşi. Avea ca locomotivă de tracţiune pe EA1-815, cea pe care am mai văzut-o în acea dimineaţă sosită de la Iaşi cu Trenul Personal 6451. Trenul avea în componenţa sa 3 vagoane neetajate şi alte 3 etajate.
Trenul Accelerat venit de la Timişoara pleca spre Iaşi cu EA-855<i></i>
Trenul Personal Paşcani ââŹâ Iaşi<i></i>
09:10<i></i>
După ce Acceleratul Timişoara Nord ââŹâ Iaşi a plecat la ora 9 şi câteva minute, Trenul Personal 5406, Paşcani ââŹâ Iaşi, pleca agale din Gara Paşcani. Pe linia 4 era LDH-165 care manevra câteva vagoane de călători. Mă întreb, oare a fost traficul din această gară într-atât de dens încât să fi fost nevoie vreodată de 2 LDH-uri de manevră?<i></i>
Omul zilei din Paşcani, LDH-165<i></i>
în continuare, trenul se autoghida pe calea liniei în curbă spre Iaşi. Linia 606, Paşcani ââŹâ Iaşi, are o vechime de peste 138 de ani, când lega cu drum de fier pentru prima dată în istorie cele două târguri moldoveneşti, Suceava de Iaşi.
Către Iaşi<i></i>
EA-344 conservată în curtea societăţii Remarul Paşcani<i></i>
O locomotivă străină pe 4 osii aştepta o recondiţionare<i></i>
Trenul înainta spre Iaşi<i></i>
Culmea boghiului motorââŹÂŚ să cari de-a lungul vieţii active vagoane de marfă şi la sfârşitul carierei să fii cărat de-un vagon de marfă<i></i>
O fostă LDE îşi ducea bătrâneţile în curtea Remarul<i></i>
Alături de vecina sa<i></i>
Poate or să învie, poate... o să fie materie primă pentru altele ca ele<i></i>
Locomotiva electrică 40-0635-9, în stare de conservare<i></i>
Locomotiva electrică 40-0748-0, pecetluită cu un C înconjurat de un cerc<i></i>
Locomotivele 748 şi 865 bot în bot într-un somn continuu<i></i>
Locomotiva electrică 40-0865-2<i></i>
Locomotiva electrică 40-0739-9<i></i>
Locomotive mari... părăsite<i></i>
După ce am văzut câteva locomotive conservate, trenul meu accelera spre Iaşi. Avea, a avut şi o să tot aibă de parcurs până în capitala Moldovei 76 de kilometri. Timpul de parcurs a fost, pentru acest tren personal, 85 de minute, deci o viteză comercială de 54 km/h.
Am lăsat Paşcaniul în urmă, cu promisiunea că seara o să mă întorc <i></i>
Limitare de viteză de 90 km/h pe podul peste Siret<i></i>
Urma traversarea Râului Siret<i></i>
Râul Siret<i></i>
Un pod rutier construit peste calea ferată<i></i>
09:20<i></i>
După câţiva kilometri de la plecarea din Paşcani, trenul începea să-şi arate proprietăţile de ââŹĹžacordeon metalicââŹÂ. Desigur, curbele cu un grad de declivitate ridicat erau cauza încordării trenuluiââŹÂŚ
în palier spre Ruginoasa<i></i>
Prima curbă de pe dealurile din Ruginoasa<i></i>
Ă Ĺži tot aşa mai departe... <i></i>
Trenul trecea prin una dintre cele mai frumoase bucle ale Căilor Ferate Moldoveneşti<i></i>
Ce lăsam în urmă, ne arăta Soarele<i></i>
Am ieşit din curbele de la Ruginoasa, iar podişul Moldovei îmi sărea în faţa ochilor<i></i>
Lanuri de floarea-soarelui<i></i>
Porţiune de aliniament spre Ruginoasa<i></i>
Din nou o curbă<i></i>
Intrare cu limitare de viteză în Staţia Ruginoasa<i></i>
Se zăresc primele încrucişări de linie<i></i>
începutul peronului staţiei Ruginoasa<i></i>
Gara Ruginoasa, locul de plecare si de sosire dintr-o localitate de podiş, acolo unde au loc celebrele lupte cu ciomege dintre localnicii din ââŹĹžvaleââŹÂ cu localnicii din ââŹĹždealââŹÂ în preajma sărbătorilor de iarnă.
Gara Ruginoasa<i></i>
O anexă a Gării din Ruginoasa<i></i>
La revedere, Ruginoasa! <i></i>
Se zăreau semnalele de ieşire din Gara Ruginoasa<i></i>
09:30<i></i>
După ce am trecut de curbele sinuoase de la Ruginoasa, drumul de fier construit în 1870 se prezenta cu o serie continuă de curbe care, pe lângă scopul neexploatat de ââŹĹžagrement turisticââŹÂ, uzează considerabil calea de rulare şi roţile vehiculelor feroviare. Dar până una-alta, m-am bucurat de peisajele Podişului Moldovei, căci la nivelul de călător asta era tot ce putea să mă îngrijoreze.
Coada trenului părăsind Staţia Ruginoasa<i></i>
Trenul urca pe linia amplasată de-a lungul localităţii Rediu<i></i>
Trenul trecea printre casele oamenilor<i></i>
Spre Costeşti Iaşi<i></i>
Semnal luminos de parcurs<i></i>
O privire şi înapoi<i></i>
Indicator de declivitate, atenţie - Coborâm! <i></i>
Salcia verde ca prospeţimea ierbii şi culoarea roşie a semnalului ce ordona... oprirea<i></i>
în depărtare se observa o formă de relief care mie îmi este tare dragă<i></i>
Trenul se apropia de Halta Costeşti Iaşi<i></i>
Coboram, tot coboram<i></i>
Halta Costeşti Iaşi<i></i>
Pastel de vară<i></i>
Valea Ferică<i></i>
Indicator de declivitate<i></i>
ââŹÂŚĂ Ĺži de reducere a vitezei<i></i>
Mereu când trec pe aici am impresia că zbor<i></i>
Trenul Personal Iaşi - Paşcani se ascundea după stâlpul de susţinere a catenarei<i></i>
Urma staţia Pietrişu<i></i>
