- 13 Mai 2008
- 668
- 8
- LOCATION
- Falticeni, Pascani, Bucuresti
Excursie FeRoviaRă Fălticeni ââŹâ Dolhasca - Paşcani ââŹâ Roman ââŹâ Bacău (via Mogoşeşti sau Tabăra Muncel) ââŹâ=ââŹâ 4 iulie 2008<i></i>
în plin freamăt al examenului de Bacalaureat, alături de Ionuţ am purces într-o excursie feroviară de o zi pe ruta Fălticeni ââŹâ Bacău şi retur. Am călătorit pe o distanţă de 131 de kilometri, schimbând 4 trenuri de persoane şi trecând prin staţii ca Fălticeni, Dolhasca, Paşcani, Roman şi, în cele din urmă, Bacău. Deci am parcurs întreaga linie 510 cu ai săi 26 de kilometri plus alţi 105 de kilometri ââŹĹžmuşcaţiââŹÂ din Magistrala FeRoviaRă 500.
Rezumând în cifre istoria celor 131 de kilometri pe care am călătorit în 4 iulie 2008, vă aduc la cunoştinţă următoarele: primul tren care a circulat pe linia Dolhasca ââŹâ Fălticeni a fost la 10 octombrie 1887, în timp ce linia Dolhasca ââŹâ Roman, componentă a căii ferate Burdujeni ââŹâ Roman, era deja circulată de trenuri încă de la 15 decembrie 1869. Ultimul segment despre care vom aminti şi mai târziu în reportaj este Roman ââŹâ Bacău, secţiune care face parte din linia dată în exploatare la 13 septembrie 1872, Barboşi ââŹâ Tecuci ââŹâ Roman. Interesant de menţionat despre această linie este că a provocat unul dintre cele mai mari scandaluri politico-financiare pe tema drumului de fier din Europa, a cărui consecinţă putea fi chiar ocuparea teritoriului român de către Prusia, Rusia sau Imperiul Otoman.<i></i>
Locomotiva DA 1157, reînviată de Remarul Paşcani<i></i>
06:30<i></i>
Dar să revenim la timpurile noastre, mai exact la dimineaţa zilei de 4 iulie 2008, când, trezit de dimineaţă de la ora 5:30, aveam în gând să circul cu trenul mai mult de 250 de kilometri în acea zi. Colegul meu de facultate, Ionuţ, mă aştepta la Preuteşti, având acelaşi gând şi aceleaşi dorinţe de a trece peste macazuri cu 100 km/h şi de a ne întâlni cu trenuri accelerate sau cu mărfare însetate de viteză.
Harta Traseului efectuat pe 4 iulie 2008<i></i>
întrucât de la 1 martie 2008, serviciul de călători era deservit de o ramă diesel Desiro cu binecunoscutele geamuri neprietenoase cu fotografii, nu vă pot oferi decât un cadru din apropierea gării Fălticeni. Totuşi, pentru mai multe imortalizări vă invit să aruncaţi un ochi peste un reportaj dedicat liniei 510, Dolhasca ââŹâ Fălticeni.
Gara Fălticeni, ascunsă de copaci şi vagoane de marfă<i></i>
Ă Ĺži pentru că tot am amintit de linia 510, Dolhasca ââŹâ Fălticeni, permiteţi-mi să vă redau câteva informaţii legate de geneza căii ferate în cauză. Ideea construirii a fost lansată de Guvernul Liberal I. C. Brătianu în 1882, urmând ca la 10 octombrie 1887 linia să fie circulată de trenuri de călători şi de marfă. Calea ferată porneşte din Dolhasca de la o atitudine de 221 de m şi urcă de-a lungul văii Ă Ĺžomuzului până la Gara Fălticeni, situată la 278 de metri. Linia ferată are o declivitate de 13,62 la mie şi se caracterizează cu o rază minimă de curbură de 200 de metri. Tipul de şină introdus a fost iniţial TIP24, urmând ca după 1985 trenurile să circule pe şină tip 49 SB. Ca fapt divers, în 1899 un tren de persoane care circula pe ruta Dolhasca ââŹâ Fălticeni parcurgea cei 24,7 de kilometri într-o oră şi 10 minute. Acum, în zilele noastre, aceeaşi distanţă este parcursă în 44 de minute.<i></i>
06:40<i></i>
Ajuns la Preuteşti, trenul Desiro este fotografiat de Ionuţ. Staţia ââŹĹžPreoţeştiââŹÂ, la kilometrul 16 + 348, a fost înfiinţată în 1913. Pe atunci, locuitorii satului Preoţeşti, precum şi ai celor din satele din împrejur, se bucurau că puteau ajunge mai repede în târgul Fălticenilor cu ajutorul trenuluiââŹÂŚ Acum, după dezvoltarea industriei auto, lumea, începând de la tinerii din mediul rural care învaţă la şcolile din Fălticeni şi până la persoanele mai în vârstă aleg să circule înghesuiţi în Dacii 1310 câte 6 în maşină, riscându-şi viaţa. E drept, timpul de deplasare este aproape înjumătăţit, iar disponibilitatea curselor este din jumătate în jumătate de oră. TrenulââŹÂŚ abia vine o dată dimineaţă, o dată la amiază şi o dată seara. <i></i>
Săgeata albastră intra în Halta Preuteşti<i></i>
07:20<i></i>
Trenul Personal Fălticeni ââŹâ Dolhasca sosea în staţia Dolhasca la ora stabilită. Am circulat pe cei 26 de kilometri cu o viteză medie de 36 km/h. Aşteptam pe peronul acoperit de liniile de înaltă tensiune Trenul Personal 5502, Suceava Nord ââŹâ Paşcani. Urma să treacă în staţie la ora 8:06, iar până atunci aveam în plan să fotografiem şi să filmăm trenuri.
Gara Dolhasca, scăldată de razele unui soare trezit dis-de-dimineaţă<i></i>
Trenul Personal Iaşi - Putna, tras de EA1-646<i></i>
Lung drum te mai aşteaptă, dragă locomotivă! <i></i>
Trenul Personal Dolhasca - Fălticeni, aşteptând pasageri pe linia 4<i></i>
07:40<i></i>
După 20 de minute în care respirăm aer curat şi îmbogăţit cu electroni urcaţi la 27.000 de volţi, ajungea în Dolhasca, pe linia 2, Trenul Accelerat 1833, Iaşi ââŹâ Timişoara Nord. Fără întârziere, locomotiva EA-855 va circula, mândră, până aproape de Cluj-Napoca, iar de acolo, în caz că nu va fi schimbată cu o alta mai odihnită, până la Timişoara Nord.
Mergeţi la Fălticeni? <i></i>
Acceleratul Iaşi-Timişoara, având la tracţiune pe EA-855<i></i>
08:00<i></i>
Trenul Personal 5502, Suceava Nord ââŹâ Paşcani, sosea în timp util pe linia 3 a Gării Dolhasca. Acest punct de oprire, care datează din 15 decembrie 1869, deserveşte, şi acum, staţia de legătură dintre trenurile care vin dinspre Timişoara, Braşov, Bucureşti, Constanţa, Iaşi şi Fălticeni. Având la tracţiune pe una dintre cele mai frumoase locomotive din Moldova, EA1-755, trenul demarează din Gara Dolhasca spre staţiile de dinainte de Paşcani.
Locomotiva Trenului Personal, Suceava Nord - Paşcani, ne făcea cu ochiul să urcăm<i></i>
Automotorul... continua să îşi aştepte călătorii<i></i>
08:10<i></i>
în drumul celor 21 de kilometri până în Paşcani, trenul cu care călătoream urma să oprească în staţiile Probota, Lespezi şi Lunca Siretului. Viteza medie a trenului a fost de 43 km/h, deşi în unele porţiuni de linie erau atinse ââŹĹžiuţeliââŹÂ de peste 80 km/h.
Luna lui cuptor, după cum bine ştiţi, e mai răcoroasă pe aici prin părţile Moldovei, unde natura cu verdele ei năucitor oferă răcoare contra dioxid de carbon. îmi spuneau nişte americani, odată, când am circulat exact pe aceeaşi rută, că la ei acolo copacii sunt unul şi unul, pe când la noiââŹÂŚ dealurile sunt împădurite. Verdele mioritic a fost unul dintre motivele pentru care ei veniseră în vizită în RomâniaââŹÂŚ<i></i>
Spre Paşcani<i></i>
Coada trenului Accelerat, Mangalia - Suceava Nord<i></i>
înainte de Paşcani, trenul urma să oprească şi în staţia Lespezi<i></i>
Deci, spre Lespezi! <i></i>
Gara Lespezi<i></i>
08:20<i></i>
După ce trenul de persoane a plecat din Gara Lespezi, următoarea staţie pe listă în care oprirea era obligatorie era Lunca Siretului. Numele acestei staţii denotă faptul că ne aflasem în Lunca unui mare râu din Moldova şi din România, totodată - Siretul. Este recunoscut după dezastrele pe care le provoacă în timpul lunilor de vară, când plouă abundent.
Spre Lunca Siretului<i></i>
1000 de metri până în staţie<i></i>
900... <i></i>
Clădirea Haltei Lunca Siretului, străpunsă de un soare călduros de vară<i></i>
Spre ultima staţie de parcurs a acestui tren, Paşcani<i></i>
Atenţie, deconectează disjunctorul<i></i>
Linia 517 - Paşcani - Târgu Neamţ<i></i>
08:30<i></i>
Trenul Personal 5502, Suceava Nord ââŹâ Paşcani, sosea la timp (ba mai mult, cu 3 minute mai devreme) în Gara Paşcani. Noi aveam să ne dăm jos din tren, iar locomotiva electrică avea să se decupleze de la vagoanele etajate venite de la Suceava. De aici trebuia să călătorim până la Halta Mogoşeşti cu Trenul Personal 5442, Paşcani ââŹâ Bacău.
Vagoane de marfă Eacs aflate pe o linie de încărcare-descărcare marfă<i></i>
Intram în Paşcani<i></i>
Gara Paşcani<i></i>
Paşcani, în 1869 nod de cale ferată ce unea Suceava de Iaşi, iar din 1872, Iaşiul de Bucureşti. Calea ferată Suceava ââŹâ Roman, construită în numai doi ani (1868-1869), s-a înfăptuit cu aportul a peste 8.000 de lucrători şi 3.500 de care pentru transportul materialelor. Ca fapt divers, şina de tipul 31,17 kg/m a fost adusă din Anglia şi Germania cu vaporul până la Galaţi şi apoi pe Prut până la punctul de descărcare Brânza. De aici, carele trase de boi transportau linia până la şantierul de construcţie. 103 kilometri în numai doi ani reprezintă un record, mai ales dacă îl comparăm viteza de construcţie de atunci cu viteza de modernizare a căii ferate de acum din România. <i></i>
Revenind la ââŹĹžacumââŹÂ-ul zilei de 4 iulie 2008, vă prezint, în continuare, câteva vehicule feroviare ce făceau forfotă în Gara Paşcani. Cu 5 minute mai devreme, Trenul Personal 6451, Iaşi ââŹâ Paşcani, gara în staţie pe linia 1. Avea la cârmă pe locomotiva electrică Bo-Bo cu tampoane rotunde, EC1-126. Vagoanele-i din spate aveau să circule spre Bacău cu Trenul PersonalââŹÂŚ cu exact trenul nostru spre Mogoşeşti, Personalul 5442.
Trenul Personal, Iaşi - Paşcani, sosea în staţie pe linia 1<i></i>
O locomotivă şi o gară...<i></i>
EA1-755 avea să se retragă la depou sau... să ia în primire alt tren<i></i>
08:40<i></i>
Dar ce se vedea în depărtare pe linia 1? O locomotivă diesel-electrică vopsită profesional, probabil chiar şi modernizată, aşteptând să fie pusă la probă pe linia 606, Paşcani ââŹâ Iaşi, sau să fie trimisă la cumpărător. în fineââŹÂŚ locomotiva arăta excelent şi, prin urmare, am năucit-o cu fotografii.
Ce se vede-n zare, ce se vede-n zare... <i></i>
DA 1157, o superbă locomotivă <i></i>
Boghiul ce-i corespunde postului II de conducere<i></i>
Cel de-al doilea boghiu, surclasat de sigla CFR Marfă<i></i>
Tampoane noi, faruri noi... viaţă lungă să aibă! <i></i>
Locomotiva diesel-electrică, 60-1157-1, în staţionare pe linia 1 a Gării Paşcani<i></i>
Locomotiva electrică EA1-815 avea să se cupleze la Trenul Personal 5442, Paşcani ââŹâ Bacău de pe linia 1, în timp ce BoBica EC1-126 aştepta, pe linia 2, eliberarea liniei 3 pentru a se cupla la Trenul Personal 5406, Mărăşeşti ââŹâ Iaşi.
EA1-815 se îndrepta pe linia 1<i></i>
... unde se afla Trenul Personal Paşcani - Bacău<i></i>
Două locomotive de viteză ale CFR Călători<i></i>
EC1-126 va rebrusa şi va pleca spre Trenul Personal de pe linia 3<i></i>
Trenul Personal Paşcani ââŹâ Bacău<i></i>
08:50<i></i>
Trenul Rapid 652, Suceava Nord ââŹâ Bucureşti Nord, sosea în staţia Paşcani pe linia 2. Convoiul de vagoane roşii era tras de locomotiva electrică modernizată, EA1-804. în timp ce mai mulţi călători luau drumul Bucureştiului, pe linia 3 intra domol Trenul Accelerat 10857, compus dintr-o ramă electrică franţuzească Z6100. Venea de la Iaşi şi avea ca destinaţie gara Vatra Dornei Băi. Aşa cum se observă şi în imaginea de mai jos, locomotiva electrică Bo-Bo EC1-126 era la cârma trenului de pe linia 5, Personal 5401/5406, Mărăşeşti ââŹâ Iaşi. Avea să circule până la capitala Moldovei la roată cu EA1-755.
Trenul Rapid Suceava Nord ââŹâ Bucureşti Nord intra în staţie pe linia 2<i></i>
Trenul Accelerat Iaşi - Vatra Dornei Băi intra în staţie pe linia 3<i></i>
Trenuri în Gara Paşcani<i></i>
Doua locomotive CFR cu două trenuri, unul de cursă lungă ââŹâ Bucureşti Nord şi unul de cursă scurtă - Bacău<i></i>
Locomotiva EA 662 de la CFR Marfă intrase pe aceeaşi linie cu Trenul portocaliu ce mergea spre staţiunea Vatra Dornei. Ceea ce mi s-a părut interesant la ea a fost faptul că conturul tampoanelor, vârful cârligului şi bandajele locomotivei erau vopsite cu alb, în timp ce carcasa locomotivei era afectată de rugină. Totuşi, motoarele-i de dedesubt îşi făceau, cu datorie, treaba de a transporta vagoane de marfă.
Locomotiva electrică CFR Marfă EA-662, ââŹĹžîngrămădităââŹÂ pe linia 3 cu Trenul Accelerat de Vatra Dornei<i></i>
09:00<i></i>
Neînfrânt de căldură sau de razele supărătoare ale soarelui din miezul zilei, Locomotiva Diesel-Hidraulică 363 manevra spre Grupa Reviziei de Vagoane Paşcani cele 3 vagoane etajate venite cu Trenul Personal 5502, Suceava Nord ââŹâ Paşcani (cel cu care am călătorit şi noi, de altfel). Dar şi mai brav şi mai plin de suflet era mecanicul de pe locomotiva amintită, care tura motorul şi aplica frâna ca un profesionist ce-şi cunoaşte maşina de atâţia ani de zile. Păcat că vremurile aprigi din prezent au făcut ca mulţi profesionişti în meseria lor să rămână fără loc de muncăââŹÂŚ<i></i>
Omul zilei din Gara Paşcani, LDH-363<i></i>
09:10<i></i>
Iată că a sosit şi timpul pentru plecarea trenului cu care călătoream şi noi, aşa că ne-am urcat în acesta. Dar o goarnă de locomotivă se auzea tare din direcţia Sucevei. Urma să vină, cu o întârziere de aproximativ 15 minute, Trenul Accelerat 1838, Timişoara Nord ââŹâ Iaşi. Comparată cu distanţa considerabilă parcursă de tren de peste 739 de kilometri, întârzierea mi se pare acceptabilă ââŹâ 20 de minute.
Trenul Accelerat Timişoara Nord - Iaşi sosea în Gara Paşcani pe linia 2<i></i>
09:20<i></i>
Trenul Personal 5442, Paşcani ââŹâ Bacău, pleca la ora 09:14 de pe linia 1 din Gara Paşcani. Alături de Ionuţ aveam să călătorim timp de 22 de minute cu o viteză medie de 44 km/h. Urma să oprim în staţia Mogoşeşti, deci vă invit să urmăriţi, în cele ce urmează, 17 kilometri de cale ferată fotografiaţi în câtevaââŹÂŚ amintiri a unei zile de varăââŹÂŚ în câteva impresii de călătorieââŹÂŚ sinceră.
Ne luam la revedere de la DA-ul proaspăt modernizat<i></i>
Ziceam PA şi la o drezină pantograf<i></i>
Racordul de la Magistrala 500 la o linie industrială<i></i>
Vagoane de marfă la intrare în staţia Paşcani Triaj<i></i>
Halta Paşcani Triaj<i></i>
După ce am trecut de halta Paşcani Triaj, înfiinţată în 1940 şi cu rol în tranzitul de persoane care lucrează la triajul de marfă Paşcani, trenul ne îndrepta spre Halta de călători Stolniceni. Dar să nu ne grăbim, deoarece aici există un triaj care, în trecut, era folosit pentru pregătirea trenurilor de marfă pentru cele trei direcţii de atunci şiââŹÂŚ de acum: Bucureşti, Vicşani, Iaşi. Pe frontispiciul clădirii staţiei a mai stat scris şi Vatra Paşcani.
Spre ROMAN<i></i>
Baliza avertizoare a unei zone neutre<i></i>
Trenul urca spre halta Stolniceni<i></i>
Cu zoom spre viitor... <i></i>
...dar nici să uităm trecutul<i></i>
Halta în care trenul cu 3 vagoane, două etajate şi unul neetajat, îşi lăsa sau îşi prelua călătorii pentru destinaţii viitoare, se numeşte Stolniceni. Dată în funcţiune în 1961, staţia deserveşte localităţii Stolniceni-Prăjescu. Până aici, linia urcă de la Paşcani şi urmează, în kilometri ce-i vede domnul mecanic până la Staţia Muncel, o linie dreaptă.
Trenul Personal Paşcani - Bacău, oprind în Halta Stolniceni<i></i>
09:30<i></i>
Pe aceste meleaguri, dublarea liniei s-a efectuat între 1972 şi 1974, iar primul tren tras de o locomotivă electrică a circulat la 22 iunie 1981. Prima staţie ce ne venea în cale era Muncel, înfiinţată chiar de la 1869.
Hai să mergem la Muncel, la Muncel... ca să facem un castel, un castel... <i></i>
Front... <i></i>
...and behind! <i></i>
Deşi pe pancarta de culoare albastră pe care scrie ââŹĹžMuncelââŹÂ, punctul de oprire corespunde localităţii Cozmeşti.
Breteaua de la intrarea în staţia Muncel<i></i>
Peronul Gării muncelene<i></i>
în câteva clipe aveam să ââŹĹždebarcămââŹÂ în halta Mogoşeşti. Punctul de oprire a fost construit în 1961 şi nu are linii separate. De aici am pornit spre Tabăra Muncel pentru a mă reîntâlni cu nişte prieteni vechi de sorginte jurnalistică. încadrată de o pădure deasă, tabăra oferă loc de linişte şi relaxare pentru copii, tineri şi nu numai.
Iată, în dreapta, Pădurea de stejari a satului Muncelu de Sus<i></i>
Drumul spre Tabăra Muncel<i></i>
Ei urcau... <i></i>
...noi coboram<i></i>
09:40<i></i>
Am oprit pentru câteva minute în Halta Mogoşeşti pentru a fotografia peisajele FeRoviaRe ce ni se derulau în faţa ochilor. Când veneam în trecut în Tabăra de Jurnalism nu exista seară fără să vin să ascult tumultul trecerii unui tren cu 120 km/hââŹÂŚ
Vedere spre Nord ââŹâ Vicşani<i></i>
Spre infinit<i></i>
Vedere spre Bucureşti<i></i>
Linia dreaptă spre Muncel<i></i>
Trecere la nivel cu Magistrala Feroviară 500<i></i>
12:20<i></i>
Revenisem din Tabăra Muncel în Halta Mogoşeşti, unde aveam să încadrez în display-ul camerei foto Trenul Accelerat 1752, Suceava ââŹâ Braşov. Acesta era tractat de locomotiva electrică clasică EA 801.
Locomotiva EA 801 trăgea Trenul Accelerat Braşov ââŹâ Suceava<i></i>
12:40<i></i>
După alte minute de aşteptat într-un soare ameţitor, un mărfar cu o locomotivă electrică vopsită în stilul clasic se apropia încet-încetişor de locul unde ne aflam noi. Aceasta era EA-883 şi avea în spate un convoi de vagoane cu produse petroliere. Treacătul trenului ne-a lăsat în urmă nu numai fotografii, ci şi un puternic miros de benzină.
Vedere spre Suceava Nord de-a lungul Magistralei 500<i></i>
Trenul de marfa se apropie de Mogoşeşti <i></i>
EA-883 cu un Tren de Marfa trecând prin Halta Mogoşeşti<i></i>
Mărfarul tranzita Halta Mogoşeşti<i></i>
Multe vagoane cu un damf de benzina puternic<i></i>
Coada trenului mărfar<i></i>
Galben indica semnalul luminos de parcurs, iar trenul se depărta tot mai mult de noi<i></i>
14:00<i></i>
A trebuit să suportăm o lungă perioadă de aşteptare până când Trenul ce avea să ne ducă spre Bacău să ajungă în staţia Mogoşeşti. Ne mai umpleam timpul cu nişte praf ridicat în urma paşilor noştri pe drumul Tabăra Muncel ââŹâ Halta Mogoşeşti.
Indicatorul rutier de pe drumul Muncel ââŹâ Mogoşeşti<i></i>
14:10<i></i>
Trenul Personal 5444, Paşcani ââŹâ Bacău, se zărea venind repede dinspre Paşcani. Era compus din locomotiva Bo-Bo EC-85 şi avea în spate 4 vagoane etajate 26-26.
Trenul Personal Paşcani ââŹâ Bacău<i></i>
Locomotiva Bo-Bo CFR Călători roş-albă se oprea în Halta Mogoşeşti<i></i>
Halta Mogoşeşti, văzută din tren<i></i>
Staţia următoare după cea în care am stat mai mult de 3 ore şi am aşteptat trenuri era să fieââŹÂŚ Hălăuceşti. Aflată la doar 5 kilometri, locomotiva de 3400 de kW avea să ajungă în staţie în doar câteva minute. Să privim fotografiileââŹÂŚ
Spre Hălăuceşti<i></i>
Printre grădini şi gospodării de răzeşi<i></i>
Clădirea staţiei Hălăuceşti<i></i>
14:20<i></i>
După alţi 5 kilometri urma în itinerarul Trenului Personal, Paşcani ââŹâ Iaşi, Halta Mirceşti. Aici avea să ne aştepte un copac înalt şi o clădire pe a cărei frontispiciu scrie un nume ce aduce aminte de Vasile Alecsandri ââŹâ Mirceşti, locul naşterii. Desigur, impiegatul de mişcare al staţiei a salutat respectuos pe mecanicul trenului şi a privit atent vagoanele ce se derulau prin faţa lui.
Spre Mirceşti<i></i>
Halta Mirceşti<i></i>
Spre Săbăoani<i></i>
Curba ââŹĹžFeRoviaRaââŹÂ sub Drumul Naţional ââŹĹžRutierââŹÂ 2<i></i>
începând cu 1936, locomotivele cu aburi îşi încordau frânele şi stăvileau vagoanele de călători venite de pe la Suceava sau Bucureşti pentru a opri în Săbăoani. Aici ne aştepta, în 2008, un impiegat de mişcare în haine de ââŹĹžMadonăââŹÂ şi cu siluetă de Venus. Atenţia distributivă şi perspicacitatea sexului frumos îşi găseau lăcaşul în clădirea Haltei Săbăoani.
Intrare în Halta Săbăoani<i></i>
Staţia Săbăoani<i></i>
Peronul staţiei Săbăoani<i></i>
14:30<i></i>
La 8 kilometri de Săbăoani se aşterne în faţă municipiul Roman. Populaţia de aici numără în jur de 80.000 de oameni, iar liniile Gării numără până la cifra de 7. Fiind capăt de linie prin anul 1869, acest punct FeRoviaR a devenit, în timp, importantă localitate de tranzit pe Magistrala 500. Fabrica de ţevi de la ArcelorMittal (fostă Mittal Steel, fostă Petrotub), întreprinderea Agrana România şi mulţi alţi agenţi economici au acces în continuare acces la calea ferată. Unii o folosesc cu respect şi încredere, alţii o lasă în voia ruginii şi în mâna transportului auto.
Spre Roman<i></i>
Ionuţ fotografiind Mittal Steel Roman<i></i>
în viteză pe Magistrala 500<i></i>
Complexul FeRoviaR din curtea companiei Mittal Steel număra aproape 27 de kilometri de linie, dovadă că producţia de ţevi de la Roman era un obiectiv strategic important. în prezent, la intrarea pe liniile vechiului Petrotub şedea o locomotivă diesel-hidraulică şi multe-multe vagoane Eacs încărcate cu marfă proaspăt produsă în uzină.
Râuri de vagoane către ArcelorMittal Roman<i></i>
LDH la bariera ArcelorMittal<i></i>
în imaginile de mai jos puteţi observa o linie ferată în curbă care vine de la Buhăieşti. Linia 605, Roman ââŹâ Buhăieşti, a fost construită între 1911 şi 1921 şi are o lungime de aproximativ 71 de kilometri. Scopul construirii acestei căi ferate a fost de a lega cele două magistrale FeRoviaRe din Moldova, Vicşani ââŹâ Suceava ââŹâ Bucureşti şi Iaşi ââŹâ Făurei. Deocamdată atât despre această linie, promit să revin cu un reportaj mai amplu dedicat acestei legături FeRoviaRe dintre cele două magistrale principale.<i></i>
Linia ferată către Buhăieşti<i></i>
Platforma de încărcare-descărcare a CFR Marfă Roman<i></i>
LDH-456 la manevre în Gara Roman<i></i>
LDH 81-0245-1<i></i>
în plin freamăt al examenului de Bacalaureat, alături de Ionuţ am purces într-o excursie feroviară de o zi pe ruta Fălticeni ââŹâ Bacău şi retur. Am călătorit pe o distanţă de 131 de kilometri, schimbând 4 trenuri de persoane şi trecând prin staţii ca Fălticeni, Dolhasca, Paşcani, Roman şi, în cele din urmă, Bacău. Deci am parcurs întreaga linie 510 cu ai săi 26 de kilometri plus alţi 105 de kilometri ââŹĹžmuşcaţiââŹÂ din Magistrala FeRoviaRă 500.
Rezumând în cifre istoria celor 131 de kilometri pe care am călătorit în 4 iulie 2008, vă aduc la cunoştinţă următoarele: primul tren care a circulat pe linia Dolhasca ââŹâ Fălticeni a fost la 10 octombrie 1887, în timp ce linia Dolhasca ââŹâ Roman, componentă a căii ferate Burdujeni ââŹâ Roman, era deja circulată de trenuri încă de la 15 decembrie 1869. Ultimul segment despre care vom aminti şi mai târziu în reportaj este Roman ââŹâ Bacău, secţiune care face parte din linia dată în exploatare la 13 septembrie 1872, Barboşi ââŹâ Tecuci ââŹâ Roman. Interesant de menţionat despre această linie este că a provocat unul dintre cele mai mari scandaluri politico-financiare pe tema drumului de fier din Europa, a cărui consecinţă putea fi chiar ocuparea teritoriului român de către Prusia, Rusia sau Imperiul Otoman.<i></i>
Locomotiva DA 1157, reînviată de Remarul Paşcani<i></i>
06:30<i></i>
Dar să revenim la timpurile noastre, mai exact la dimineaţa zilei de 4 iulie 2008, când, trezit de dimineaţă de la ora 5:30, aveam în gând să circul cu trenul mai mult de 250 de kilometri în acea zi. Colegul meu de facultate, Ionuţ, mă aştepta la Preuteşti, având acelaşi gând şi aceleaşi dorinţe de a trece peste macazuri cu 100 km/h şi de a ne întâlni cu trenuri accelerate sau cu mărfare însetate de viteză.
Harta Traseului efectuat pe 4 iulie 2008<i></i>
întrucât de la 1 martie 2008, serviciul de călători era deservit de o ramă diesel Desiro cu binecunoscutele geamuri neprietenoase cu fotografii, nu vă pot oferi decât un cadru din apropierea gării Fălticeni. Totuşi, pentru mai multe imortalizări vă invit să aruncaţi un ochi peste un reportaj dedicat liniei 510, Dolhasca ââŹâ Fălticeni.
Gara Fălticeni, ascunsă de copaci şi vagoane de marfă<i></i>
Ă Ĺži pentru că tot am amintit de linia 510, Dolhasca ââŹâ Fălticeni, permiteţi-mi să vă redau câteva informaţii legate de geneza căii ferate în cauză. Ideea construirii a fost lansată de Guvernul Liberal I. C. Brătianu în 1882, urmând ca la 10 octombrie 1887 linia să fie circulată de trenuri de călători şi de marfă. Calea ferată porneşte din Dolhasca de la o atitudine de 221 de m şi urcă de-a lungul văii Ă Ĺžomuzului până la Gara Fălticeni, situată la 278 de metri. Linia ferată are o declivitate de 13,62 la mie şi se caracterizează cu o rază minimă de curbură de 200 de metri. Tipul de şină introdus a fost iniţial TIP24, urmând ca după 1985 trenurile să circule pe şină tip 49 SB. Ca fapt divers, în 1899 un tren de persoane care circula pe ruta Dolhasca ââŹâ Fălticeni parcurgea cei 24,7 de kilometri într-o oră şi 10 minute. Acum, în zilele noastre, aceeaşi distanţă este parcursă în 44 de minute.<i></i>
06:40<i></i>
Ajuns la Preuteşti, trenul Desiro este fotografiat de Ionuţ. Staţia ââŹĹžPreoţeştiââŹÂ, la kilometrul 16 + 348, a fost înfiinţată în 1913. Pe atunci, locuitorii satului Preoţeşti, precum şi ai celor din satele din împrejur, se bucurau că puteau ajunge mai repede în târgul Fălticenilor cu ajutorul trenuluiââŹÂŚ Acum, după dezvoltarea industriei auto, lumea, începând de la tinerii din mediul rural care învaţă la şcolile din Fălticeni şi până la persoanele mai în vârstă aleg să circule înghesuiţi în Dacii 1310 câte 6 în maşină, riscându-şi viaţa. E drept, timpul de deplasare este aproape înjumătăţit, iar disponibilitatea curselor este din jumătate în jumătate de oră. TrenulââŹÂŚ abia vine o dată dimineaţă, o dată la amiază şi o dată seara. <i></i>
Săgeata albastră intra în Halta Preuteşti<i></i>
07:20<i></i>
Trenul Personal Fălticeni ââŹâ Dolhasca sosea în staţia Dolhasca la ora stabilită. Am circulat pe cei 26 de kilometri cu o viteză medie de 36 km/h. Aşteptam pe peronul acoperit de liniile de înaltă tensiune Trenul Personal 5502, Suceava Nord ââŹâ Paşcani. Urma să treacă în staţie la ora 8:06, iar până atunci aveam în plan să fotografiem şi să filmăm trenuri.
Gara Dolhasca, scăldată de razele unui soare trezit dis-de-dimineaţă<i></i>
Trenul Personal Iaşi - Putna, tras de EA1-646<i></i>
Lung drum te mai aşteaptă, dragă locomotivă! <i></i>
Trenul Personal Dolhasca - Fălticeni, aşteptând pasageri pe linia 4<i></i>
07:40<i></i>
După 20 de minute în care respirăm aer curat şi îmbogăţit cu electroni urcaţi la 27.000 de volţi, ajungea în Dolhasca, pe linia 2, Trenul Accelerat 1833, Iaşi ââŹâ Timişoara Nord. Fără întârziere, locomotiva EA-855 va circula, mândră, până aproape de Cluj-Napoca, iar de acolo, în caz că nu va fi schimbată cu o alta mai odihnită, până la Timişoara Nord.
Mergeţi la Fălticeni? <i></i>
Acceleratul Iaşi-Timişoara, având la tracţiune pe EA-855<i></i>
08:00<i></i>
Trenul Personal 5502, Suceava Nord ââŹâ Paşcani, sosea în timp util pe linia 3 a Gării Dolhasca. Acest punct de oprire, care datează din 15 decembrie 1869, deserveşte, şi acum, staţia de legătură dintre trenurile care vin dinspre Timişoara, Braşov, Bucureşti, Constanţa, Iaşi şi Fălticeni. Având la tracţiune pe una dintre cele mai frumoase locomotive din Moldova, EA1-755, trenul demarează din Gara Dolhasca spre staţiile de dinainte de Paşcani.
Locomotiva Trenului Personal, Suceava Nord - Paşcani, ne făcea cu ochiul să urcăm<i></i>
Automotorul... continua să îşi aştepte călătorii<i></i>
08:10<i></i>
în drumul celor 21 de kilometri până în Paşcani, trenul cu care călătoream urma să oprească în staţiile Probota, Lespezi şi Lunca Siretului. Viteza medie a trenului a fost de 43 km/h, deşi în unele porţiuni de linie erau atinse ââŹĹžiuţeliââŹÂ de peste 80 km/h.
Luna lui cuptor, după cum bine ştiţi, e mai răcoroasă pe aici prin părţile Moldovei, unde natura cu verdele ei năucitor oferă răcoare contra dioxid de carbon. îmi spuneau nişte americani, odată, când am circulat exact pe aceeaşi rută, că la ei acolo copacii sunt unul şi unul, pe când la noiââŹÂŚ dealurile sunt împădurite. Verdele mioritic a fost unul dintre motivele pentru care ei veniseră în vizită în RomâniaââŹÂŚ<i></i>
Spre Paşcani<i></i>
Coada trenului Accelerat, Mangalia - Suceava Nord<i></i>
înainte de Paşcani, trenul urma să oprească şi în staţia Lespezi<i></i>
Deci, spre Lespezi! <i></i>
Gara Lespezi<i></i>
08:20<i></i>
După ce trenul de persoane a plecat din Gara Lespezi, următoarea staţie pe listă în care oprirea era obligatorie era Lunca Siretului. Numele acestei staţii denotă faptul că ne aflasem în Lunca unui mare râu din Moldova şi din România, totodată - Siretul. Este recunoscut după dezastrele pe care le provoacă în timpul lunilor de vară, când plouă abundent.
Spre Lunca Siretului<i></i>
1000 de metri până în staţie<i></i>
900... <i></i>
Clădirea Haltei Lunca Siretului, străpunsă de un soare călduros de vară<i></i>
Spre ultima staţie de parcurs a acestui tren, Paşcani<i></i>
Atenţie, deconectează disjunctorul<i></i>
Linia 517 - Paşcani - Târgu Neamţ<i></i>
08:30<i></i>
Trenul Personal 5502, Suceava Nord ââŹâ Paşcani, sosea la timp (ba mai mult, cu 3 minute mai devreme) în Gara Paşcani. Noi aveam să ne dăm jos din tren, iar locomotiva electrică avea să se decupleze de la vagoanele etajate venite de la Suceava. De aici trebuia să călătorim până la Halta Mogoşeşti cu Trenul Personal 5442, Paşcani ââŹâ Bacău.
Vagoane de marfă Eacs aflate pe o linie de încărcare-descărcare marfă<i></i>
Intram în Paşcani<i></i>
Gara Paşcani<i></i>
Paşcani, în 1869 nod de cale ferată ce unea Suceava de Iaşi, iar din 1872, Iaşiul de Bucureşti. Calea ferată Suceava ââŹâ Roman, construită în numai doi ani (1868-1869), s-a înfăptuit cu aportul a peste 8.000 de lucrători şi 3.500 de care pentru transportul materialelor. Ca fapt divers, şina de tipul 31,17 kg/m a fost adusă din Anglia şi Germania cu vaporul până la Galaţi şi apoi pe Prut până la punctul de descărcare Brânza. De aici, carele trase de boi transportau linia până la şantierul de construcţie. 103 kilometri în numai doi ani reprezintă un record, mai ales dacă îl comparăm viteza de construcţie de atunci cu viteza de modernizare a căii ferate de acum din România. <i></i>
Revenind la ââŹĹžacumââŹÂ-ul zilei de 4 iulie 2008, vă prezint, în continuare, câteva vehicule feroviare ce făceau forfotă în Gara Paşcani. Cu 5 minute mai devreme, Trenul Personal 6451, Iaşi ââŹâ Paşcani, gara în staţie pe linia 1. Avea la cârmă pe locomotiva electrică Bo-Bo cu tampoane rotunde, EC1-126. Vagoanele-i din spate aveau să circule spre Bacău cu Trenul PersonalââŹÂŚ cu exact trenul nostru spre Mogoşeşti, Personalul 5442.
Trenul Personal, Iaşi - Paşcani, sosea în staţie pe linia 1<i></i>
O locomotivă şi o gară...<i></i>
EA1-755 avea să se retragă la depou sau... să ia în primire alt tren<i></i>
08:40<i></i>
Dar ce se vedea în depărtare pe linia 1? O locomotivă diesel-electrică vopsită profesional, probabil chiar şi modernizată, aşteptând să fie pusă la probă pe linia 606, Paşcani ââŹâ Iaşi, sau să fie trimisă la cumpărător. în fineââŹÂŚ locomotiva arăta excelent şi, prin urmare, am năucit-o cu fotografii.
Ce se vede-n zare, ce se vede-n zare... <i></i>
DA 1157, o superbă locomotivă <i></i>
Boghiul ce-i corespunde postului II de conducere<i></i>
Cel de-al doilea boghiu, surclasat de sigla CFR Marfă<i></i>
Tampoane noi, faruri noi... viaţă lungă să aibă! <i></i>
Locomotiva diesel-electrică, 60-1157-1, în staţionare pe linia 1 a Gării Paşcani<i></i>
Locomotiva electrică EA1-815 avea să se cupleze la Trenul Personal 5442, Paşcani ââŹâ Bacău de pe linia 1, în timp ce BoBica EC1-126 aştepta, pe linia 2, eliberarea liniei 3 pentru a se cupla la Trenul Personal 5406, Mărăşeşti ââŹâ Iaşi.
EA1-815 se îndrepta pe linia 1<i></i>
... unde se afla Trenul Personal Paşcani - Bacău<i></i>
Două locomotive de viteză ale CFR Călători<i></i>
EC1-126 va rebrusa şi va pleca spre Trenul Personal de pe linia 3<i></i>
Trenul Personal Paşcani ââŹâ Bacău<i></i>
08:50<i></i>
Trenul Rapid 652, Suceava Nord ââŹâ Bucureşti Nord, sosea în staţia Paşcani pe linia 2. Convoiul de vagoane roşii era tras de locomotiva electrică modernizată, EA1-804. în timp ce mai mulţi călători luau drumul Bucureştiului, pe linia 3 intra domol Trenul Accelerat 10857, compus dintr-o ramă electrică franţuzească Z6100. Venea de la Iaşi şi avea ca destinaţie gara Vatra Dornei Băi. Aşa cum se observă şi în imaginea de mai jos, locomotiva electrică Bo-Bo EC1-126 era la cârma trenului de pe linia 5, Personal 5401/5406, Mărăşeşti ââŹâ Iaşi. Avea să circule până la capitala Moldovei la roată cu EA1-755.
Trenul Rapid Suceava Nord ââŹâ Bucureşti Nord intra în staţie pe linia 2<i></i>
Trenul Accelerat Iaşi - Vatra Dornei Băi intra în staţie pe linia 3<i></i>
Trenuri în Gara Paşcani<i></i>
Doua locomotive CFR cu două trenuri, unul de cursă lungă ââŹâ Bucureşti Nord şi unul de cursă scurtă - Bacău<i></i>
Locomotiva EA 662 de la CFR Marfă intrase pe aceeaşi linie cu Trenul portocaliu ce mergea spre staţiunea Vatra Dornei. Ceea ce mi s-a părut interesant la ea a fost faptul că conturul tampoanelor, vârful cârligului şi bandajele locomotivei erau vopsite cu alb, în timp ce carcasa locomotivei era afectată de rugină. Totuşi, motoarele-i de dedesubt îşi făceau, cu datorie, treaba de a transporta vagoane de marfă.
Locomotiva electrică CFR Marfă EA-662, ââŹĹžîngrămădităââŹÂ pe linia 3 cu Trenul Accelerat de Vatra Dornei<i></i>
09:00<i></i>
Neînfrânt de căldură sau de razele supărătoare ale soarelui din miezul zilei, Locomotiva Diesel-Hidraulică 363 manevra spre Grupa Reviziei de Vagoane Paşcani cele 3 vagoane etajate venite cu Trenul Personal 5502, Suceava Nord ââŹâ Paşcani (cel cu care am călătorit şi noi, de altfel). Dar şi mai brav şi mai plin de suflet era mecanicul de pe locomotiva amintită, care tura motorul şi aplica frâna ca un profesionist ce-şi cunoaşte maşina de atâţia ani de zile. Păcat că vremurile aprigi din prezent au făcut ca mulţi profesionişti în meseria lor să rămână fără loc de muncăââŹÂŚ<i></i>
Omul zilei din Gara Paşcani, LDH-363<i></i>
09:10<i></i>
Iată că a sosit şi timpul pentru plecarea trenului cu care călătoream şi noi, aşa că ne-am urcat în acesta. Dar o goarnă de locomotivă se auzea tare din direcţia Sucevei. Urma să vină, cu o întârziere de aproximativ 15 minute, Trenul Accelerat 1838, Timişoara Nord ââŹâ Iaşi. Comparată cu distanţa considerabilă parcursă de tren de peste 739 de kilometri, întârzierea mi se pare acceptabilă ââŹâ 20 de minute.
Trenul Accelerat Timişoara Nord - Iaşi sosea în Gara Paşcani pe linia 2<i></i>
09:20<i></i>
Trenul Personal 5442, Paşcani ââŹâ Bacău, pleca la ora 09:14 de pe linia 1 din Gara Paşcani. Alături de Ionuţ aveam să călătorim timp de 22 de minute cu o viteză medie de 44 km/h. Urma să oprim în staţia Mogoşeşti, deci vă invit să urmăriţi, în cele ce urmează, 17 kilometri de cale ferată fotografiaţi în câtevaââŹÂŚ amintiri a unei zile de varăââŹÂŚ în câteva impresii de călătorieââŹÂŚ sinceră.
Ne luam la revedere de la DA-ul proaspăt modernizat<i></i>
Ziceam PA şi la o drezină pantograf<i></i>
Racordul de la Magistrala 500 la o linie industrială<i></i>
Vagoane de marfă la intrare în staţia Paşcani Triaj<i></i>
Halta Paşcani Triaj<i></i>
După ce am trecut de halta Paşcani Triaj, înfiinţată în 1940 şi cu rol în tranzitul de persoane care lucrează la triajul de marfă Paşcani, trenul ne îndrepta spre Halta de călători Stolniceni. Dar să nu ne grăbim, deoarece aici există un triaj care, în trecut, era folosit pentru pregătirea trenurilor de marfă pentru cele trei direcţii de atunci şiââŹÂŚ de acum: Bucureşti, Vicşani, Iaşi. Pe frontispiciul clădirii staţiei a mai stat scris şi Vatra Paşcani.
Spre ROMAN<i></i>
Baliza avertizoare a unei zone neutre<i></i>
Trenul urca spre halta Stolniceni<i></i>
Cu zoom spre viitor... <i></i>
...dar nici să uităm trecutul<i></i>
Halta în care trenul cu 3 vagoane, două etajate şi unul neetajat, îşi lăsa sau îşi prelua călătorii pentru destinaţii viitoare, se numeşte Stolniceni. Dată în funcţiune în 1961, staţia deserveşte localităţii Stolniceni-Prăjescu. Până aici, linia urcă de la Paşcani şi urmează, în kilometri ce-i vede domnul mecanic până la Staţia Muncel, o linie dreaptă.
Trenul Personal Paşcani - Bacău, oprind în Halta Stolniceni<i></i>
09:30<i></i>
Pe aceste meleaguri, dublarea liniei s-a efectuat între 1972 şi 1974, iar primul tren tras de o locomotivă electrică a circulat la 22 iunie 1981. Prima staţie ce ne venea în cale era Muncel, înfiinţată chiar de la 1869.
Hai să mergem la Muncel, la Muncel... ca să facem un castel, un castel... <i></i>
Front... <i></i>
...and behind! <i></i>
Deşi pe pancarta de culoare albastră pe care scrie ââŹĹžMuncelââŹÂ, punctul de oprire corespunde localităţii Cozmeşti.
Breteaua de la intrarea în staţia Muncel<i></i>
Peronul Gării muncelene<i></i>
în câteva clipe aveam să ââŹĹždebarcămââŹÂ în halta Mogoşeşti. Punctul de oprire a fost construit în 1961 şi nu are linii separate. De aici am pornit spre Tabăra Muncel pentru a mă reîntâlni cu nişte prieteni vechi de sorginte jurnalistică. încadrată de o pădure deasă, tabăra oferă loc de linişte şi relaxare pentru copii, tineri şi nu numai.
Iată, în dreapta, Pădurea de stejari a satului Muncelu de Sus<i></i>
Drumul spre Tabăra Muncel<i></i>
Ei urcau... <i></i>
...noi coboram<i></i>
09:40<i></i>
Am oprit pentru câteva minute în Halta Mogoşeşti pentru a fotografia peisajele FeRoviaRe ce ni se derulau în faţa ochilor. Când veneam în trecut în Tabăra de Jurnalism nu exista seară fără să vin să ascult tumultul trecerii unui tren cu 120 km/hââŹÂŚ
Vedere spre Nord ââŹâ Vicşani<i></i>
Spre infinit<i></i>
Vedere spre Bucureşti<i></i>
Linia dreaptă spre Muncel<i></i>
Trecere la nivel cu Magistrala Feroviară 500<i></i>
12:20<i></i>
Revenisem din Tabăra Muncel în Halta Mogoşeşti, unde aveam să încadrez în display-ul camerei foto Trenul Accelerat 1752, Suceava ââŹâ Braşov. Acesta era tractat de locomotiva electrică clasică EA 801.
Locomotiva EA 801 trăgea Trenul Accelerat Braşov ââŹâ Suceava<i></i>
12:40<i></i>
După alte minute de aşteptat într-un soare ameţitor, un mărfar cu o locomotivă electrică vopsită în stilul clasic se apropia încet-încetişor de locul unde ne aflam noi. Aceasta era EA-883 şi avea în spate un convoi de vagoane cu produse petroliere. Treacătul trenului ne-a lăsat în urmă nu numai fotografii, ci şi un puternic miros de benzină.
Vedere spre Suceava Nord de-a lungul Magistralei 500<i></i>
Trenul de marfa se apropie de Mogoşeşti <i></i>
EA-883 cu un Tren de Marfa trecând prin Halta Mogoşeşti<i></i>
Mărfarul tranzita Halta Mogoşeşti<i></i>
Multe vagoane cu un damf de benzina puternic<i></i>
Coada trenului mărfar<i></i>
Galben indica semnalul luminos de parcurs, iar trenul se depărta tot mai mult de noi<i></i>
14:00<i></i>
A trebuit să suportăm o lungă perioadă de aşteptare până când Trenul ce avea să ne ducă spre Bacău să ajungă în staţia Mogoşeşti. Ne mai umpleam timpul cu nişte praf ridicat în urma paşilor noştri pe drumul Tabăra Muncel ââŹâ Halta Mogoşeşti.
Indicatorul rutier de pe drumul Muncel ââŹâ Mogoşeşti<i></i>
14:10<i></i>
Trenul Personal 5444, Paşcani ââŹâ Bacău, se zărea venind repede dinspre Paşcani. Era compus din locomotiva Bo-Bo EC-85 şi avea în spate 4 vagoane etajate 26-26.
Trenul Personal Paşcani ââŹâ Bacău<i></i>
Locomotiva Bo-Bo CFR Călători roş-albă se oprea în Halta Mogoşeşti<i></i>
Halta Mogoşeşti, văzută din tren<i></i>
Staţia următoare după cea în care am stat mai mult de 3 ore şi am aşteptat trenuri era să fieââŹÂŚ Hălăuceşti. Aflată la doar 5 kilometri, locomotiva de 3400 de kW avea să ajungă în staţie în doar câteva minute. Să privim fotografiileââŹÂŚ
Spre Hălăuceşti<i></i>
Printre grădini şi gospodării de răzeşi<i></i>
Clădirea staţiei Hălăuceşti<i></i>
14:20<i></i>
După alţi 5 kilometri urma în itinerarul Trenului Personal, Paşcani ââŹâ Iaşi, Halta Mirceşti. Aici avea să ne aştepte un copac înalt şi o clădire pe a cărei frontispiciu scrie un nume ce aduce aminte de Vasile Alecsandri ââŹâ Mirceşti, locul naşterii. Desigur, impiegatul de mişcare al staţiei a salutat respectuos pe mecanicul trenului şi a privit atent vagoanele ce se derulau prin faţa lui.
Spre Mirceşti<i></i>
Halta Mirceşti<i></i>
Spre Săbăoani<i></i>
Curba ââŹĹžFeRoviaRaââŹÂ sub Drumul Naţional ââŹĹžRutierââŹÂ 2<i></i>
începând cu 1936, locomotivele cu aburi îşi încordau frânele şi stăvileau vagoanele de călători venite de pe la Suceava sau Bucureşti pentru a opri în Săbăoani. Aici ne aştepta, în 2008, un impiegat de mişcare în haine de ââŹĹžMadonăââŹÂ şi cu siluetă de Venus. Atenţia distributivă şi perspicacitatea sexului frumos îşi găseau lăcaşul în clădirea Haltei Săbăoani.
Intrare în Halta Săbăoani<i></i>
Staţia Săbăoani<i></i>
Peronul staţiei Săbăoani<i></i>
14:30<i></i>
La 8 kilometri de Săbăoani se aşterne în faţă municipiul Roman. Populaţia de aici numără în jur de 80.000 de oameni, iar liniile Gării numără până la cifra de 7. Fiind capăt de linie prin anul 1869, acest punct FeRoviaR a devenit, în timp, importantă localitate de tranzit pe Magistrala 500. Fabrica de ţevi de la ArcelorMittal (fostă Mittal Steel, fostă Petrotub), întreprinderea Agrana România şi mulţi alţi agenţi economici au acces în continuare acces la calea ferată. Unii o folosesc cu respect şi încredere, alţii o lasă în voia ruginii şi în mâna transportului auto.
Spre Roman<i></i>
Ionuţ fotografiind Mittal Steel Roman<i></i>
în viteză pe Magistrala 500<i></i>
Complexul FeRoviaR din curtea companiei Mittal Steel număra aproape 27 de kilometri de linie, dovadă că producţia de ţevi de la Roman era un obiectiv strategic important. în prezent, la intrarea pe liniile vechiului Petrotub şedea o locomotivă diesel-hidraulică şi multe-multe vagoane Eacs încărcate cu marfă proaspăt produsă în uzină.
Râuri de vagoane către ArcelorMittal Roman<i></i>
LDH la bariera ArcelorMittal<i></i>
în imaginile de mai jos puteţi observa o linie ferată în curbă care vine de la Buhăieşti. Linia 605, Roman ââŹâ Buhăieşti, a fost construită între 1911 şi 1921 şi are o lungime de aproximativ 71 de kilometri. Scopul construirii acestei căi ferate a fost de a lega cele două magistrale FeRoviaRe din Moldova, Vicşani ââŹâ Suceava ââŹâ Bucureşti şi Iaşi ââŹâ Făurei. Deocamdată atât despre această linie, promit să revin cu un reportaj mai amplu dedicat acestei legături FeRoviaRe dintre cele două magistrale principale.<i></i>
Linia ferată către Buhăieşti<i></i>
Platforma de încărcare-descărcare a CFR Marfă Roman<i></i>
LDH-456 la manevre în Gara Roman<i></i>
LDH 81-0245-1<i></i>