Tramvaiele orădene sunt una dintre cele mai longevive lucrări comunitare (sau executate pentru comunitate) din România. Această utilitate publică a fost dată în folosinĂžă pentru orădeni la 25 aprilie 1906, fiind în continuare un serviciu public de care beneficiază locuitorii din Oradea. La 25 aprilie 2006, Regia Autonomă de Transport Oradea O.T.L. a celebrat centenarul tramvaiului orădean prin lansarea ediĂžiei a doua a cărĂžii "De la o staĂžie la alta", scrisă de Liviu Borcea, Mihai Apan Âşi Gabriel Moisa.
Tramvai in Cartierul Nufarul, in anii '80.
Lupta pentru construirea "liniei ferate electrice"
Ăn toamna anului 1897, două companii s-au angajat să proiecteze Âşi mai apoi să realizeze reĂžeaua de "cale ferată electrică" a oraÂşului Oradea. Cele două societăĂži concurente erau Linia ferată publică cu tracĂžiuni pe aburi S.A. Oradea Mare Âşi Societatea pe acĂžiuni pentru întreprinderi de electricitate Âşi transport "Trustul", o întreprindere din Budapesta, Ungaria. La 25 decembrie 1897, Consiliul Local Oradea a somat cele două companii să prezinte, până la 8 ianuarie 1899, ofertele definitive. La 8 ianuarie, o singură ofertă era depusă, cea a societăĂžii din Oradea. Propunerea a fost discutată în ÂşedinĂža Consiliului local Âşi părea că Linia ferată publică cu tracĂžiuni pe aburi S.A. Oradea Mare va câÂştiga licitaĂžia, dar la 13 ianuarie, Trustul din Budapesta a înaintat propriul program. Ăn octombrie 1898, Trustul a supralicitat (oferind condiĂžii mult mai bune decât Linia ferată publică cu tracĂžiuni pe aburi S.A. Oradea Mare) Âşi astfel i-a fost încredinĂžată lucrarea, însă în decembrie 1898, Ministerul de Interne anulează hotărârea Consiliului Local Âşi concesionează lucrările companiei Linia ferată publică cu tracĂžiuni pe aburi S.A. Oradea Mare. Această hotărâre a iscat multe discuĂžii aprinse, dar a rămas irevocabilă.
Tramvaiul oradean cutreierand Parcul Balcescu.
Perioadă de tergiversări
Vara anului 1899 a trecut pe nesimĂžite în aÂşteptarea acordului de la Ministerul ComerĂžului. Ziarul din urbea de malurile CriÂşului Repede, "NagyvĂĄrad" (Oradea Mare) din 14 septembrie, menĂžiona într-un scurt articol, cu amărăciune, că Oradea este un oraÂş al permanentelor amânări, unde deviza Primăriei e "lasă pe mâine ce poĂži face azi", dar că, în cazul tramvaielor, a venit Âşi rândul ministerului să adopte aceeaÂşi deviză. Ăn aceaÂşi lună, ministrul comerĂžului a făcut o scurtă vizită la Oradea. Motivul ei rămâne un semn de întrebare. Cu această ocazie, el a repetat promisiunile făcute Âşi i-a promis din nou primarului că această mare dorinĂžă a orădenilor se va îndeplini cât de curând posibil.
Consiliul local a hotărât să înainteze un memoriu prin care să urgenteze aprobarea cererii venite de la Oradea încă de la 31 ianuarie 1899. Memoriul a fost motivat de deteriorarea pavajului de pe strada Principală: aceasta nu putea fi asfaltată până la montarea Âşinelor de cale ferată.
La fel era situaĂžia în faĂža Palatului FinanĂželor (acum Policlinica nr. 2) Âşi în PiaĂža Teatrului, unde se deschid străzi noi, se lărgesc altele. Ăn luna decembrie a aceluiaÂşi an, 1899, firma Kappel Âşi Fischer din Oradea Mare a înaintat o cerere Consiliului Local prin care solicita aprobarea de a introduce "omnibusul" automobil. Această solicitare se baza pe întârzierea construirii liinilor de tramvai. IniĂžiatorii Âşi-au argumentat propunerea prin faptul că benzina ar fi mult mai ieftină decât curentul electric, deci mai rentabilă. Cele patru trasee propuse erau aproximativ la fel cu cele propuse pentru liniile tramvai. PreĂžul s-ar fi situat între 4 Âşi 10 fileri, iar autobuzele ar circula între orele 3 Âşi 23. Dacă oferta ar fi fost acceptată, Oradea ar fi fost primul oraÂş din Transilvania care ar fi dispus de un sistem de transport în comun bazat pe autobuze.
La 27 decembrie, din partea ministerului vine un răspuns negativ. Proiectul trebuia rescris Âşi regândit. Acestui proiect i-a urmat o perioadă obscură (28 decembrie 1899 - 11 iulie 1905) în care au avut loc discuĂžii aprinse în legătură cu tramvaiul orădean Âşi viitorul acestuia. De multe ori proiectul s-a aflat la mică distanĂžă de pierzanie, dar în final, la 11 iulie 1905, a început să se concretizeze, odată cu prima lovitură de târnăcop pentru începerea construcĂžiei. Ăntre timp, pe baza sentinĂžei 4042/1905 a Tribunalului din Oradea, "Linia ferată publică S.A. Oradea Mare" îÂşi schimba numele în Calea Ferată OrăÂşenească Oradea Mare S.A (Grosswardeiner Stadtbahn Actiengesellschaft, NagyvĂĄradi VĂĄrosi VasĂşt Rt.)
Tramvaiul pe Str. Republicii.
DesfăÂşurarea lucrărilor de construcĂžii
AÂşa cum se menĂžionează Âşi mai sus, la 11 iulie 1905, pe strada Clujului s-a dat prima lovitură de târnăcop, care a marcat începrea lucrărilor de construcĂžie a liniei ferate electrice. TotuÂşi acest lucru nu a adus pace Âşi liniÂşte în urbea orădeană. Au apărut discuĂžii în privinĂža muncitorilor, dacă trebuiu angajaĂži muncitori orădeni sau nu, Âşi astfel s-a iscat un scandal, rezolvat pe cale amiabilă. La sfârÂşitul lunii, se lucra de zor, cu toate forĂžele de muncă posibile. La începutul lunii august s-a început montarea linilor sub conducerea inginerului Henrik Reichel, prima dată în PiaĂža Teatrului, simultan cu lucrările de asfaltare. La începutul lui noiembrie 1905, lucrările erau în toi, astfel că inginerul Reichel se pregătea să comande de la uzina din GyĂľr, Ungaria, primele 12 vagoane care urmau să circule în Oradea. Ăn acelaÂşi timp i-au fost înaintate ministerului comerĂžului propunerile pentru staĂžiile de tramvai.
La 30 noiembrie 1905, întreprinderea Siemens-Schuckertwerke, răspunzătoare de montarea liinilor, se apropria de sfârÂşitul lucrării. Urma o nouă etapă, cea a montării stâlpilor necesări pentru alimentarea tramvaielor cu curent electric. AceÂştia erau confecĂžionaĂži din fier Âşi erau estetici. Până în ianuarie 1906 personalul care urma să deservească circulaĂžia era complet. Datorită numărului mare de cereri pentru un loc de muncă, la sediul provizoriu al întreprinderii de tramvaie (situate pe ZĂśldfa Ăştca "strada Arborele Verde") s-a afiÂşat o tăbliĂžă care anunĂža că "nu se mai primesc cereri pentru locuri de muncă". Au urmat două luni în care s-a discutat preĂžul biletelor, neajungându-se la un consens. Ăn seara zilei de 1 martie 1906, pe la ora 20, pe traseul dintre actualele străzi Primăriei Âşi IndependenĂžei, primul tramvai a efectuat prima cursă de probă. Vagoanele au fost însoĂžite de orădeni aflaĂži pe străzi, totul vegheat de poliĂžiÂştii urbei.
La 3 martie 1906 a fost dat publicităĂžii Regulamentul de funcĂžionare a liniei electrice, elaborat de căpitanul-Âşef al poliĂžiei oraÂşului Âşi aprobat de Consiliul municipal. Probele au continuat în timpul nopĂžii, culminând pe 6 martie cu o apariĂžie diurnă a tramvaiului.
Cotidianul NagyvĂĄrad (Oradea Mare) a dedicat acestui subiect un loc important pe prima pagină, titrînd "Tramvaiul pe strada Principală". Articolul începea astfel:
"S-a întâmplat marea minune, incredibilul senzaĂžional, care a făcut să fiarbă bravul sânge domol al orădeanului."
Un tramvai Siemens, fabricat la GyĂľr, Ungaria; tramvaiul se află pe actuala stradă Republicii, circulând în direcĂžia Gării Principale.
O dată memorabilă: 25 aprilie 1906
La începutul lunii aprilie, totul părea să se îndrepte spre lansarea oficială rapidă a tramvaiului, dar un nou conflict, din nou legat de preĂžul biletelor, a întârziat lansarea tramvaielor. TotuÂşi, sâmbătă, 21 aprilie 1906, Consiliul local a hotărât ca marea deschidere să aibă loc pe 25 aprilie. La 23 aprilie, adunarea Consiliului local a hotărât ca biletele tipărite deja să fie folosite timp de 6 săptamâni, după care să se revină la sistemul propus. Banchetul care a precedat lansarea a avut loc la restaurantul "Pannonia" (astăzi "Transilavania") Âşi a găzduit peste 200 de persone. Cuvântarea inaugurală a fost rostită de primarul Rimler KĂĄroly. Ziua care a urmat a fost una memorabilă.
"...iar în această dimineaĂžă - va fi bine să se fixeze în mod deosebit această dată: 25 aprilie 1906 - a pornit tramvaiul orădean. Ăn alt oraÂş de provincie un asemenea eveniment este minunea minunilor, dar la noi, unde ritmul dezvoltării face paÂşi fapt pentru care de multă vreme era deja pregătit orice orădean adevărat. Acum, când splendidele vagoane de tramvai brăzdează străzile ca fulgerul, acum se pune întrebarea: Cum ar putea fi oare imaginată Oradea, acest puternic focar de cultură, fără linie ferată electrică?" - Ziarul Nagyvarad - 25 aprilie 1906
Ăn prima zi de funcĂžionare, s-au vândut peste 5.100 de bilete. Peste o săptămână, toată lumea era de accord că tramvaiul orădean este un succes. Micile accidente din primele zile nu au eclipsat acest mare eveniment prin care trecea urbea orădeană. Incidentele au apărut din cauza neglijenĂžei vizitiilor, neinstruiĂži suficient pentru traficul alături de tramvaie, sau din cauza îmbulzelii.
Sursa: De la o staĂžie la alta (2006), Editura Arca; autori: Borcea Liviu, Apan Mihai, Moisa Gabriel
Tramvai in Cartierul Nufarul, in anii '80.
Lupta pentru construirea "liniei ferate electrice"
Ăn toamna anului 1897, două companii s-au angajat să proiecteze Âşi mai apoi să realizeze reĂžeaua de "cale ferată electrică" a oraÂşului Oradea. Cele două societăĂži concurente erau Linia ferată publică cu tracĂžiuni pe aburi S.A. Oradea Mare Âşi Societatea pe acĂžiuni pentru întreprinderi de electricitate Âşi transport "Trustul", o întreprindere din Budapesta, Ungaria. La 25 decembrie 1897, Consiliul Local Oradea a somat cele două companii să prezinte, până la 8 ianuarie 1899, ofertele definitive. La 8 ianuarie, o singură ofertă era depusă, cea a societăĂžii din Oradea. Propunerea a fost discutată în ÂşedinĂža Consiliului local Âşi părea că Linia ferată publică cu tracĂžiuni pe aburi S.A. Oradea Mare va câÂştiga licitaĂžia, dar la 13 ianuarie, Trustul din Budapesta a înaintat propriul program. Ăn octombrie 1898, Trustul a supralicitat (oferind condiĂžii mult mai bune decât Linia ferată publică cu tracĂžiuni pe aburi S.A. Oradea Mare) Âşi astfel i-a fost încredinĂžată lucrarea, însă în decembrie 1898, Ministerul de Interne anulează hotărârea Consiliului Local Âşi concesionează lucrările companiei Linia ferată publică cu tracĂžiuni pe aburi S.A. Oradea Mare. Această hotărâre a iscat multe discuĂžii aprinse, dar a rămas irevocabilă.
Tramvaiul oradean cutreierand Parcul Balcescu.
Perioadă de tergiversări
Vara anului 1899 a trecut pe nesimĂžite în aÂşteptarea acordului de la Ministerul ComerĂžului. Ziarul din urbea de malurile CriÂşului Repede, "NagyvĂĄrad" (Oradea Mare) din 14 septembrie, menĂžiona într-un scurt articol, cu amărăciune, că Oradea este un oraÂş al permanentelor amânări, unde deviza Primăriei e "lasă pe mâine ce poĂži face azi", dar că, în cazul tramvaielor, a venit Âşi rândul ministerului să adopte aceeaÂşi deviză. Ăn aceaÂşi lună, ministrul comerĂžului a făcut o scurtă vizită la Oradea. Motivul ei rămâne un semn de întrebare. Cu această ocazie, el a repetat promisiunile făcute Âşi i-a promis din nou primarului că această mare dorinĂžă a orădenilor se va îndeplini cât de curând posibil.
Consiliul local a hotărât să înainteze un memoriu prin care să urgenteze aprobarea cererii venite de la Oradea încă de la 31 ianuarie 1899. Memoriul a fost motivat de deteriorarea pavajului de pe strada Principală: aceasta nu putea fi asfaltată până la montarea Âşinelor de cale ferată.
La fel era situaĂžia în faĂža Palatului FinanĂželor (acum Policlinica nr. 2) Âşi în PiaĂža Teatrului, unde se deschid străzi noi, se lărgesc altele. Ăn luna decembrie a aceluiaÂşi an, 1899, firma Kappel Âşi Fischer din Oradea Mare a înaintat o cerere Consiliului Local prin care solicita aprobarea de a introduce "omnibusul" automobil. Această solicitare se baza pe întârzierea construirii liinilor de tramvai. IniĂžiatorii Âşi-au argumentat propunerea prin faptul că benzina ar fi mult mai ieftină decât curentul electric, deci mai rentabilă. Cele patru trasee propuse erau aproximativ la fel cu cele propuse pentru liniile tramvai. PreĂžul s-ar fi situat între 4 Âşi 10 fileri, iar autobuzele ar circula între orele 3 Âşi 23. Dacă oferta ar fi fost acceptată, Oradea ar fi fost primul oraÂş din Transilvania care ar fi dispus de un sistem de transport în comun bazat pe autobuze.
La 27 decembrie, din partea ministerului vine un răspuns negativ. Proiectul trebuia rescris Âşi regândit. Acestui proiect i-a urmat o perioadă obscură (28 decembrie 1899 - 11 iulie 1905) în care au avut loc discuĂžii aprinse în legătură cu tramvaiul orădean Âşi viitorul acestuia. De multe ori proiectul s-a aflat la mică distanĂžă de pierzanie, dar în final, la 11 iulie 1905, a început să se concretizeze, odată cu prima lovitură de târnăcop pentru începerea construcĂžiei. Ăntre timp, pe baza sentinĂžei 4042/1905 a Tribunalului din Oradea, "Linia ferată publică S.A. Oradea Mare" îÂşi schimba numele în Calea Ferată OrăÂşenească Oradea Mare S.A (Grosswardeiner Stadtbahn Actiengesellschaft, NagyvĂĄradi VĂĄrosi VasĂşt Rt.)
Tramvaiul pe Str. Republicii.
DesfăÂşurarea lucrărilor de construcĂžii
AÂşa cum se menĂžionează Âşi mai sus, la 11 iulie 1905, pe strada Clujului s-a dat prima lovitură de târnăcop, care a marcat începrea lucrărilor de construcĂžie a liniei ferate electrice. TotuÂşi acest lucru nu a adus pace Âşi liniÂşte în urbea orădeană. Au apărut discuĂžii în privinĂža muncitorilor, dacă trebuiu angajaĂži muncitori orădeni sau nu, Âşi astfel s-a iscat un scandal, rezolvat pe cale amiabilă. La sfârÂşitul lunii, se lucra de zor, cu toate forĂžele de muncă posibile. La începutul lunii august s-a început montarea linilor sub conducerea inginerului Henrik Reichel, prima dată în PiaĂža Teatrului, simultan cu lucrările de asfaltare. La începutul lui noiembrie 1905, lucrările erau în toi, astfel că inginerul Reichel se pregătea să comande de la uzina din GyĂľr, Ungaria, primele 12 vagoane care urmau să circule în Oradea. Ăn acelaÂşi timp i-au fost înaintate ministerului comerĂžului propunerile pentru staĂžiile de tramvai.
La 30 noiembrie 1905, întreprinderea Siemens-Schuckertwerke, răspunzătoare de montarea liinilor, se apropria de sfârÂşitul lucrării. Urma o nouă etapă, cea a montării stâlpilor necesări pentru alimentarea tramvaielor cu curent electric. AceÂştia erau confecĂžionaĂži din fier Âşi erau estetici. Până în ianuarie 1906 personalul care urma să deservească circulaĂžia era complet. Datorită numărului mare de cereri pentru un loc de muncă, la sediul provizoriu al întreprinderii de tramvaie (situate pe ZĂśldfa Ăştca "strada Arborele Verde") s-a afiÂşat o tăbliĂžă care anunĂža că "nu se mai primesc cereri pentru locuri de muncă". Au urmat două luni în care s-a discutat preĂžul biletelor, neajungându-se la un consens. Ăn seara zilei de 1 martie 1906, pe la ora 20, pe traseul dintre actualele străzi Primăriei Âşi IndependenĂžei, primul tramvai a efectuat prima cursă de probă. Vagoanele au fost însoĂžite de orădeni aflaĂži pe străzi, totul vegheat de poliĂžiÂştii urbei.
La 3 martie 1906 a fost dat publicităĂžii Regulamentul de funcĂžionare a liniei electrice, elaborat de căpitanul-Âşef al poliĂžiei oraÂşului Âşi aprobat de Consiliul municipal. Probele au continuat în timpul nopĂžii, culminând pe 6 martie cu o apariĂžie diurnă a tramvaiului.
Cotidianul NagyvĂĄrad (Oradea Mare) a dedicat acestui subiect un loc important pe prima pagină, titrînd "Tramvaiul pe strada Principală". Articolul începea astfel:
"S-a întâmplat marea minune, incredibilul senzaĂžional, care a făcut să fiarbă bravul sânge domol al orădeanului."
Un tramvai Siemens, fabricat la GyĂľr, Ungaria; tramvaiul se află pe actuala stradă Republicii, circulând în direcĂžia Gării Principale.
O dată memorabilă: 25 aprilie 1906
La începutul lunii aprilie, totul părea să se îndrepte spre lansarea oficială rapidă a tramvaiului, dar un nou conflict, din nou legat de preĂžul biletelor, a întârziat lansarea tramvaielor. TotuÂşi, sâmbătă, 21 aprilie 1906, Consiliul local a hotărât ca marea deschidere să aibă loc pe 25 aprilie. La 23 aprilie, adunarea Consiliului local a hotărât ca biletele tipărite deja să fie folosite timp de 6 săptamâni, după care să se revină la sistemul propus. Banchetul care a precedat lansarea a avut loc la restaurantul "Pannonia" (astăzi "Transilavania") Âşi a găzduit peste 200 de persone. Cuvântarea inaugurală a fost rostită de primarul Rimler KĂĄroly. Ziua care a urmat a fost una memorabilă.
"...iar în această dimineaĂžă - va fi bine să se fixeze în mod deosebit această dată: 25 aprilie 1906 - a pornit tramvaiul orădean. Ăn alt oraÂş de provincie un asemenea eveniment este minunea minunilor, dar la noi, unde ritmul dezvoltării face paÂşi fapt pentru care de multă vreme era deja pregătit orice orădean adevărat. Acum, când splendidele vagoane de tramvai brăzdează străzile ca fulgerul, acum se pune întrebarea: Cum ar putea fi oare imaginată Oradea, acest puternic focar de cultură, fără linie ferată electrică?" - Ziarul Nagyvarad - 25 aprilie 1906
Ăn prima zi de funcĂžionare, s-au vândut peste 5.100 de bilete. Peste o săptămână, toată lumea era de accord că tramvaiul orădean este un succes. Micile accidente din primele zile nu au eclipsat acest mare eveniment prin care trecea urbea orădeană. Incidentele au apărut din cauza neglijenĂžei vizitiilor, neinstruiĂži suficient pentru traficul alături de tramvaie, sau din cauza îmbulzelii.
Sursa: De la o staĂžie la alta (2006), Editura Arca; autori: Borcea Liviu, Apan Mihai, Moisa Gabriel