Expeditiile lui Horia: Cervo - o frumusete pierduta pentru totdeauna

[Horia_Radulescu]

Odata ajuns la gara, surpriza: norul o stersese sa-i supere pe altii.

Iata deci si un tren regional la peron. Era rama reversibila de mai devreme "curata", cu vagon cu post de conducere MDVC si vagoane MDVE:

 

[Horia_Radulescu]

Da, stiu: "frumos e altceva". Insa si chestiile astea au farmecul lor.

Macar pinul meditereanean din dreapta face toti banii.

Pe cand ma intorceam la dig am surprins si turnul si nava de la San Giovanni Battista, biserica cea mare care domina Cervo:

 

[Horia_Radulescu]

In asteptarea IC-ului pe care doream neaparat sa-l surprind in acel loc, a mai trecut un tren regional, de data asta cu MDVC si MDVE-uri si vagon de conducere etajat model francez. Era cel pozat dis de dimineata de la celalalt tunel:

Acum se intorcea spre Ventimiglia:

 

[Horia_Radulescu]

A urmat una din suprizele foarte placute ale zilei: IC-ul mult asteptat. Si cum spuneam mai sus ca norocul surade curajosilor, era ceva neobisnuit: nu era tractat de o "banala" Tartaruga ci de un "Caiman" din seria E.656, una din ultimele reprezentante ale faimoaselor Bo'Bo'Bo' articulate italiene:

Poza de mai jos este pentru mine cea care a facut ca intreg voiajul "sa merite" sub aspect feroviar. A fost reprodusa in mai multe publicatii. Nu credeam ca mai prind un "Caiman" cu tren IC pe acea sectie:

 

[Horia_Radulescu]

Mai mult pentru colectie am surprins in acelasi loc si urmatorul tren regional:

Intre timp, plaja incepea sa se umple. Soarele avansase, era si pentru mine momentul sa schimb pozitia.

 

[Horia_Radulescu]

Pozitia clasica "de dupa-amiaza" era de pe digul opus. Asa se puteau surprinde trenurile din ambele directii cu vechiul "Borgo" si biserica cea mare a Sfantului Ioan Botezatorul pe fundal.

Primul tren din aceasta pozitie a fost IC-ul de la Genova si Savona spre Ventimiglia. In fata (ce altceva) o "testoasa" E.444R. Iata-l mai intai intre cele doua tuneluri, pe unde imi julisem picioarele dis de dimineata. Pe fundal se vede si santierul cu Nea' Caisa:

 

[Horia_Radulescu]

Si iata-l bineinteles si in doua ipostaze "clasice":

E fain sa stai cu picioarele in apa si sa pozezi trenuri.

 

[Horia_Radulescu]

Ca tot vine vorba de apa, la fel ca si Mircea mai sus, nu am rezistat sa nu fac si o poza valurilor care se spargeau de stanci:

Ba chiar am surprins si un cetatean din partea locului care a stat la poza :

Cel din urma cu dedicatie pentru @nae44

 

[Horia_Radulescu]

Evident, asteptam cealalta "stea" a zilei de pe aceasta sectie si anume trenul Thello Milano - Genova - Nizza - Marsilia. Pana atunci am mai avut parte de cateva regionale, remorcate de locomotive moderne monocabina E.464:

 

[Horia_Radulescu]

Urmatorul era remorcat de o E.464 veche de doar cateva luni, in schema de vopsire Vivalto (pentru ramele etajate de acelasi tip):

Patrupedul vizibil in stanga imaginii a manifestat un interes foarte mare pentru aparatul meu foto, insa nu l-am lasat sa fuga cu el in gura

 

[Horia_Radulescu]

La ora stabilita a aparut si trenul Thello. Era remorcat de o "testoasa":

Aici imi permit sa fac o precizare: nu trebuie sa intelegeti ca as avea o animozitate fata de aceasta locomotiva, chiar dimpotriva. E.444 a fost o locomotiva culta in Italia la fel ca 103 in Germania, chiar daca si-a pierdut din farmec dupa reconstructia din 1989-1997 cand a capatat cabine de conducere noi si alta parte frontala mai patratoasa. Tin la ele si ma doare cand ma gandesc ca sunt pe cale de disparitie. De fapt tin la toate trei familiile de "bestii" ale FS din anii 1960-70, atat "Tartaruga" cat si "Caimano" si "Tigre", toate imi sunt la fel de dragi asa cum mascotele lor care le-au dat numele si care pana acum cativa ani inainte de schemele XMPR 1 si XMPR 2 mai erau pictate pe lateralele cabinelor mi se pareau simpatice. Insa "Caimanii" au disparut din traficul de calatori putin inaintea "Testoaselor", asa ca o intalnire cu un reprezentant al acestei specii facea in anul 2016 sa-mi creasca mai mult inima.

 

[Horia_Radulescu]

Iata si trenul Thello de Marsilia in fata vechiului sat italian, intr-o imagine care nu mai are cum sa se reproduca vreodata:

 

[Horia_Radulescu]

Imi facusem "pohta ce-am pohtit". Evident, am folosit atat fotografia cu trenul Thello cat si IC-ul tras de "Caimanul" de dimineata pentru a ilustra mai multe articole in diferite reviste, intre care si "tema de vara" de paisprezece pagini din N-Bahn Magazin (compuneri de trenuri italiene) din anul 2019:

(c) N-Bahn Magazin, GeraMond Verlag si Horia Radulescu - toate drepturile rezervate

Imi permit sa fac aici o alta precizare. Veti remarca in pozele reproduse in articol ca acestea au atat contrastul cat si saturatia marite, pentru a creea o impresie grafica mai buna. Editarea lor in asemenea mod in scopul publicarii este ceva legitim si un lucru pe care il accept ca o normalitate. Unii dintre colegii fotografi (cum este si @nae44 aici) sunt adeptii acestor modificari si pentru prezentarea pozelor in mediul virtual si alegerea lor este la fel de legitima. Eu prefer sa le las "pure", asa cum le-a facut aparatul de fotografiat. Cazurile in care modific nivelurile de culoare la o fotografie digitala sunt foarte rare, doar cand am de-a face cu un contre-jour extrem, de exemplu.

Amandoua filozofiile se justifica; nu exista in opinia mea "mai bine" sau "mai rau" si cu atat mai putin "mai frumos" - frumusetea, dupa cum se stie, e in ochiul privitorului Doar ca mie imi plac pozele "pure".

 

[Horia_Radulescu]

Inainte sa plec de pe dig (sau mai degraba de la plaja) am mai surprins un tren regional cu E.464, MDVE-uri si vagon cu post de conducere etajat:

 

[Horia_Radulescu]

Nu puteam sa parasesc Cervo inainte sa fac un ultim drum si la gara. Am schimbat cateva cuvinte cu politistul local prietenos de mai devreme, care tocmai isi facea siesta. Disparitia caii ferate era resimtita in comuna ca o pedeapsa. Linia si gara fusesera legatura cu lumea larga timp de 150 de ani, linia de autobuze care urma sa inlocuiasca trenul era o gluma proasta (masini vechi si prost intretinute, lipsa de punctualitate). In timp ce ne intretineam cordial au mai trecut doua trenuri regionale.

Cerul era din nou gri insa le-am fotografiat si pe acestea. Sa spunem ca am facut-o datorita pinului de care am vorbit mai devreme, merita sigur mai mult ca vagonul cu post de conducere.

 

[Horia_Radulescu]

Nici din cealalta parte nu arata mult mai bine:

Pentru cei care se intreaba de ce in Italia sinele sunt vopsite in alb: este o traditie veche, in unele parti se practica de mai bine de 100 de ani. S-a constatat in decursul timpului ca astfel se poate reduce temperatura sinei in zile de canicula extrema.

Dupa cateva minute a sosit si perechea in sens opus. Fata de cat de manjita era E.464.217, pe care am surprins-o totusi cu panorama satului in spate, 613 de mai devreme arata chiar bine:

 

[Horia_Radulescu]

Cu trecerea acestui tren mi-am luat la revedere de la Cervo. Dupa numai doua luni si jumatate Cervo avea sa-si ia de asemenea adio de la calea ferata.

 

[dantm]

Am vazut pe DSO ca in anumite zone in locul linie e sosea, in altele zona pietonala etc
De ce nu au pastrat italienii linia ca pe o atractie turistica?

 

[Horia_Radulescu]

Am vazut pe DSO ca in anumite zone in locul linie e sosea, in altele zona pietonala etc

Depinde de cata minte a avut comuna respectiva. La San Lorenzo al Mare au facut pista ciclabila, in alta parte parcari. La Cervo nu au facut nimic: doar au scos sinele si a ramas balastul. Nu am mai avut inima sa merg acolo dupa aceea, am vazut doar pozele facute de colegi.

De ce nu au pastrat italienii linia ca pe o atractie turistica?

Din lipsa de interes din partea autoritatilor locale. Au existat cateva initiative insa problema e sensibila - unii din cei din partea locului doreau ca linia sa dispara cat mai repede pentru ca li se parea daunatoare turismului, altii doreau pastrarea sa ca mijloc de locomotie.

 

[Horia_Radulescu]

Am pornit spre San Remo, unde intre timp cineva se trezise dupa noaptea activa si era proaspata si gata sa infrunte lumea - adica exact opusul meu.

Evident, si aici s-a intamplat ceva comic - bineinteles, tot din cauza "Vulpitei". Sa spunem ca hotelul nu era cel mai amarat de prin partea locului ci mai degraba singurul cu numarul maxim de stele pe placuta de la intrare. Evident, langa intrarea principala se afla un carport din beton sub care erau asezate ca la parada cateva Lamborghini, Ferrari si alte Aston Martin. Numai "troace", vorba unui coleg de forum.

In cursul noptii si pe intuneric "Vulpita" trecuse neobservata sau mai degraba nu s-a sinchisit nimeni de ea. Acum cand am ajuns pe aleea de la intrare m-am trezit cu personalul hotelului care venise sa ma ajute cu bagajele si sa parcheze masina. Bagaje, in afara unui aparat foto nu prea existau iar cu parcatul... bietul om cu manusi albe nu prea stia de unde s-o apuce ca sa nu se murdareasca. Baiat bun asa cum sunt, n-am rezistat sa nu-i spun o traznaie, numai ca sa vad cum va reactiona: "Sai, la frizione è un po dura... E si prega di non toccare il sedile del conducente perché la luce del sensore dell'airbag si illuminerà". Mutra omului facea toti banii insa nu am indraznit sa-i fac o poza.

M-am odihnit si eu un pic apoi am pornit in doi in lumea larga. Am lasat "Vulpita" la hotel, pentru ca aveam de gand sa consum si unul sau doua pahare de alcool in cursul serii. Pana la urma nu am ramas la San Remo pentru ca locul era un pic prea monden pentru gusturile noastre, ci am mers la Imperia, mai degraba Porto Maurizio. Am folosit transportul in comun - mai intai reteaua de troleibuz din San Remo, una din cele mai lungi din Italia, care se opereaza insa aproape exclusiv cu autobuze Diesel si apoi cu trenul. Am coborat in gara Imperia - Porto Maurizio, care nu mai exista nici ea in ziua de azi:

Din fericire cladirea a fost conservata. Pentru cata vreme?