Salutare tuturor,
la sfarsitul lunii august am facut o excursie pe un traseu pe care vroiam de mult sa-l vizitez, si anume Oravita Anina si retur. Am profitat de vremea frumoasa de afara, chiar neasteptat de calda, si impreuna cu cativa prieteni, precum si copii ai acestora, am purces la drum.
Dupa mai multe dezbateri, am hotarat sa plecam cu prima cursa din Oravita, adica cea de ora 7 pentru a evita canicula de peste zi si eventualul disconfort produs de aceasta. Ne-am urcat fiecare in masini si am plecat cu noaptea in cap din tm, adica dupa trezirea matinala la ora 4 dimineata. Datorita perioadei din an, cand am ajuns aproape de Oravita, tocmai se lumina de ziua.
Am urcat in garnitura formata din cele doua vagoane, cunoacute de toata lumea si ne-am instalat chiar confortabil as zice pe banchetele din lemn. Trebuie sa marturisesc ca am avut parte de surprize placute, deoarece am descoperit fata ascunsa a cefereului, adica un mod de abordare a problemei deosebit de prietenos si de la locul lui, cum rar am mai intalnit. Vagoanele erau relativ curate, desi doamna care ne insotea ca si "nas" ne-a povestit ca din motive ale reducerii de fonduri, nu mai exista femeie de servici care sa se ocupe de curatenie. Aceeasi doamna a fost extrem de amabila, si pe tot parcursul calatoriei a avut un comportament care sincer aduce aminte de acela al stewardeselor de pe liniile aeriene. Deoarece in vagon se mai aflau cativa tineri care tto din motive de pasiune vroiau sa calatoreasca pe aceeasi linie, doamna respectiva ne-a adunat la un loc si ne-a povestit cate ceva in momentele cheie ale traseului. Adica, mai pe scurt, s-a comportat ca un ghid profesionist as putea spune, relatandu-ne despre diferitele zone geografice prin care trecem, modul in care calea ferata a intecationat cu acestea, modul in care s-au depasit problemele tehnologice. A presarat de-a lungul conversatiei si diferite anecdote ale vremii sau povesti, ce mai, a fost o companioana extrem de placuta. Ne-a mai povestit si despre eventualele obiective turistice ale orasului. Adancindu-ne in povesti, am incercat sa vedem care ar fi posibilele actiuni ca aceasta linie istorica sa nu fie inchisa.
Un alt lucru bun era ca usa de spate a vagonului se putea deschide astfel incat sa poata fi facute fotografii bune in timpul parcurgerii traseului.
Asadar, o nota maxima pentru cei care deservesc aceasta garnitura, daca toti cei care lucreaza in compania feroviara de transport ar fi macar la jumatate din nivelul descris, cred ca am trai in alta lume, pentru ca in acest caz femeia nu doar ca si-a indeplinit cu brio jobul, ba chiar si-a depasit cu mult sarcinile de serviciu. Toata stima si laudele mele (si ale celorlati) meritate pe deplin, astfel de oameni ar merita promovati, si alaturi de o politica civilizata de investitii in transportul feroviar am putea redeveni ce am fost si chiar mai mult.
Fara a mai lungi povestea, chiar daca in perioada de vara vegetatia prea puternica poate impiedica anumite instantanee fotografice, voi adauga cateva imagini din aceasta excursie.
Pentru inceput cateva imagini cu materialul feroviar din zona, vagoanele si masinaria de tractiune care ne-a purtat pe traseu, precum si cateva vagoane abandonate in apropiere de gara Oravita, precum si automotoarele Regiotrans din gara Oravita. Ii rog aici pe cei care cunosc mai multe in domeniu sa intervina, in ideea ca am fotografiat un vagon, cu un "weathering" exceptional, care are acoperisul din scanduri, ceva in genul bordarii navelor. Intrebarea mea ar fi daca a exista asa ceva ca si mod de constructie, sau este vorda despre o adaptare a unui vagon, cred eu in scop de adapost de lucru pentru cei de la calea ferata.
la sfarsitul lunii august am facut o excursie pe un traseu pe care vroiam de mult sa-l vizitez, si anume Oravita Anina si retur. Am profitat de vremea frumoasa de afara, chiar neasteptat de calda, si impreuna cu cativa prieteni, precum si copii ai acestora, am purces la drum.
Dupa mai multe dezbateri, am hotarat sa plecam cu prima cursa din Oravita, adica cea de ora 7 pentru a evita canicula de peste zi si eventualul disconfort produs de aceasta. Ne-am urcat fiecare in masini si am plecat cu noaptea in cap din tm, adica dupa trezirea matinala la ora 4 dimineata. Datorita perioadei din an, cand am ajuns aproape de Oravita, tocmai se lumina de ziua.
Am urcat in garnitura formata din cele doua vagoane, cunoacute de toata lumea si ne-am instalat chiar confortabil as zice pe banchetele din lemn. Trebuie sa marturisesc ca am avut parte de surprize placute, deoarece am descoperit fata ascunsa a cefereului, adica un mod de abordare a problemei deosebit de prietenos si de la locul lui, cum rar am mai intalnit. Vagoanele erau relativ curate, desi doamna care ne insotea ca si "nas" ne-a povestit ca din motive ale reducerii de fonduri, nu mai exista femeie de servici care sa se ocupe de curatenie. Aceeasi doamna a fost extrem de amabila, si pe tot parcursul calatoriei a avut un comportament care sincer aduce aminte de acela al stewardeselor de pe liniile aeriene. Deoarece in vagon se mai aflau cativa tineri care tto din motive de pasiune vroiau sa calatoreasca pe aceeasi linie, doamna respectiva ne-a adunat la un loc si ne-a povestit cate ceva in momentele cheie ale traseului. Adica, mai pe scurt, s-a comportat ca un ghid profesionist as putea spune, relatandu-ne despre diferitele zone geografice prin care trecem, modul in care calea ferata a intecationat cu acestea, modul in care s-au depasit problemele tehnologice. A presarat de-a lungul conversatiei si diferite anecdote ale vremii sau povesti, ce mai, a fost o companioana extrem de placuta. Ne-a mai povestit si despre eventualele obiective turistice ale orasului. Adancindu-ne in povesti, am incercat sa vedem care ar fi posibilele actiuni ca aceasta linie istorica sa nu fie inchisa.
Un alt lucru bun era ca usa de spate a vagonului se putea deschide astfel incat sa poata fi facute fotografii bune in timpul parcurgerii traseului.
Asadar, o nota maxima pentru cei care deservesc aceasta garnitura, daca toti cei care lucreaza in compania feroviara de transport ar fi macar la jumatate din nivelul descris, cred ca am trai in alta lume, pentru ca in acest caz femeia nu doar ca si-a indeplinit cu brio jobul, ba chiar si-a depasit cu mult sarcinile de serviciu. Toata stima si laudele mele (si ale celorlati) meritate pe deplin, astfel de oameni ar merita promovati, si alaturi de o politica civilizata de investitii in transportul feroviar am putea redeveni ce am fost si chiar mai mult.
Fara a mai lungi povestea, chiar daca in perioada de vara vegetatia prea puternica poate impiedica anumite instantanee fotografice, voi adauga cateva imagini din aceasta excursie.
Pentru inceput cateva imagini cu materialul feroviar din zona, vagoanele si masinaria de tractiune care ne-a purtat pe traseu, precum si cateva vagoane abandonate in apropiere de gara Oravita, precum si automotoarele Regiotrans din gara Oravita. Ii rog aici pe cei care cunosc mai multe in domeniu sa intervina, in ideea ca am fotografiat un vagon, cu un "weathering" exceptional, care are acoperisul din scanduri, ceva in genul bordarii navelor. Intrebarea mea ar fi daca a exista asa ceva ca si mod de constructie, sau este vorda despre o adaptare a unui vagon, cred eu in scop de adapost de lucru pentru cei de la calea ferata.
