Dar ce ne facem dacă nu găsim în apropiere un alt sistem feroviar compatibil?!
Încercăm să ne descurcăm pe cont propriu
Putem încerca să evaluăm "starea de sănătate" a stației digitale, ținând cont de principiul de funcționare pe care-l găsiți descris în atât în literatura de specialitate, cât și în paginile acestui subiect. Pe scurt, semnalul DCC este dreptunghiular, bipolar și respectă standardele NMRA în ceea ce privește amplitudinea, duratele, pantele, codificarea etc., iar distorsiunile sale pot duce la disfuncționalități zdravene.
Ar fi excelent dacă am dispune de un osciloscop cu care să vizualizăm forma semnalului DCC atât la bornele stației deconectate de la calea ferată, cât și în diverse puncte ale căilor noastre ferate digitale, după reconectare. Dacă observăm abateri de la forma standardizată, atunci... BINGO!
... deja știm că stația și/sau căile ferate au probleme, deci știm ce avem de făcut.
Dacă stația singură emite semnalul corect, dar la șine găsim semnal distorsionat, înseamnă că trebuie să căutăm condensatoare uitate în paralel cu șinele, diode uitate în serie cu sectoare izolate pentru automatizări în sistem analogic, contacte imperfecte între tronsoanele căii ferate etc. În sistemul feroviar digital, semnalul DCC corect trebuie să fie disponibil pe absolut toate șinele căii ferate respective.
Dacă stația însăși emite semnalul DCC gata distorsionat... atunci e clar, dar se verifică totuși și căile ferate, pentru a se identifica eventualele cauze care au putut duce la defectarea stației, gen scurtcircuite, condensatoare etc.
Dacă semnalul DCC este corect, atunci decodoarele și/sau locomotivele buclucașe au probleme, deci iarăși știm ce avem de făcut.