Început în anul 1937 și rămas nefinalizat, „CFR: o simfonie a muncii” cuprinde - atât tematic, cât și stilistic - o bună parte a preocupărilor pe care Jean Mihail le va șlefui ulterior în „Rapsodia rustică” și în „Orașul nu doarme niciodată”, operele sale de maturitate. În primul rând, e construit precum o simfonie - model non-ficțional foarte popular în epocă -, prezentând activitatea fiecărui departament al instituției protagoniste, de la cele tehnice, la cele juridice și economice. Prima parte a copiei fără sunet păstrate în Arhiva Națională de Filme e deja montată și pare finalizată la toate nivelurile. Fiecare scenă ilustrează câte un aspect al funcționării CFR, fluiditatea filmării și a montajului amintind de cele - mai rafinate și mai complexe - din documentarele de mai târziu ale cineastului. În plan stilistic, e remarcabil dinamismul fiecărui cadru, aparatul de filmat mișcându-se în permanență, într-un fel de panoramic continuu. Ultimele minute ale filmului sunt, în mod evident, parte a montajului brut al filmului, oferind privirilor curioase ocazia de a accesa procesul de lucru al lui Jean Mihail și al echipei sale.
