Un lugojean prin Elveţia
Printr-un concurs de împrejurări şi cu nişte costuri extrem de reduse am reuşit să petrec un concediu de neuitat în Elveţia. Cea mai mare parte a călătoriei a fost cu trenul, iar cele mai lungi drumuri au fost desigur ducerea şi înapoierea din ţara cantoanelor fiecare durând cate 19 ore.
Am plecat din Lugoj cu personalul de la ora 13 la Timişoara, apoi de acolo cu un tren direct la München, unde am ajuns dimineaţa la 6 şi mai departe până la St.Gallen şi Wil, oraşul unde am avut cazarea şi masa gratuită, la un prieten foarte bun, timp de 7 zile.
în prima zi am încercat sa intru în ritmul celor de acolo, în trafic la cumpărături şi în general am încercat să mă integrez în peisajul de acolo. Vorbirea este impedimentul cel mai mare împotriva integrării. Cum deschizi ciocu şi ciripeşti altfel decât ei ââŹÂŚ deja se deschide o distanţă apreciabilă între indivizi, chiar si cu limba germană eşti altfel decât ei, pentru că dialectul te trădează. Dacă nu vorbeşti ââŹĹželveţianăââŹÂ adică germana lor, lumea stă altfel de vorbă cu tine, respectuos nimic de zis, dar altfel.
în fine, a doua zi, o zi frumoasă cum au fost toate cele 7 cât am stat acolo (aşa am comandat pe internet la meteo să fieââŹÂŚ) am făcut o excursie destul de lungă cu trenul, pe un itinerariu pitoresc: WIL - ST.GALLEN ââŹâ CHUR ââŹâ BRIG ââŹâ BERN ââŹâ ZßRICH - WIL Poate pozele vor reuşi să mă ajute la exprimarea frumuseţilor şi a locurilor deosebite pe care le-am văzut. în primul rând ţin să precizez promtitudinea cu care am fost întâmpinat la ghişeul de informaţii al SBB(schweitze bundes bahn) sau pe româneşte CFR-ul lor. ââŹĹžNaşulââŹÂ la ei are un palmtop ciudat de pe care îţi poate spune multe chestii interesante, legături de trenuri, rezervări de locuri în tren şi îţi poate vinde bilete, la preţ normal în cazul în care nu ai avut timp să cumperi unul. Calitatea trenurilor ââŹÂŚ nu comentez, m-am tot uitat după scaunele mâzgălite cu pixul şi după mizeria ascunsă pe sub scaune ââŹÂŚ în zadar. încă ceva ce la noi lasă de dorit: dacă trenul e afişat că soseşte la linia 1 atunci aia e, nu pe tabelă scrie una iar la informaţii se anunţă altceva şi în final trenul soseşte la o cu totul altă linie. Mai ceva interesant e cum se chinuie să îndese tot gunoiul în micile pubele din tren, ei nu arunca pe geam nimic, oare fermierii de unde găsesc sticle din plastic ca să pună laptele pentru piaţă?
Astea sunt primele impresii în tren, apoi sistematic o tipă se chinuie în germană, italiană şi franceză să ne spună la difuzoarele din tren în ce staţie suntem şi unde va fi următoarea oprire; păi ar trebui ei să vină pe la noi că nici dacă scoţi capul pe geam nu ştii în ce staţie eşti, pentru că hoţii de fier vechi au furat plancardele de tablă unde este înscris numele staţiei. După primele ore de mers prin Elveţia cu trenul am observat că au prea multe trenuri, la fiecare jumătate de oră un tren în fiecare direcţie de mers, iar spre destinaţiile importante chiar mai des. Glacier Express a fost cel mai interesant tren cu care am mers în această zi. Am ajuns până la altitudinea de 2044 m şi îmi închipuiam că sunt cu trenul aproape de vârful à ¢arcu de la noi sau prin căldările glaciare din Retezat, ce maiââŹÂŚ o senzaţie înălţătoare la propriu şi la figurat. în Brig am stat o oră pentru a vizita oraşul. Cea mai simpatică experienţă posibilă într-o brutărie este că ţi se oferă aşa de multe specialităţi încât nu ştii ce să alegi, am ales pâine cu fructe foarte gustoasă şi interesantă înăuntru avea : smochine, stafide, nuci, banane şi alte fructe pe care eu nu am reuşit să le identific.
O altă zi am petrecut-o explorând ţinuturile cu bicicleta. Traseul a fost următorul:
WIL ââŹâ UZWIL ââŹâ DEGERSHEIM ââŹâ MOGELSBERG - ST.PETERZELL ââŹâ SCHWELLBRUN ââŹâ HERISAU ââŹâ FLAWIL ââŹâ WILL
Această zi am dedicat-o drumurilor de ţară din Elveţia, care nu seamănă deloc cu drumurile de ţară din România, nu ştiu de ceââŹÂŚ Iată câteva aspecte care au fost interesante pentru mineââŹÂŚ în primul rând drumurile asfaltate şi îngrijite într-o manieră în care la noi nici şoseaua europeană nu e. Ă Ĺžanţurile de scurgere la drum nu sunt vizibile, din loc în loc se poate vedea câte un capac de canal de unde se aude cum curge apă. Foarte interesant e şi faptul că animalele (vaci, oi) nu sunt păzite de ciobani sau păstori , ci de nişte garduri firave care au curent în ele şi dacă animalele vor să iese din perimetrul gardului se curentează. Am întrebat acolo dacă nu e periculos acel curent şi mi s-a spus că e o tensiune mică şi că dacă din greşeală un om se ţine cu mâna de gard este un pic scuturat dar nu e pericol de moarte. Am mai observat că în Elveţia totul este asigurat, inclusiv bicicleta şi chiar schiurile sau snowboardul. Există nişte vignete care se aplică pe bicicletă iar în caz de accident firma de asigurări plăteşte daune de până 300 000 de euro şi având în vedere numărul mare de biciclete de aici nici nu mă miră suma. Vigneta costă 6,30 franci adică 4 euro pe an. Aşa că nu ar trebui să mai spunem nimic de taxele noastre pentru maşini, să fim fericiţi că Elveţia nu e în EU ca să poată parlamentarii noştri să ne alinieze la standardele din această ţară.
în ziua următoare am vizitat ââŹĹžoficialââŹÂ cu ghid, o staţie de cale ferată de la ââŹĹžA la ZââŹÂ şi am ajuns la concluzia că suntem cam cu 50 de ani în urmă faţă de elveţieni. Primul lucru de care ar trebui să scăpăm ar fi furtul de fier de pe calea ferată, altfel nu va fi posibil să avem instalaţii moderne; apoi avem nevoie de mulţi bani pentru noile tehnologii feroviare.
O altă zi am petrecut-o din nou într-o călătorie cu trenul pe următorul traseu:
WIL ââŹâ ZßRICH ââŹâ LUZERN ââŹâ INTERLAKEN - ZWEISIMMEN ââŹâ MONTREUX ââŹâLAUSANNE ââŹâ ZßRICH ââŹâ WILL , o zi în care am văzut multă apă... Am mers pe malurile lacurilor: Zugersee, Vierwald-staetter see, Samer see, Thunersee, Brienzersee Lac Leman. Ultimul lac, este şi hotarul Elveţiei cu Franţa. Interlaken şi Montreux au fost atracţiile maxime ale zilei; prima ca staţiune montană iar cea de-a doua ca microclimat la fel ca la Herculane, cu influenţă mediteraneană.
WIL ââŹâ CHUR ââŹâ ST.MORITZ ââŹâ SAMEDAN ââŹâ SAGLIANIS ââŹâ KLOSTERS ââŹâ
LANDQUART ââŹâ ZIEGELBRßCKE ââŹâ UZNACH ââŹâ WATTWIL ââŹâ WIL ; o altă zi, o altă excursie cu trenul printre Alpii Elveţieni. Evident , cea mai interesantă locaţie : St.Moritz unde preţurile nu au limite şi extravaganţa este la ea acasă. Klosters este staţiunea montană unde de multe ori Prinţul Charles al Angliei vine la schi.
Este frumoasă Elveţia, ca locaţie pentru concediu, dar tot mai bine e acasă la LugojââŹÂŚ ca acasă nu-i niciunde.
Pozele urmează...
http://s95.photobucket.com/user/christistanciu/story
Printr-un concurs de împrejurări şi cu nişte costuri extrem de reduse am reuşit să petrec un concediu de neuitat în Elveţia. Cea mai mare parte a călătoriei a fost cu trenul, iar cele mai lungi drumuri au fost desigur ducerea şi înapoierea din ţara cantoanelor fiecare durând cate 19 ore.
Am plecat din Lugoj cu personalul de la ora 13 la Timişoara, apoi de acolo cu un tren direct la München, unde am ajuns dimineaţa la 6 şi mai departe până la St.Gallen şi Wil, oraşul unde am avut cazarea şi masa gratuită, la un prieten foarte bun, timp de 7 zile.
în prima zi am încercat sa intru în ritmul celor de acolo, în trafic la cumpărături şi în general am încercat să mă integrez în peisajul de acolo. Vorbirea este impedimentul cel mai mare împotriva integrării. Cum deschizi ciocu şi ciripeşti altfel decât ei ââŹÂŚ deja se deschide o distanţă apreciabilă între indivizi, chiar si cu limba germană eşti altfel decât ei, pentru că dialectul te trădează. Dacă nu vorbeşti ââŹĹželveţianăââŹÂ adică germana lor, lumea stă altfel de vorbă cu tine, respectuos nimic de zis, dar altfel.
în fine, a doua zi, o zi frumoasă cum au fost toate cele 7 cât am stat acolo (aşa am comandat pe internet la meteo să fieââŹÂŚ) am făcut o excursie destul de lungă cu trenul, pe un itinerariu pitoresc: WIL - ST.GALLEN ââŹâ CHUR ââŹâ BRIG ââŹâ BERN ââŹâ ZßRICH - WIL Poate pozele vor reuşi să mă ajute la exprimarea frumuseţilor şi a locurilor deosebite pe care le-am văzut. în primul rând ţin să precizez promtitudinea cu care am fost întâmpinat la ghişeul de informaţii al SBB(schweitze bundes bahn) sau pe româneşte CFR-ul lor. ââŹĹžNaşulââŹÂ la ei are un palmtop ciudat de pe care îţi poate spune multe chestii interesante, legături de trenuri, rezervări de locuri în tren şi îţi poate vinde bilete, la preţ normal în cazul în care nu ai avut timp să cumperi unul. Calitatea trenurilor ââŹÂŚ nu comentez, m-am tot uitat după scaunele mâzgălite cu pixul şi după mizeria ascunsă pe sub scaune ââŹÂŚ în zadar. încă ceva ce la noi lasă de dorit: dacă trenul e afişat că soseşte la linia 1 atunci aia e, nu pe tabelă scrie una iar la informaţii se anunţă altceva şi în final trenul soseşte la o cu totul altă linie. Mai ceva interesant e cum se chinuie să îndese tot gunoiul în micile pubele din tren, ei nu arunca pe geam nimic, oare fermierii de unde găsesc sticle din plastic ca să pună laptele pentru piaţă?
Astea sunt primele impresii în tren, apoi sistematic o tipă se chinuie în germană, italiană şi franceză să ne spună la difuzoarele din tren în ce staţie suntem şi unde va fi următoarea oprire; păi ar trebui ei să vină pe la noi că nici dacă scoţi capul pe geam nu ştii în ce staţie eşti, pentru că hoţii de fier vechi au furat plancardele de tablă unde este înscris numele staţiei. După primele ore de mers prin Elveţia cu trenul am observat că au prea multe trenuri, la fiecare jumătate de oră un tren în fiecare direcţie de mers, iar spre destinaţiile importante chiar mai des. Glacier Express a fost cel mai interesant tren cu care am mers în această zi. Am ajuns până la altitudinea de 2044 m şi îmi închipuiam că sunt cu trenul aproape de vârful à ¢arcu de la noi sau prin căldările glaciare din Retezat, ce maiââŹÂŚ o senzaţie înălţătoare la propriu şi la figurat. în Brig am stat o oră pentru a vizita oraşul. Cea mai simpatică experienţă posibilă într-o brutărie este că ţi se oferă aşa de multe specialităţi încât nu ştii ce să alegi, am ales pâine cu fructe foarte gustoasă şi interesantă înăuntru avea : smochine, stafide, nuci, banane şi alte fructe pe care eu nu am reuşit să le identific.
O altă zi am petrecut-o explorând ţinuturile cu bicicleta. Traseul a fost următorul:
WIL ââŹâ UZWIL ââŹâ DEGERSHEIM ââŹâ MOGELSBERG - ST.PETERZELL ââŹâ SCHWELLBRUN ââŹâ HERISAU ââŹâ FLAWIL ââŹâ WILL
Această zi am dedicat-o drumurilor de ţară din Elveţia, care nu seamănă deloc cu drumurile de ţară din România, nu ştiu de ceââŹÂŚ Iată câteva aspecte care au fost interesante pentru mineââŹÂŚ în primul rând drumurile asfaltate şi îngrijite într-o manieră în care la noi nici şoseaua europeană nu e. Ă Ĺžanţurile de scurgere la drum nu sunt vizibile, din loc în loc se poate vedea câte un capac de canal de unde se aude cum curge apă. Foarte interesant e şi faptul că animalele (vaci, oi) nu sunt păzite de ciobani sau păstori , ci de nişte garduri firave care au curent în ele şi dacă animalele vor să iese din perimetrul gardului se curentează. Am întrebat acolo dacă nu e periculos acel curent şi mi s-a spus că e o tensiune mică şi că dacă din greşeală un om se ţine cu mâna de gard este un pic scuturat dar nu e pericol de moarte. Am mai observat că în Elveţia totul este asigurat, inclusiv bicicleta şi chiar schiurile sau snowboardul. Există nişte vignete care se aplică pe bicicletă iar în caz de accident firma de asigurări plăteşte daune de până 300 000 de euro şi având în vedere numărul mare de biciclete de aici nici nu mă miră suma. Vigneta costă 6,30 franci adică 4 euro pe an. Aşa că nu ar trebui să mai spunem nimic de taxele noastre pentru maşini, să fim fericiţi că Elveţia nu e în EU ca să poată parlamentarii noştri să ne alinieze la standardele din această ţară.
în ziua următoare am vizitat ââŹĹžoficialââŹÂ cu ghid, o staţie de cale ferată de la ââŹĹžA la ZââŹÂ şi am ajuns la concluzia că suntem cam cu 50 de ani în urmă faţă de elveţieni. Primul lucru de care ar trebui să scăpăm ar fi furtul de fier de pe calea ferată, altfel nu va fi posibil să avem instalaţii moderne; apoi avem nevoie de mulţi bani pentru noile tehnologii feroviare.
O altă zi am petrecut-o din nou într-o călătorie cu trenul pe următorul traseu:
WIL ââŹâ ZßRICH ââŹâ LUZERN ââŹâ INTERLAKEN - ZWEISIMMEN ââŹâ MONTREUX ââŹâLAUSANNE ââŹâ ZßRICH ââŹâ WILL , o zi în care am văzut multă apă... Am mers pe malurile lacurilor: Zugersee, Vierwald-staetter see, Samer see, Thunersee, Brienzersee Lac Leman. Ultimul lac, este şi hotarul Elveţiei cu Franţa. Interlaken şi Montreux au fost atracţiile maxime ale zilei; prima ca staţiune montană iar cea de-a doua ca microclimat la fel ca la Herculane, cu influenţă mediteraneană.
WIL ââŹâ CHUR ââŹâ ST.MORITZ ââŹâ SAMEDAN ââŹâ SAGLIANIS ââŹâ KLOSTERS ââŹâ
LANDQUART ââŹâ ZIEGELBRßCKE ââŹâ UZNACH ââŹâ WATTWIL ââŹâ WIL ; o altă zi, o altă excursie cu trenul printre Alpii Elveţieni. Evident , cea mai interesantă locaţie : St.Moritz unde preţurile nu au limite şi extravaganţa este la ea acasă. Klosters este staţiunea montană unde de multe ori Prinţul Charles al Angliei vine la schi.
Este frumoasă Elveţia, ca locaţie pentru concediu, dar tot mai bine e acasă la LugojââŹÂŚ ca acasă nu-i niciunde.
Pozele urmează...
http://s95.photobucket.com/user/christistanciu/story
