Trenurili e triste....
Hai să mai veselim...
O răţuşcă plângea pe malul unui râu.
Plângea şi repeta continuuââŹÂŚ ââŹĹnu ştiu cine sunt, nu ştiu cine suntââŹÂŚââŹÂ
Crocodilul iese şi îi spune că nu poate să o vadă aşa tristă şi că îi spune el cine este: ââŹĹAi un cioc portocaliu, corp mare, codiţă mică şi dai tot timpul din ea, gâtul mai lung şi subţire, ai picioruşe scurte şi portocaliiââŹÂŚ treââŹâ˘ să fii răţuşcă!ââŹÂ
Veselă, răţuşca sare în apă, se zbenguie şi se întoarce la crocodil şi îi spune: ââŹĹPot şi eu să încerc să îţi spun cine eşti, acum că m-ai făcut fericită şi am învăţat cum să ghicescââŹÂŚ?ââŹÂ
Crocodilul: ââŹĹEh, n-ai fost în stare să ghiceşti cine eşti tu, o să ghiceşti acum cine sunt euââŹÂŚ hai să vedemââŹÂ.
Răţuşca se bagă în apă, se uită atent la crocodil, se băgă pe sub el, se uită, mai dă două ture şi iese din apă: ââŹĹAi gură foooarte mare, ai o geacă de piele de fiţe, picioare scurte, nu prea ai c.....ie ââŹÂŚ e clar: eşti manelist, dă-te-n gâtuââŹâ˘ mă-tii!