Horia,
Vad ca discutia tot evolueaza aici inainte sa apuc si eu sa intervin cu ceva, asa ca iti ofer si eu cateva umile sugestii:
Inainte de a incarca prea mult diorama (stiu bine ca urasti la fel ca si mine imaginile alea de cosmar cu dioramele-spaghetti!), atmosfera urbana cred ca o poti obtine si prin exploatarea unui artificiu scenografic: asezarea fata de privitor intr-un unghi gen 60 grade a tramei stradale pre-existente la nivelul inferior, peste care se suprapune la nivelul de deasupra traseul feroviar, pe care, in deplin acord cu tine, nu l-as vedea tras ca pe sfoara, ci intr-o curba larga deschizandu-se spre privitor.
Desigur, aici vor aparea si niste dezavantaje, vei avea niste cladiri mai inalte care avanseaza spre privitor si care eventual vor fi "taiate" de marginea dioramei, insa dezavantajul asta s-ar putea transforma in avantaj prin faptul ca asemenea cladiri vor actiona ca o "rupere scenica" a imaginii.
Ar trebui sa gandesti o volumetrie care sa realizeze ruperea curbei largi a traseului feroviar in trei segmente de marime aproximativ egala, cat sa formeze un ritm.
Mai este si problema circuitului de tramvai de la nivelul inferior, care ar fi mai degraba linear, insa ar putea sa "dispara" in interiorul unei cladiri printr-un loc inaccesibil vederii privitorului si sa apara in mod complet neasteptat pentru privitor de undeva de dupa coltul indepartat, ceea ce ar creea iluzia unui parc impresionant de tramvaie care se succed la mica distanta unul de celalalt.
Cu Faller Car System vei avea o problema, trebuie sa sugerezi o atmosfera urbana incarcata care se realizeaza cu MULTE masinute, dar ai putea la fel de bine sa sugerezi un ambuteiaj pe o artera importanta, cu mai multe masini blocate in trafic, si miscarea principala va fi realizata undeva pe o straduta mai putin circulata din prim plan, unde vor putea sa se desfasoare in liniste cateva masini care au scapat de ambuteiaj.
Nu cred ca ar trebui sa te gandesti la nevoia unor peroane lungi, vorbim in principiu despre niste trenuri urbane mai scurte care opresc pe aceste peroane.
Ar fi interesanta posibilitatea realizarii unor manevre ocazionale pentru intrarea in fabrica Julius Meinl.
Daca va fi si Transalpinul, "derutat" si complet debusolat ca nu-si gaseste Westbahnhof-ul
el n-o sa opreasca si o sa fie chiar mai interesanta observarea desfasurarii lui printre "ruperile scenice" realizate de cladirile inalte.
Va mai trebui sa gasesti o modalitate interesanta de a realiza racordul peisajului urban cu cel rural invecinat. Poate o sugestie de zona industriala (acelasi Julius Meinl?) urmata de o mica portiune de verde cu traseu feroviar semi-ingropat?
Cand scriu asta imi aduc aminte ca un traseu feroviar extrem de asemanator se gaseste putin mai la nord-est, la trecerea trenului prin Bratislava, si tare m-as mira sa nu fie de aceeasi inspiratie!
Oricum, un subiect fascinant, de aceea in incheiere tin sa-ti multumesc in mod deosebit ca ai reusit cu acest nou articol al tau sa imbini utilul cu placutul, reusind sa ne atragi atentia asupra acestui subiect care este intim legat totodata si de istoria dezvoltarii stilurilor arhitectonice cat si de istoria feroviara.
Acest subiect este in egala masura interesant pentru tine si pentru mine prin prisma profesiei, dar este totodata interesant pentru toti membrii acestui forum prin prisma pasiunilor feroviare care unesc pe toti.
Ca o ultima remarca, stilul artistic tipic care s-a dezvoltat in jurul anului 1900 in Europa isi are originile in Anglia in miscarea "Arts and Crafts". El s-a raspandit cu repeziciune in toata lumea si, in mod cu totul a-tipic pentru un stil atat de unitar, poarta denumiri diverse in functie de tara.
In Franta la fel ca si in Romania, el se cheama "Art nouveau" adica "arta noua", un termen aparut in Franta in urma unei simple idei publicitare. Samuel Bing, un negustor de arta a deschis un nou magazin in Paris, numindu-l "La Maison de l'Art Nouveau" (Casa artei noi), fara sa stie ca avea sa faca istorie!
In landurile germane, acelasi stil este cunoscut mai degraba drept "Jugendstil"adica "stil tanar".
In Spania se cheama "modernismo" sau "estilo modernista"; in Italia, se cheama "Stile Liberty" -tot din cauza unui magazin!
In Austria insa stilul respectiv are un nume aparte. El se cheama "Wiener sezession", ceea ce ar insemna "ruptura/despartirea vieneza", si merita sa precizam de ce se cheama astfel fiindca are legatura directa cu ceea ce vorbeam mai devreme.
Peste tot, acest stil a aparut ca o forma de "protest" a artistilor si creatorilor fata de arta "academica" "oficiala" considerata de ei ca fiind invechita, inchistata in propriile ei rigori si reguli.
La Viena, acest protest a luat forma realizarii unei uniuni cooperative de artisti, care s-a numit "Vereiningung Bildender KĂźnstler Ăsterreichs" (ceea ce ar insemna aproximativ uniunea artistilor austrieci). Aceasta uniune a fost formata in 3 April 1897 de catre artisti precum Gustav Klimt, Koloman Moser, Josef Hoffmann, Joseph Maria Olbrich, Max Kurzweil si, nu tocmai cel din urma, ... Otto Wagner.
Prima expozitie a acestui grup a avut loc in 1898, la noul sediu al asociatiei din vecinatatea Karlplatz, o casa celebra ce exista si azi si care a devenit repede cunoscuta dupa numele expozitiei, "Wiener Sezession".
Iata deci ca numele austriac al stilului se leaga direct de Otto Wagner, cel caruia i se cuvine sa-i aducem din nou un omagiu pentru mareata opera pe care ne-a lasat-o mostenire!