Vreau să prezint felicitările sincere pentru
G-Mean,
Gam3 şi
CătăSteaua pentru faptul că au fost la faţa locului şi au înscris în paginile forumului încă un episod FeRoviaR de pe căile ferate române.
Pe de altă parte, permiteţi-mi să vă spun şi să nu risc în a intra cu voi, colegii mei de la care am învăţat atâtea lucruri, că 230.516, aşa cum a spus şi
Suciu Alex, a fost ââŹÂBazaââŹÂ! Aşa cum a văzut şi CătăSteaua şi Mircea Dorobanţu şi alţi pasionaţi care au vrut să se lămurească dacă chiar ââŹÂaburulââŹÂ era de formă, 230.516 este o locomotivă ce aparţine Societăţii Feroviare de Turism, s-au investit şi se investesc bani în ea. Interiorul este curat, toate echipamentele de control sunt revizuite şi puse la punct.
Nu sunt susţinător al nimănui din punct de vedere politic, dar am spus şi o mai spun, călătoria cu trenul de epocă ââŹÂMoldoviţaââŹÂ a fost o experienţă extraordinară pe care nu o să uit niciodată. Abia atunci (cam târziu, ştiu), am avut ocazia să înţeleg ce înseamnă aia o ââŹÂlocomotivăââŹÂ, să văd ce e ăla lucru mecanic, ce e aia forţa aburului şi ce e aia meseria de mecanic de locomotivă, respectiv mecanic ajutor şi fochist.
Bielele i-au fost montate, aşa cum spune
Florin-Dej, iar locomotiva a putut să urce cu micuţul trenuleţ de ~200 de tone panta caracteristică de 23 la mie de la Păltinoasa - Vârfu Dealului. Placa de identificare s-a montat pe capacul cazanului, fumul de care spuneaţi că era anemic a fost înlocuit de un alt fum mai gros, un abur fierbinte şi eficient, care a dezvoltat putere şi a creat spectacol. Ba mai mult, ca fapt divers, la coborârea de la Vârfu Dealului la Cacica, saboţii locomotivei diesel-hidraulice s-au supraîncins şi au luat foc!! Mecanicii de pe 230.516 au dat dovadă de operabilitate şi au pus în funcţiune compresorul de aer cu aburi, iar în 5 minute limba roşie a indicatorului conductei generale de aer a locomotivei cu aburi s-a apropiat valorii de 10 bari. Răgaz de câţiva kilometri, trenul a coborât în deplină siguranţă NUMAI datorită efectului de frânare produs de 230.516, în timp ce mecanicii de pe H se uitau neputincioşi la saboţii care erau roşii.
Iubesc şi respect tracţiunea diesel-hidraulică, dar în acel moment am fost şi eu, ca şi mecanicii de pe H, uşor ââŹÂcomplexaţiââŹÂ de KD2-ul mânuit cu atâta pricepere de d-nul mecanic de pe 230.516, ajungând cu Trenul de Epocă ââŹÂMoldoviţaââŹÂ în deplină siguranţă în staţia Cacica. Veţi spune: ââŹÂnu e mare şmecherieââŹÂ. Nu e, ci e pasiune!
Aşadar, vă rog să luaţi cele de mai sus nu ca un contraargument a ceea ce aţi gândit şi aţi exprimat fiecare despre ââŹÂexperimentul nereuşitââŹÂ, ci ca o interpretare personală a realităţii din ziua în care am avut şansa, ca şi mulţi alţii, să călătorim cu un tren care ne-a umplut de zgură, care ne-a afumat, care ne-a impresionat, care ne-a făcut să fim mândri (apropo, că spunea
obiwan de ICE3) că suntem susţinători ai unui transport capabil de 574,8 km/h.
Alături de materialele media propuse de colegii mei, completez biblioteca virtuală cu o serie de clipuri dedicate excursiei cu ââŹÂTrenul de epocă: MoldoviţaââŹÂ tractat de 230.516: http://www.youtube.com/watch?v=E_nUoPFjSNk . într-un film viitor care va apărea cât de repede veţi găsi dovada a tot ceea ce am afirmat mai sus.
PS: Acul indicatorului de presiune din cazan arăta 11, 12 bari în mod constant.