O continuare despre navomodelistica :
http://www.agenda.ro/news/news/20398/navomodelismul-costa-6-000-de-euro-macheta.html
http://www.agenda.ro/news/news/20398/navomodelismul-costa-6-000-de-euro-macheta.html
Montalbano a spus:Despre ceea ce vezi in Timisoara
http://www.agenda.ro/news/news/23123/ce-spun-turistii-despre-timisoara-gara-de-nord-cel-mai-urat-loc-din-oras.html
In articol apare si o poza:Servus Hunedoara a spus:Incendiu în gara Simeria
de Amarildo Szekely, 02-10-2009, nr. 1367
Ieri, în jurul orelor 14,15, a izbucnit un incendiu în gara Simeria. Focul a pornit de la vagonul unei garnituri de tren pentru persoane, care era dezafectată. în urma incendiului au fost afectat grav vagonul respectiv, flăcările extinzându-se şi la celelalte componente ale garniturii dezafectate, în număr de zece. Totodată, flăcările au distrus şi un vagon de marfă, care, la rândul lui, era tot dezafectat. Din fericire, nu s-au înregistrat victime. Cauza producerii incendiului, precum şi valoarea pagubelor provocate, va fi constatată ulterior de către pompieri şi de celelalte autorităţi abilitate în domeniu.
Gazeta de Maramures a spus:Incursiune in lumea fara cer
Suior a fost una dintre cele mai moderne mine din Maramures. In vremurile bune, aici lucrau 1.800 de oameni. Acum au ramas vreo 40 si un singur miner. Portile grele de fier de la intrarea in mina s-au inchis, dar GAZETA de Maramures a fost vrut sa vada ce se ascunde dincolo de ele.
Ca sa intelegi mineritul, trebuie sa citesti prima strofa din Imnul minerilor: ĂÂŤIn mina, Dumnezeu cu noi!/ Afara - grija si nevoi.../ Deasupra noastra n-avem cer,/ C-asa e viata de miner ĂÂť ââŹâ spune Adrian Craciun, directorul Minei Suior, care completeaza ca minerii sunt si mistocari. El recunoaste ca zicala - ââŹĹžminerii vorbesc in mina despre femei si in crasma de productieââŹÂ - are o farama de adevar, dar spune ca sunt extrem de uniti: ââŹĹžDaca se intampla un accident afara, trece o bucata buna de timp pana afla lumea din zona in care lucreaza, dar in mina nu trec 5 minute si nu exista telefoane la locurile de muncaââŹÂ. In bazinul Baii Mari, mineritul a constituit una dintre cele mai importante ramuri ale industriei si principala sursa de existenta pentru majoritatea locuitorilor. Cu toate acestea, nu exista documente care sa certifice cu exactitate inceputurile maramuresene ale acestei indeletniciri. Urma unei franghii, aflata cam la un metru adancime in peretele stancii unui put din mina Dealul Crucii, precum si cateva conducte vechi de la minele Firiza, Valea Rosie si Valea Borcutului fac plauzibila ipoteza (neconfirmata arheologic), ca minele din zona Baii Mari existau inca din perioada romanilor. Mina Suior insa e una dintre minele ââŹĹžtinereââŹÂ ale Maramuresului, deschisa in perioada de glorie a ââŹĹžRepublicii Socialiste RomaniaââŹÂ. Poate de aceea, aceasta mina si-a castigat si renumele de cea mai moderna mina din Maramures. Dar si cea mai ââŹĹžghinionistaââŹÂ. In ciuda povestilor cu ââŹĹžpiritele de SuiorââŹÂ si unul dintre cele mai bogate zacaminte de aur din Europa, mina Suior a fost ââŹĹžochitaââŹÂ pentru inchidere de prin anul 2000. Cum mineritul devine incet, dar sigur, istorie, ne-am gandit sa contribuim la o viitoare istorie a mineritului. Asa ca i-am rugat pe cei din conducerea Remin sa ne permita o vizita in mina. Ne-au indicat Mina Suior. Asa ne-am trezit in colosul ce pare pustiu. Pe vremuri, aici lucrau circa 1.800 de oameni. Acum au ramas mai putin de 40, cu tot cu director, paznic si un singur miner. Adrian Craciun, directorul minei ne asteapta in biroul sau de la etaj. Pe perete troneaza o plansa cu ââŹĹžschema spatialaââŹÂ a minei Suior. Directorul ne explica: ââŹĹžToate lucrarile de deschidere, puturi si tuneluri sunt sapate in acoperis si pe aici se patrunde la fiecare nivel. Pe masura ce s-a avansat in adancime, s-a abandonat partea de deasupra. Adica, metoda de expoatare e ca nisipul. O sa vedeti tunelul asta rutier si jos n-o sa va pot duce pe linia de abataj, ca instalatia de ventilatie nu functioneaza. Mina Suior a fost una dintre cele mai moderne mine. Nu a prezentat interes datorita arseniului. In lume se proceseaza separat plumbul, zincul, aurul si argintul. Iar minereul de Suior a fost unul complex, care se se separa destul de greu. Costurile de preparare erau destul de mari pentru prepararea plumbului, zincului si piritei aurifere care avea aur in concentratie de pana la 16-18 grame, dar aia avea si arsenââŹÂ. Craciun spune ca de-a lungul timpului, s-au folosit mai multe metode de exploatare. Intr-o perioada, minereul era deversat in rostogolul colector din subteran si la orizontul VII, adica nivelul Tunelului Baia Sprie-Suior-Cavnic era incarcat in vagoneti de 3 metri cubi si se transporta pana la Flotatia Centrala Baia Mare, pe calea ferata. Dar din cauza alunecarilor de teren de pe traseul caii ferate si a faptului ca in timpul iernii minereul ingheta pana la flotatie, s-a renuntat, iar minereul scos prin tunel se deversa in siloz sau pe platforma si apoi se incarca in autovehicule si se transporta la Flotatia Centrala. Prin 1997, in urma restructurarilor, o parte din minereu era scos si pe plan inclinat cu autovehiculele. In schimb, apa de mina este scoasa si acum pe tunelul Baia Sprie-Suior-Cavnic. Aceasta ââŹĹžlegatura subteranaââŹÂ a devenit de altfel celebra dupa ce s-a anuntat intentia de a o integra intr-un circuit turistic al mineritului. Dar specialistii spun ca lucrarile de intretinere ar costa foarte mult. In mod surprinzator, simbolul minei Suior nu e vreun mineral sau vreo floare de mina, ci... mingea de rugby. Dar acesta nu e singurul lucru inedit legat de mina Suior. In ââŹĹžfolclorul mineresc, fiecare mina are ba un ââŹĹžmosuc al bailorââŹÂ, ba o ââŹĹžbuha a bailorââŹÂ. Mina Suior are un ââŹĹžpastor al BailorââŹÂ. Adica un personaj care ii asteapta si-i sperie pe cei care nu prea au treaba cu minele. Pana sa apucam sa ne gandim ca vom fi intampinati de cine stie de personaj misterios, directorul Craciun ne linisteste ca ââŹĹžsunt doar legende, folclor minerescââŹÂ si ne invita la o ââŹĹžexpeditieââŹÂ in sut. Intai ne invita la ââŹĹžgarderobaââŹĹ, dupa care, ââŹĹžinarmatiââŹÂ cu salopete, cizme de cauciuc, casti si lampi pornim spre Raba ââŹĹžbatranaââŹÂ care ne astepta fumegand in fata cladirii administrative. Portile grele, de fier, se deschid si intram in mina. Inaintam printr-un tunel cu plafonul betonat si, dupa cateva minute bune, facem o prima oprire. ââŹĹžTrebuie sa calcati pe margine, ca sa nu va scufundatiââŹÂ, ne sfatuieste minerul care ne insoteste. Gigel, ca asa se prezinta, a lucrat ani buni la mina Suior si mai are un an si ceva pana la pensie. A inceput ââŹĹžin frontââŹÂ si a parcurs toate etapele pana la cea de artificier - ââŹĹžultima treapta inaintea urmarii scolii de maistriââŹÂ, completeaza directorul. Spune ca n-a avut nicicand accidente, l-a ferit Dumnezeu, dar a vazut multe. Isi aminteste ca in 1988 au murit mai multi mineri. El lucra de putin timp acolo, dar asta nu l-a speriat. I-ar placea sa iasa la pensie din minerit. Acum el e singurul miner care a ramas la Mina Suior. ââŹĹžAici e un cantar, dar trebuie sa urcam toti pe el ca sa arate ceva. Totul se tinea sub control, mai ales din cauza restrictiilor de pe vremea lui Ceausescu, cand trebuia sa se stie cat aur se scoateââŹÂ, explica directorul, dupa care continua: ââŹĹžMai in fata este masina de extractie, a doua cale de acces in subteran. Mergem acuma sau cand ne intoarcem?ââŹÂ. Craciun continua sa ne explice la ce se folosea acel mastodont acoperit de rugina: ââŹĹžPeste gratarul asta se transportau cam 200.000-250.000 de tone de minereu pe an. Se spargeau cu barosul prin efort fizicââŹÂ. Ne oprim in fata unui vagonet la fel de ruginit. Directorul ne sfatuieste: ââŹĹžFa-i poza, ca nu mai am afara altiiââŹÂ. Dupa o alta ââŹĹžplimbareââŹÂ prin namolul galbui, ajungem la o zona mai ââŹĹžcolorataââŹÂ. Cateva dulapuri scorojite, cu usile deschise, pe care troneaza doua postere cu femei dezbracate, alte dulapuri inchise cu lacat si un panou rosu care indica orarul coliviei si regulile impuse de acest ââŹĹžmijloc de transportââŹÂ. Craciun ne explica: ââŹĹžaici este putul, are colivie bietajata cu doi vagoneti pe etaj. E un cod de semnalizare ca in Codul Morse. Dar, haideti sa va arat ceva si mai interesant....ââŹÂ Si directorul ne prezinta Biserica subterana, cum ii spun minerii, un spatiu foarte inalt care servea ca atelier de reparatii pentru rabe. Directorul povesteste ca: ââŹĹžAici e un atelier: daca se intampla sa se strice masina se repara, sunt patru boxe. Se poate bascula, iti dai seama ce inaltime are. De asta i-am zis bisericaââŹÂ. Mergem pe alta galerie, inaintand prin acelasi noroi galbui. Directorul ne avertizeaza ca: ââŹĹžNu te scufunzi, da-i nasol daca-ti intra in cizme. Si nici nu merge usor de pe haineââŹÂ. Intr-un soi de birou, zarim un telefon. Craciun ne ofera si explicatiile de rigoare: ââŹĹžAm fost crescut in Herja ca inginer si acolo aveam toate facilitatile: apa potabila, industriala, telefon peste tot. La Suior n-aveam telefon in mina. Cand am venit am zis ca nu ma intereseaza, am pus telefon, cu centralaââŹÂ. In acelasi ââŹĹžbirouââŹÂ am zarit pe masa un obiect ciudat: un exponat cu suport, despre care am crezut ca-i cuier rupt, dar am observat ca avea forma unui penis. ââŹĹžAveau imaginatie bogata minerii, is mistocariââŹÂ, vine replica lui Gigel. Continuam expeditia si, dupa ce trecem de o ââŹĹžperdeaââŹÂ de prelata, ajungem la linia de abataj. N-am facut decat doi pasi, deoarece directorul ne-a intors grijuliu spre galeria principala, argumentand ca: ââŹĹžPe masura ce coboram, temperatura creste si aerul e tot mai rarefiat, e mai greuââŹÂ. Ne intoarcem spre raba veche, iar dupa mirosul gazelor de esapament ne dam seama ca e aproape. Soferul ne asteapta rabdator si zambeste cand ne aude mirandu-ne cum poate conduce pe un asemenea ââŹĹžterenââŹÂ. Cand mina functiona, existau uneori cazuri cand rabele nu se ââŹĹžsincronizauââŹÂ si atunci una dintre ele trebuia sa opreasca in refugiu. Cea care urca avea prioritate. Acum, soferul rabei nu mai trebuie sa acorde prioritate nimanui. Tunelul betonat e pustiu, iar el e singurul sofer care se mai incumeta la un astfel de drum. Si poate ca, in curand, raba care l-a ââŹĹžslujitââŹÂ ani buni va avea acelasi destin ca si activele: va fi vanduta. La fier vechi. Cu cat ne apropiem de ââŹĹžluminita de la capatul tuneluluiââŹÂ, intelegem mai bine prima strofa din imnul minerilor, la care facea apel directorul. ââŹĹžAsta a fost mina SuiorââŹÂ, spune Craciun si urmeaza un fel de moment ââŹĹžde reculegereââŹÂ. Usa grea, de fier este inchisa, paradoxal, chiar de ultimul miner de la Mina Suior. Ma gandesc daca inscriptia de deasupra galeriei, ââŹĹžNoroc bunââŹÂ nu suna a condamnare definitiva. Directorul Craciun coboara din raba si ne spune ca petele de pe haine au o solutie: ââŹĹžtrebuie lasate sa se usuce, si apoi se duc cu o bucata de panza uscataââŹÂ. Din pacate, ââŹĹžpeteleââŹÂ din industria miniera nu mai au nicio solutie. Si, ma gandesc, ca pentru a intelege sfarsitul mineritului, trebuie sa citim a doua strofa din Imnul minerului: ââŹĹžCand plini de praf, cu pasi truditi/ Iesim din mina obositi,/ Ne doare ca-n lumina sa/ Pamantul tine-o lume reaââŹÂ.
Cerberii minei Minerii de la Suior, ca de altfel multi altii din Maramures, au iesit demult din sut, la lumina. O lumina cu care nu sunt obisnuiti si in care nu-si prea gasesc locul. Meseria lor si-a ââŹĹždat duhulââŹÂ si, in locul minelor prospere de altadata, au mai ramas niste... ââŹĹžfantomeââŹÂ. Cum te apropii de poarta Minei Suior, esti luat la ochi de ââŹĹžsantineleââŹÂ. Vreo trei caini te intampina prietenosi si avertizeaza paznicul ca a venit cineva. Pe vremea cand activitatea miniera nu era considerata nerentabila, aveau viata buna printre mineri. ââŹĹžAcum le mai dau de mancare doar cei care am ramasââŹÂ, spune paznicul in timp ce se indreapta spre telefon pentru a-l anunta pe directorul minei ca am ajuns.
Premiata de Carmaci Pe un alt perete, este expus un brevet: ââŹĹžOrdinul muncii clasa a-II-a Minei Suior, pentru rezultatele deosebite obtinute in anul 1987 si ocuparea locului II in intrecerea socialista dintre unitatile de industrieââŹÂ, cu semnatura lui Nicolae Ceausescu. Ghicindu-ne uimirea, directorul spune ca: ââŹĹžPana in 2002 au stat ascunse undeva si, in 2002, i-am spus sa le puna pe perete, ca-i meritul unui colectiv. E una dintre minele tinere ale Republicii Socialiste Romania, cam in ââŹË62 a pornit. S-a pornit cu cariera, apoi, din 1968 a mers in paralel cu subteranul, dar in urma accidentului de la mijlocul anilor ââŹË70 s-a renuntat la partea de carieraââŹĹ.
Smart News a spus:se incearca desufocarea
Tren Expres Regional ââŹâ ar putea fi o solutie
Luni, 26 Ianuarie 2009
Alex Nicolescu
Stiti cum e, de fiecare data cand apare cate o petitie sau cate un proiect cat de cat interesant, il primesti pe email de la 5 persoane diferite, pe messenger de la inca 3, mai dai de el si pe 2 bloguri si, eventual, iti ââŹĹsolicita prieteniaââŹÂ si pe MySpace/Facebook/HI5. De foarte multe ori petitiile astea se pierd in anonimatul internetului si nu le baga nimeni in seama. Eu sper ca nu asta va fi soarta celui mai nou proiect intens promovat in ultima perioada pe internet: TER ââŹâ Tren urban pentru Bucuresti.
Cine si de ce a venit cu aceasta propunere? Prin 2007, arhitectii Andrei Egli si Andrei Fufezan au initiat acest proiect. El a fost propus in martie 2009 candidatului la primarie, Ludovic Orban. Se pare ca ââŹĹcele doua parti nu s-au intelesââŹÂ si proiectul este inca in mainile initiatorilor. De ce s-a nascut acest proiect este destul de clar. Bucurestiul e sufocat de trafic, iar metroul (usor sau greu) nu acopera distantele necesare. TER isi propune sa lege centrul Capitalei de zonele limitrofe, traversand orasul de la un cap la altul.
De ce e realizabil? In primul rand, pentru ca, potrivit celor doi arhitecti, 90% din infrastructura necesara exista deja. In al doilea rand, in mare parte, trenul va circula la suprafata; deci, nefiind nevoie de lucrari complexe de excavatii, costurile vor fi mai mici, comparand cu metroul. In al treilea rand, nedepinzand de traficul rutier si de binecunoscutele semafoare bucurestene, TER-ul poate fi o buna solutie de a evita aglomeratia urbana. In al patrulea rand, initiatorii proiectului se lauda cu o poluare minima generata de Trenul Expres Regional, deoarece acesta este electric.
smart guess: Dupa parerea mea, suna bine (spre foarte bine). Sigur, competentele mele in domeniul urbanismului se opresc la faptul ca am un bun prieten care studiaza asa ceva. Admit, deci, ca este posibil ca acest proiect sa fie irealizabil. El ar trebui, macar, bagat in seama de competentii orasului, care sa decida daca si cum se poate salva Bucurestiul prin TER. Am, totusi, o mare rugaminte: competentii astia sa nu fie aceiasi competenti care au aprobat teapa din Piata Revolutiei.
Am avut chiar doua, unul ca fiind prima mea masina, prin anul 2004 pana in 2006 cand a ajuns la fier vechi. Aceea era din generatia "facut in Romania inainte de 89" cand toate piesele erau romanesti. De aceea desi avea 125000 km(ceea ce azi pare putin ca aduci o masina de 4 ani cu mai multi km) se strica zilnic, parca aveam abonament la service, la garajul unui mecanic ce le mai repara inca.claudiu_ne2000 a spus:...nu stiam ca Srazvi a avut Olcit, oricum ar trebui sa ne povesteasca...ce spui razvi ?
We use essential cookies to make this site work, and optional cookies to enhance your experience.