Referitor la vopsitul loko de la Resita.
Am fost recent pe acolo, acum vreo luna si jumate, nu prea mi-a placut ce am vazut (am mai fost anul asta si in primavara, atunci lucrurile stateau ceva mai bine).
Din ce am vazut cresteau buruienile printre piesele locomotivelor.
Vopsirea se facuse de mantuiala, ceva in genul scolilor "renovate", unde peste lemnul mancat de ani se da cu vopsea care nu face decat sa scoata in evidenta neregularitatile.
Un muzeu de aceasta natura ar trebui sa contina atat exponate functionale (macar partial) cat si nefunctionale, dar restaurate intr-o masura care sa corespunda realitatii. Adica nu strat de vopsea peste strat de vopsea, pana la alterarea detaliilor, ci un lucru ceva mai bine facut, care sa confere o imagine mai buna exponatelor.
Tot in legatura cu subiectul, am stat de povesti cu cativa pasionati de la depoul din Timisoara, oameni tineri care fac o meserie atat pentru asigurarea nivelului de trai cat si din pasiune. Cred ca erau printre putinii din tara care aveau sansa sa lucreze ceva care le si place, dar din pacate, conform sistemului, prost platit ca mai toate joburile de pe la noi. Oricum am fost foarte placut impresionat de entuziasmul si profesionalismul celor de pe acolo.
Unul dintre ei mi-a povestit despre o tentativa de demolare a unei parti din remizele aflate in dotare, tentativa din fericire nedusa la indeplinire.
Cei pasionati de trenuri de pe acolo au in gand un proiect de transformare a locatiei cu pricina int-un muzeu in care sa aduca vreo cateva aburoase. Fiind oameni cu adevarat pasionati, vor sa faca acest lucru in timpul lor liber, evident cu sprijin din partea maimarilor de pe la transporturi feroviare care sa permita asigurarea transportului (sunt implicate aspecte referitoare la tractiunea si franarea garniturilor care ar aduce aburoasele cu pricina in Timisoara).
Astfel de solutii cred ca se pot gasi: cele bazate pe colaborarea autoritatilor transporturilor feroviare si a pasionatilor in domeniu, care pot contribui cu multe cunostinte teoretice si practice si cu activitati de restaurare si intretinere a materialului rulant.
Am fost recent pe acolo, acum vreo luna si jumate, nu prea mi-a placut ce am vazut (am mai fost anul asta si in primavara, atunci lucrurile stateau ceva mai bine).
Din ce am vazut cresteau buruienile printre piesele locomotivelor.
Vopsirea se facuse de mantuiala, ceva in genul scolilor "renovate", unde peste lemnul mancat de ani se da cu vopsea care nu face decat sa scoata in evidenta neregularitatile.
Un muzeu de aceasta natura ar trebui sa contina atat exponate functionale (macar partial) cat si nefunctionale, dar restaurate intr-o masura care sa corespunda realitatii. Adica nu strat de vopsea peste strat de vopsea, pana la alterarea detaliilor, ci un lucru ceva mai bine facut, care sa confere o imagine mai buna exponatelor.
Tot in legatura cu subiectul, am stat de povesti cu cativa pasionati de la depoul din Timisoara, oameni tineri care fac o meserie atat pentru asigurarea nivelului de trai cat si din pasiune. Cred ca erau printre putinii din tara care aveau sansa sa lucreze ceva care le si place, dar din pacate, conform sistemului, prost platit ca mai toate joburile de pe la noi. Oricum am fost foarte placut impresionat de entuziasmul si profesionalismul celor de pe acolo.
Unul dintre ei mi-a povestit despre o tentativa de demolare a unei parti din remizele aflate in dotare, tentativa din fericire nedusa la indeplinire.
Cei pasionati de trenuri de pe acolo au in gand un proiect de transformare a locatiei cu pricina int-un muzeu in care sa aduca vreo cateva aburoase. Fiind oameni cu adevarat pasionati, vor sa faca acest lucru in timpul lor liber, evident cu sprijin din partea maimarilor de pe la transporturi feroviare care sa permita asigurarea transportului (sunt implicate aspecte referitoare la tractiunea si franarea garniturilor care ar aduce aburoasele cu pricina in Timisoara).
Astfel de solutii cred ca se pot gasi: cele bazate pe colaborarea autoritatilor transporturilor feroviare si a pasionatilor in domeniu, care pot contribui cu multe cunostinte teoretice si practice si cu activitati de restaurare si intretinere a materialului rulant.
