Buna Domnilor,
sunt atatea de povestit despre minunata gara a Ploiestilor. Trec saptamanal prin Ploiesti in interes de serviciu si cotesc mereu prin giratoriul din fata garii, cu ochiul la locul ala, care poate sa povesteasca atatea...
Sa nu uit. Montelbano, eu am scris o monografie a garii Focsani. Daca bunicul tau a pus in album o poza cu gara sau cu altele din zona (Odobesti/Marasesti/Panciu) poate ma ajuti sa intregesc aceasta monografie.
Pozele in format mic sunt specifice si au rezistat pana tarziu, prin anii '60. Tehnica fotografica nu era atat de avansata, nici aparatele foto, care inmagazinau filme de mici dimensiuni...
Revenind la gara Ploiesti, da, expresia cu "intorsul"vine de la faptul ca bucuresteanul sclifosit (ca si unii de astazi) nu intelegeau de ce trenul pune locomotiva in capatul celalalt si apoi merge pe aceiasi linie spre a coti spre dreapta si spre munti... Pur si simplu trenul rebrusa, neexistant Ploiesti Vest si nici triunghiul de la Brazi.
Restaurantul......
Ehhhhhhhhhh.....ce nu as da sa vad si eu astazi monograma acestui restaurant. Daca Montelbano ne poate arata o imagine.....
va mai relatez o mica povestioara, pe care am inserat-o intr-un articolas scris de mine acum ceva vreme, istorie adevarata, petrecuta, unde altundeva, decat in restaurantul de la Ploiesti:
Potrivit tabieturilor din acele timpuri, orele de masa erau respectate cu sfintenie si nu-i era ingaduit nimanui sa sara peste vreuna. De aceea, circulatia era astfel stabilita, incat la orele de mic dejun, pranz sau cina, trenurile sa opreasca mai mult, pentru ca "publicul calator sa nu fie lipsit de consumatii nici ziua si nici noaptea". (scria publicistul C. Pacurariu, coasociatul lui Gherea).
Ce-i drept gurile rele sopteau ca la habotnicia lui Gherea au contribuit si concesionarii, care aveau tot interesul sa "cointereseze" si graficienii din Directia Generala CFR, care cointeresau la randul lor si pe portarii garilor, care la cea mai mica nemultumire lasau localul pustiu, sunand din clopotel o plecare falsa a trenului, indata ce calatorii se instalau la mese.
Apreciind acelasi local, in care isi dadeau intalnire si diplomatii si ministrii in drum spre Sinaia regala, conducatorii administratiei CFR il supravegheau adesea. Chiar Anghel Saligny, director general CFR, organiza in 1897 mese de proba aici, iar la una se spune ca ar fi atras atentia lui Gherea ca parchetul nu era suficient de bine ceruit.
O clauza a contractului obliga pe concesionar sa prezinte zilnic, spre aprobare sefului de gara meniul, din care n-ar vrea sa lipseasca specialitatea casei.
Acestei prevederi i-ar fi cazut victima D.A.Sturza, primul ministru de atunci al tarii. Aflandu-se singur in biroul sefului de gara, asteptand un tren de legatura, se pomeneste cu un chelner care-i intinde o tabla cu o lunga lista de mancaruri, spunandu-i, totodata:
-"Sa traiti! V-am adus lista restaurantului la aprobare."
La care D.A Sturza, mahnit si satul peste cap de cate acte tot aproba, ar fi raspuns:
-"Bine, bre, dar chiar si lista de bucate a restaurantelor trebuie s-o aprobe primul ministru in tara asta?" si constiincios cum ii era felul, o verifica, indreptand numele unor mancaruri straine, prea de tot stalcite de angajatii localului, si o semneaza, in timp ce chelnerul novice se topeste vazand ce gafa facuse, luand pe inaltul oaspete drept sef de gara.
Chipuri apuse....obiceiuri actuale...