Intalniri ale Asociatiei, imagini

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"
lupul_alb a spus:
o rectificare. masina pe care am achizitionat-o de la benzinaria unde ne-am oprit pentru o cafea, este un Ford.

Cine a spus altceva?
LDH a spus:
Oprim la km 80 unde luam cate o cafea, eu si lok, Lupul Alb o americana la scara 1:32 sau 36

Ford este masina americana :D
 
da. dar nu ai spus ca e Ford. si prin americanca se poate intelege oricare alta firma. nu cred ca americanii au produs doar Ford.
 
Si iate-ne din nou la drum

De data asta avem cap compas Merisani via Curtea de Arges.

Plecam incet pentru a mai vedea peisajul si "insotim" doua vagaone motor reinmatriculate 900 ale caror usi la compartimentul pentru bagaje sunt inlocuite cu tabla.

Am fi vrut sa "fugim" pana in statia Jiblea si sa facem niste poze dar era tarziu si ne era teama ca la Merisani nu mai apucam sa facem poze si masuratori.

Renuntam si luam drumul spre Ramnicu Valcea.
Trecem de Budesti si vedem ramasitele captractorului de TIR. Avea cabina infundata spre rotile din spate.
Nu oprim si mergem mai departe.
La iesire intram pe varianta Curtea de Arges.
Drumul foarte bun. Nu dam peste gropi. Intalnim doar semne care interzic accesul sau panouri pe care scrie "Drum inchis". Le ignoram cum le sade bine unor riverani si ne continuam expeditia.

Liniste in masina. Ei nu chiar liniste ca din spatele meu se aude un sforait usor de parca pisica mea de acasa dormea. Nu era pisica. Era Robert care adormise. L-am inteles deoarece a lucrat toata noapte si nu s-a odihnit de loc.

Nu stiu cum se face dar reuseste sa se trezeasca cand ajungem la portiunea de drum surpata. Probail denivelarile. Lok abordeaza drumul cu incredere de parca ar fi fost camionagiu si transporta cartofi asa ca beneficiem de o portie de zdruncinaturi tocmai buna sa aseze mancarea.

Ca sa mai indulceasca situatia isi face simtita prezenta Lupul Alb si ne indeamna sa servim cu incredere dintr-o punga cu bomboane gumate. Ni s-au parut exceptionale asa ca nu am ezitat sa-l mai usuram de cateva.

Coboram la vale pe asfaltul soselei si fara nici un avertisment lok trage masina pe partea stanga a drumului de parca eram in Englitera si opreste brusc la




care era ridicata fapt care ne-a contrariat.
Ne spune repede ca are o surpriza pentru noi si coboram din masina urmadu-l. Am parasit masina parca era Titanicul in ultimele clipe de plutire si uitam o usa deschisa.

Remarcam noua semnalizare a trecerii la nivel cu bariera peste cale ferata dubla




Surpriza este Gara Mica a fostului UFET Curtea de Arges si masina ce stationa la linia I



Locomotiva 50.345 cuplata cu tenderul 50.585 intr-o stare avansata de degradare. Am inteles ca locomotiva este proprietatea unei persoane particulare (!)




Un loc si o imagine la care sigur multi dintre noi au visat.
Locul mecanicului




Doi mecanici de ocazie




Un ultim tur in jurul monstrului adormit inainte de plecare




La revedere 50.000!




Ne urcam in masina si facem dreapta dupa bariera trecand prin fata cladirii statiei.
nu putem sa nu remarcam schimbatoarele manuale de cale, semnalele mecanice cu paleta si cladirea statiei intr-o forma excelenta. O adevarata opera de arhitectura.
Nu ne-am oprit ca sa avem motiv pentru a ne reintoarce la Curtea de Arges.
Urcam pieptis drumul si gasim un TIR in curtea unei case plecat probabil la cules de mere desi nu este inca sezonul. Cum a ajuns acolo numai el stie deoarece masina urca nu cobora.

Iesim din Curtea de Arges.
Soseaua merge parale cu calea ferata si nu putem sa nu admiram podetele din piatra zidita.
Ajungem din urma un lung tren de persoane (locomotiva LDH si un vagon "modernizat" Dimitrov) si hotaram sa oprim si sa-i facem cateva fotografii. Din cauza faunei din jurul statiei, nici nu-i mai retin numele, renuntam si ne continuam drumul spre Merisani.

Bariera. Oprim si ne zicem ca avem ocazia sa fotografiem lunga garnitura de persoane. Incepe sa ploua si ne facem probleme.
Se aude un tignal si bucurosi sarim din masina cu aparatele in mana mai ceva decat trupele antitero la interventii.
Dezamagire totala. Dinspre Pitesti vine un salam Desiro pe care nu stiu daca l-a bagat cineva in seama.
Stiu ca Lupul Alb a fotografiat ceva dar nu stiu ce iar eu m-am multumit cu locuinta cantonierului.




Se ridica bariera si ne continuam drumul avand calea ferata pe partea stanga a drumului.
Incepe sa se intunece si noi incepem sa ne facem probleme cand apare tabla indicatoare Merisani.
Gara este pe partea stanga.
Parcam. Coboram. Lok se duce sa parlamenteze cu "autoritatile" locale ca sa putem face masuratori si fotografii. Aflam ca nu exista Sef de Statie si nici Impegat de Miscare. Primim aprobarea odata cu primii stropi de ploaie.

Robert obosit nu vrea sa mearga si-l lasam de paza la masina. Lupul Alb coboara iar lok ia pozitia caracteristica pentru lupta pozand in fata cladirii, fatada spre sosea




Ne-am invartit destul de mult dar repede si am reusit sa ducem la bun sfarsit ce ne-am propus. Ne-au scapat doua cladiri anexe, probabil foste locuinte de servici, dar wc-ul nu l-am scapat cum nu am scapat nici magazia de marfa



Lok a incercat sa-i faca o fotografie Dimitrovului care intr-un final ne-a ajuns din urma.




Cu toata bunavointa de care a putut da dovada Lupul Alb nu l-a putut ajuta ca l-au lasat bateriile. Nu pe el ci bateriile de la aparatul de fotografiat.

Noapte buna Merisani!

 
Inainte de a continua tin sa multumesc celor din Merisani care au aprobat sa facem fotografii si masuratori

Ne-am urcat in masina si am luat drumul Pitestiului mai bogati decat am venit dar ceva mai tristi ca totul a trecut atat de repede.

Ca sa uitam putin de nostalgie Robert, hotarat si motivat, deschide un subiect foarte interesant.

Ce ar fi daca am cumpara o locomotiva cu abur?

Nu ar fi nimic, ar fi chiar grozav, ii raspundem dar nu cred ca ne putem permite si apoi ce facem cu ea?

O ducem la club :confused: vine raspunsul

O ducem dar unde o punem?

Aici se pare ca l-am incurcat. Nu se lasa si continua in acelasi ton optimist probabil gandind ca vorbim cu rally sa puna la bataie cotizatia pentru o locomotiva cu abur ca macazele si liniile H0 mai pot astepta.
Intrebarea vine simplu si nevinovat

Oare cat ar costa o locomotiva cu abur?

Nu-l intreb ce tip de locomotiva cu abur desi ar fi trebuit sa-i spun ca una este sa cumperi un 142.000 si alta o 40.000 ca locomotive tender sigur nu ar fi vrut si-i pun un scenariu in fata facand o medie a cantarului

Pai daca, sa zicem, o locomotiva cu tot cu tender are in jur de 50 - 60 tone inmulteste cu valoarea kilogramului de fier vechi si vezi cam cat costa

Lok ii comunica pretul kilogramului de fier vechi, Robert face un calcul aritmetic simplu si rapid apoi se linisteste subit.

Lupul Alb nu zice nimic. Stie el ce stie.

Si cum mergeam noi asa pe autostrada suna telefonul.
Cin' sa fie cin' sa fie?

Nu spuneti Radu ca nu a fost el.

Sesamcave ne intreaba pe unde suntem. Localizam noi punctul fara Google Earth si-i comuinicam hotararea de a trece pe la club inainte de a merge la casele noastre.
Se mira si doar atat.

Intram in Bucuresti.
Punem la cale urmatorul drum la Calafat.
Este posibil sa mergem in aceiasi formatie.
Debarcam un Robert obosit in Dr. Taberei si ne continuam drumul spre club.

Ajunsi la sediu, ne tragem rasuflarea, il anuntam pe rally ca suntem in zona, injuram printre dinti pe cel ce a lasat mucuri de tigara intr-o scrumiera si-l punem pe lok sa-si etaleze SVT-ul ca io fi ajuns cat a stat in cutie.

Arata bine masinaria



Sa-ti traiasca si la mai multe lok :D


Nu am venit la club doar ca sa vedem SVT-ul pe linii asa ca ne-am apucat de lucru. Eu cu Lupul Alb, care facuse probele la masinuta achizitionata, ne-am apucat sa pregatim studioul pentru o sedinta foto iar lok sa taie macaze. Atata stie atata face, taie macaze :D

Mai tineti minte cum arata breteau la capatul Y al statiei?

Chiar daca nu mai tineti minte va asigur ca a fost modificata si acuma arata foarte bine




Asa de bine arata ca nu ne-am putut abtine sa facem o proba la rece cu SVT-ul




Obositi, multumiti de ce am facut peste zi am luat hotararea ca este timpul sa ajungem si acasa asa ca ne-am strans bagajele si am pornit iar la drum.


A fost o zi excelenta alaturi de prieteni, de peisaje care ne-au incanta privirea si sufletul, alaturi de oameni ai CFR-ului care ne-au permis sa mai adaugam niste pagini la mica noastra colectie.

Fotografiile sunt facute de Gina, Lupul Alb, lok, Robert, sesamcave si subsemnatul. Sigur vor urma si cele facute de COObra.

Tuturor le multumesc pentru ce am reusit sa facem impreuna.

Nu uitati de Calafat!
 
Multumesc pentru aprecieri

Rally,

De scrieri SF sigur nu ma apuc chiar daca ai promis o sponsorizare grasa :D


LA-ule,

Stii cum este cu numirea si cu alegerea.
Prefer sa raman soldat


Cristi,

Pentru romane de aventuri ai nevoie de imaginatie si eu nu prea am asa ca ma multumesc sa povestesc mai bine sau mai rau a cele traite
 
si eu votez pentru o viitoare cariera scriitoriceasca a lui LDH. :p .. pana una alta :aplauze: :aplauze: :aplauze:
 
LDH, eu sigur nu uit de Calafat. deja mi-am facut bagajul si l-am pus langa usa. Chiar si ceasul de la mobil l-am pus sa sune la ora X ca sa nu intarzai. :D :D
Mai pe scurt, abea astept.
 
15 martie 2008

Planificata cu doua saptamani in urma deplasarea pe ruta Craiova-Calafat, avand ca obiectiv Calafatul, a avut loc in data de 15 martie 2008.
Dupa jumatatea saptamanii trecute erau pregatiti de plecare: Alex, Lupul Alb, Lok si je la care si-au anuntat intentia de a merge Catalin si Radu Sofran.

In dimineata lui 15 martie Lok ne-a &8220;cules&8221; pe Alex, Lupul Alb si io si ne-am indreptat spre autostrada Bucuresti-Pitesti cu PO Petrom/Mc.

La un moment dat am crezut ca in spatele meu sta Robert cand am auzit &8220;trebuie sa oprim sa-mi iau ceva de mancare&8221;.
Nu era Robert era Alex. Cred ca locul ala este blestemat si mi-am propus sa nu stau pe el de cate ori merg cu Lok.

Petrom.
Ne asteapta Catalin insotit de Florin Tuica si SSi.
Dupa ce ne-am dat binete si i-am recuperat din bar pe Florin si SSi ne-am asezat la coada la Mc.
Coada! Ei da coada desi orele nu prevesteau asa ceva.
Ceilalti ne-au asteptat linistiti.




Intr-un final plecam si luam autostrada la batut cu ... rotile.
Lok nu depaseste 110-115 Km/h.




Satul sa tot priveasca inainte Alex se hotaraste sa admire peisajul din urma masinii.
Reusita deplina. Nu vede mai departe de luneta.




Km 80.
Oprire.
Discutia se infiripa repede in jurul unei cafele cu exceptia Lupului Alb care avea in fata un Land Rover 1:43 proaspat achizitionat cu oglinda din dreapta rupta si un scaun defect.
Abordam subiectul la ordinea zilei transformarea modelelor in modele CFR.
Se pare ca lucrurile nu stau chiar atat de usor precum se vad din afara. O sa fie ceva munca pentru aceasta tema atat la documentare cat si la realizare.
Nu stiu daca la km 80 am hotarat sa dam o raita prin gara Craiova sau mai tarziu.
Imbarcarea in masini.
Demaram spre Craiova.
Daca pe autostrada nu am bagat de seama traficul aglomerat acesta o sa ne cam impiedice sa mentinem ritmul alert pe tronsonul Pitesti-Craiova.
Catalin ne depaseste si noi ramanem in spatele unui camion cativa kilometri buni.

Slatina.
Vechiul turn de apa al orasului.




Il prindem din urma la iesirea din Slatina unde a oprit pentru a face fotografii la podul peste Olt.




Podul



Parca era mai frumos cand era pavat cu piatra cubica.


L-am intaratat putin pe Lok si i-am spus ca pe virajele din Padurea Sarului isi da examenul cu conditia sa nu-mi treaca de pe o banda pe alta.
A mers destul de bine.
Nu mai stiu ce le-am povestit pe drum dar sigur le-am spus destul de multe lucruri

Apar pe rand: aeroportul militar, aerogara Craiova, blocurile militare, fabrica de avioane, Hanul Doctorului, pasajul peste linia Bucuresti-Craiova.

Craiova. BCR. Bancomat. Alex fericit ca are bani.

O luam pe centura, mai bine nu o luam, si parcam intr-o laterala a garii Craiova.

Mergem direct la peronul liniei I pentru a vedea un 230.000 si o freze de zapada




In timp ce unii sunt ocupati cu fotografiatul si mai ales cu detaliile




Altii au trebuuri mult mai importante la acea ora




Surpriza vine de peste gard
Acolo, parasita, o drezina cu cabina de Bucegi



si placa de intoarcere a acestei.



Pacat ca nu am putut intra sa facem fotografii de detaliu


Resita 1928




si imagini din gara




Multumiti ne urcam in masina.
Intoarcem si o luam spre centru.
Lasam in dreapta cladirea impunatoare a Universitatii din Craiova, trecem pe langa parcul natural Romanescu, trecem pe langa depozitele militare de langa vechea linie a Calafatului si ne indreptam spre podul de la Podari.

Eram pe drumul cel bun spre Calafat.

(Foto: Alex, Lupul Alb, Lok, LDH)
 
Sa ne continuam calatoria

Urcam dealul Podariului si soseaua isi desfasoara panglica spre padurea Radovanului.

Cred ca tot drumul pana la Calafat le-am facut capul mare celor din masina.
Fiind pe meleaguri bine cunoscute nu am rata ocazia sa ma dau mare si sa le spun cate ceva din ce stiam.

Padurea Radovanului

Trecem prin ea ca printr-un tunel.
Imediat dupa 1990 in padure parca au dat navala turcii.
Nu au fost turcii, au fost romanii pusi pe jaf.
Taieri masive distrugeri de pepiniere dar dupa cum arata acuma se pare ca lucrurile au revenit la normal.
Doar vechiul Ocol Silvic mi s-a parut cam in paragina.

Coboram Radovanul.
Ac de par si ne asezam din nou la drum.

Peisajul se deruleaza rapid.
Spre deosebire de alte zone ale tarii aici cei care si-au construit case in ultimii ani nu au adoptat stilul &8220;moara&8221; desi am intalnit si exceptii.
Zona este o intega istorie a arhitecturii zonale si nu numai. De la case gospodaresti cu specific oltenesc ce nu uita sa-si prezinte detaliile realizate din caramida la conace si vile, da am scris bine, vile construite in perioada interbelica ce adopta un stil arhitectural foarte bine cunoscut in Bucuresti.

Soseaua buna.
Ii spun lui Lok sa opreasca.
Dincolo de gard frumoasa cladire a cramei din Galicea Mare.
Plina de istorie mai veche si mai noua sta marturie a gusturilor si tendintelor arhitecturale din trecut ce se regasesc din ambundenta in aceasta zona.



Nu zabovim mult.
Vrem sa ajungem cat mai repede la Calafat unde sigur timpul nu o sa tina cu noi.
 
Calafatul ne intampina in plin soare.
Din masina nu ne-am dat seama ca lucrurile nu stau asa cum par la prima vedere.
Orasul este construit intr-un autentic stil roman din punct de vedere al desenului strazilor.
Toate sunt drepte, paralele si se intretaie la 90 gr.
Coboram spre Dunare.
Lasam in stanga spitalul si pe dreapta granicerii.
Traversam Marele Bulevard, o parte din el transformat in promenada, facem stanga, dreapta si in fata ne apare impunatoarea cladire a statiei Calafat.

 
Parcam.
Contrar soarelui de primavara afara este un vant ce parca vrea sa dea cu noi de pamant.
Oare sa fie de rau aceasta primire?

Nu, nu a fost de rau.
Soarele, desi uneori era acoperit de cativa nori rataciti si semnele primaverii ne-au dat incredere.




Invatat de la Jiblea Lupu se apuca sa traga niste cadre cu fatada.
Nu rateaza nici momentul pregatirilor




Lok si je luam drumul &8220;pribegiei&8221; si ne indreptam cu pasi hotarati spre biroul Sefului Statiei.
Aflam de la casa de bilete ca sambata si duminica nu este sef si suntem indrumati spre Impegatul de Miscare.

Dam sa intram.
Era la masa cu o colega.
Facem semn ca venim mai tarziu dar suntem chemati inauntru.
Se fac prezentarile.
Spunem de ce suntem aici.
Putin incurcat, chiar daca era sef peste intreaga statie, spune ca vorbeste cu Seful Statiei sa vada ce spune si acesta.
Telefon, apel, discutii si ... primim mult asteptata aprobare.
Inca odata se dovedeste ca daca stii sa vorbesti poti obtine ce nu ai sperat sa obtii.

Statia este &8220;impanata&8221; cu panouri ce restrictioneaza accesul.

Ramanem indatorati personalului CFR de la miscare si revizie care au dat dovada de o bunavointa iesita din comun, ne-au permis sa ne ducem la bun sfarsit misiunea si ne-au ajutat cu explicatii foarte utile pe cat au putut.


Bucurosi nevoie mare trecem la treaba.
Un angajat al Politiei TF vine sa ne dea binete.
Fusese informat ce facem si ne ureaza spor la treaba.

Excelenta primire.
Sincer nu ne asteptam.

Cladirea, modulata ca nu se putea altfel, este construita din caramida aparenta de dimensiuni 270x140x60 total diferite de ce am intalnit in alta parte.
Pe parcursul timpului a suferit cateva modificari. Unele goluri de ferestre au devenit usi iar unele usi au devenit ferestre.
Nu stiam noi de ce nu este perfect simetrica.
Ne-am dumirit ca pe fatada spre Piata Garii a aparut o usa in corpul din stanga iar pe fatada spre linii o usa a salii de asteptare a fost redusa la o fereastra iar in stanga, unde inainte era biroul de miscare, a fost modificata o usa transformandu-se in usa.
Cladire impunatoare.





Am facut masuratorile.
A mers ceva mai repede decat la Jiblea datorita simetriei.
Nu ne-am suparat ca a mers repede.
Mai erau o gramada de lucruri de vazut.

Mi-am indemnat prietenii sa bea apa din gara.



Am convenit ca este excelenta.


Statia se afla la &8220;34,63 metri deasupra marei&8221;



Interiorul statiei aproape neschimbat.
Eu am prins bancile masive din lemn asezate in siruri.
Acuma le-au luat locul banci din plastic dar lambriurile dinlemn si decoratiunile au rams.




La linia a II-a personalul de Craiova asteapta linistit ora 15:00 si calatorii pentru a porni la drum

 
Si acuma urmeaza surpriza.
Surpriza pentru noi deoarece Impegatul de Miscare stia.
Mandru ne-a arata si noua.



O fi reala semnatura?
Nu a stiut nimeni sa ne spuna.
Cert este ca la o privire mai atenta se vede clar ca nu este scrijelita mai tarziu, adica dupa constructie. Marginile scrisului sunt perfecte si nu au acea franjurare caracteristica scrierii cu un cui sau alt obiect taios.

Poate ma repet dar toti cei de acolo afland ce vrem sa facem ne-au ajutat cum au putut.
Au raspuns intrebarilor noastre si multe lucruri au iesit la iveala fara sa le cerem.
Nu le-am solicitat fiind surprinsi de cate informatii cad peste noi.
Sigur la alte drumuri o sa ne inarmam si cu un reportofon ca altfel nu se poate.