Intalniri ale Asociatiei, imagini

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"
Intalnire 23 februarie 2008, partea a II-a


La intalnire am avut placerea sa-l avem printre noi pe domnul Ion Mihalcea. Din pacate in fotografiile care le am nu apare. Vreau sa cred ca i-a facut placere sa se afle printre noi. Tanar, asa cum il stim, desi varsta spune altceva ne-a mai arata ce a gasit nou si ne-a surprins cu aratandu-ne fotografii cu detaliile supertunului german DORA din WW2 la scara 1:160.
Am mai discutat de una alta si la o anumita ora a trebuit sa se retraga la depou.
Ii multumim pentru vizita si-l mai asteptam cu placere.

Tot din randul invitatilor au facut parte Iuliana si Amiel pe care-i stiti.

Nu o sa ma lungesc prea mult la vorba si incep cu prezenta.
Prezenta in ordine alfabetica: Coobra, Gina, LDH, lok, Lupul Alb, pcg, Radu Sofran, rally, robertanasa, Silviu20061, SSi, shikanne, sesamcave si tchisake.

Dupa ce am terminat cu problemele administrative, putine la numar, am trecut la impartirea pe ateliere: pcg, rally, sesamcave impreuna cu shikanne au luat in primire “sumulena” si i-au facut macazele functionale. Gina s-a ocupat de remedierea unor mici defecte de peisagistica si alte un milion de aspecte legate de imaginea generala inclusiv indepartarea a cat mai mult praf cu ajutorul unui aspirator.
Chiar a functionat metoda de indeprtare a prafului.
Daca aveti impresia ca a fost usor va inselati. Important este ca , trecand peste toate, macheta este total functionala si in parametrii maximi.

Daca nu ma insel shikanne si tschisake, iar mi-am scrantit degetele scriind, au facut si niste prelungitoare ca atatea erau in prize incat ce mai trebuia legat la curent nu mai aveam unde sa facem conexiune.

Pana si PC-ul pe care nu prea-l baga nimeni in seama, doar aveam alte treburi, era pornit si se derulau fotografiile facute de Radu.

Ceilalti am trecut, nici nu se putea altfel, sa facem ultimele aranjamente la desenul liniilor pe modulul de gara si celelalte doua module: depou si triaj.
Impinsi mereu de Silviu sa trecem la alte lucruri, adica sa redeschidem atelierul de tamplarie, am reusit sa incurcam liniile dar le-am decurcat pana la urma.

O contributie deosebita la “modelarea” capatului Y al statiei, trecerea de pe o linie pe alta a avut, ii recunoastem drepturile de autor, tchisake – rebotezat, culmea coincidentei, mistretul, care a vazut putin altfele trecerea de pe o linie pe alta a dublei si a propus realizarea acestei din patru macaze fara incrucisare.
Dupa o sedinta fulger am ajuns la concluzia ca imaginea este de efect si rupe simetria fiind altceva decat la capatul X.

Am amplasta si triajul, intrarea in el, am notat liniile ca sa nu le incurcam la reasamblare, le-am strans, spre exasperarea unora si amuzamentul altora. si am trecut la finalizarea executiei plansetelor.

Din lipsa de material, in prima faza OSB, ca a avut grija Radu, pcg si Gina sa merga si sa cumpere, apoi din lipsa de suruburi pentru lemn nu am facut la gata decat trei blaturi.

Arata bine, sper sa fie si Silviu multumit ca el nu le-a vazut pe viu.

Cum s-a lucrat?
Simplu. In echipa stiind fiecare ce are de facut. Nu ne-am mai disputat operatiile si fiecare a facut ce a facut si data trecuta ca sa nu ne mai incurcam in detalii.

Parerea tuturor este ca sunt bine facute, arata foarte bine si putem lipi extrudatul de 3 mm.
Evident mai sunt de facut elementele de legatura si centrare care mai pot astepta.

Dupa lipirea extrudatului ne-am apucat iar de pus liniile pentru a vedea desenul final.

Eu zic ca este pentru prima data in lunga istorie a clubului nostru cand nu a fost necesara o impartire a lucrarilor si fiecare a stiut ce are de facut lucru ce-l consider un plus de maturitate.
Desi la prima vedere, cand intrai in camera, aveai impresia de neorganizare la o privire atenta iti dadeai seama ca fiecare facea ceva util si era acolo unde trebuie.
Concluzia: lasa-l pe om sa faca ce stie mai bine si nu-i spune sa faca altceva.

Am sa pun fotografiile, nu prea multe ca majoritatea sunt cu mine, cu mici comentarii si astept colegii care au mai facut sa le aduca in fata voastra cu comentariile de rigoare.
 
Partea a III-a

O scurta sedinta operativa in care nu s-a ajuns la nici o concluzie deoarece subiectele nu aveau legatura cu clubul :D




Doamne, Doamne! Oare copii astia cand or creste si ei mai mari?




Sesamcave bagat pana-n gat in maruntaiele digitalului.
Oare se descurca singur?




Evident ca nu si apare Dr.pcg care da un sfat doua


 
Continuare

Impartirea pe ateliere facuta fara coordonare a inceput lucrul

Se pare ca a fost ziua ciocanelor de lipit.
Rally afirmandu-se cu lipiturile facute ca la carte, sub supravegherea atenta a lui shikanne




Cum fortele nu erau suficiente la instalatia electrica a machetei apare sa dea o mana de ajutor tchisake




Este deturnat imediat la confectionarea de prelungitoare



Robert nu poate rezista tentatiei si insista sa participe si el la lucrare.




Ca il avem in colimator pe tchisake sa aratam si intrarea/iesirea de la capatul Y al garii propusa de el si pusa in practica imediat. Io zic ca arata bine si strica putin simetria capetelor de intrare in statie.




La atelierul de tamplarie lucrurile decurg conform asteptarilor si structura de rezistenta a plansetelor modulelor incepe sa ia contur.
 
Continuare...ultima :D

Atelierul de tamplarie: bormasinisi de baza COObra si lok, ajutor de nedejde si gauritor cand este filmat Radu, finisor Robert, ctc LDH, supervizare productie Gina

Lucrarile demareaza in forta avand in vedere acceptul lui COObra pentru cumulul de functii (taietor si bormasinist)




O fi taiat drept COObra!




Pai sa vedem daca se potriveste




Ei! Ce parere aveti? Am taiat bine?




Ce spui? Ai privit un fluviu drept in ochi?




Shikanne: Hai mai baieti ca totul pare in regula




Doi bormasinisti foarte motivati, era tarziu




O fi din lemn? Nu o fi din lemn? Si daca este din lemn sigur este de aici?




Prima structura finalizata la "rosu"




Ca sa fie gata intra in scena Robert care manuieste foarte bine slefuitorul




Prima imagine cu doua module gata




Ai mai! Ce ziceti? Dau bine in poza?




O mica pauza binevenita.




Si au trecut la aplicarea extrudatului.




Satul de atata electonica Dr.Digital (pcg) a trecut la o munca mai putin solicitanta, zice el. Noroc cu Robert care l-a avut sub ochi permanent altfel cine stie.



Fotografii Robert si LDH


Asta a fost.
Cine mai stie sa completeze.
 
BRAVO!!!!
excelente comentarii. trebuie totusi mentionat ca Roberto a dat si cu aspiratorul ...........bininteles dupa ce si-a dat seama ca sacul era plin....asa de plin ca nu mai iesea din aspirator.
in schimb i-am simtit lipsa lui silviu care a plecat destul de repede.

PS: era din lemn, era de acolo dar scrisese lok ceva pe el si eu citeam :D
 
1 martie 2008

Si am fost pe drumuri, adica am plecat din Bucuresti si dupa ceva peripetii am ajuns in Calimanesti si in statia Jiblea.

Am plecat din doua puncte diferite spre Jiblea de parca acolo duceau toate drumurile :D

Coobra venea de la Turda, Gina si Sesamcave primul echipaj plecat din Bucuresti si al doilea echipaj lok, Lupul Alb, Robert si subsemnatul tot din Bucuresti.

Am ajuns la Jiblea nu fara peripetii dar amajuns, am facut fotografii si masuratori cat am putut de multe.

Mai marii statiei au fost de partea noastra si ne-au acordat permisiunea sa ne facem treaba lucru pentru care le multumesc foarte mult.

Cand exista intelegere toate merg cum trebuie.

Mai povestim si maine cand pun si fotografii.

Cei care au facut deplasarea sa puna poze daca le au pregatite.
 
AÂşa cum a scris Âşi LDH am reuÂşit să ajungem astăzi la Gara CălimăneÂşti .

Unde eram aÂşteptaĂži, bineînĂželes de cine altcineva decât de un tren.

Am trecut frumos pe lângă el Âşi am plecat printre Âşinele de tren în mica noastră expediĂžie



A fost frumos, vremea a Ăžinut cu noi Âşi am reuÂşit să facem multe poze Âşi măsurători, îl las însă pe LDH să pună pozele Âşi să facă descrierile deoarece se pricepe cel mai bine.
Însă nu voi încheia mica mea descriere fără să vă spun că la sfârÂşitul expediĂžiei, aÂşa cum le stă bine unor oameni care au depus efort, ne-am oprit să mâncăm pentru a ne reface forĂžele pentru drumul de întoarcere . Lok Âşi LDH chiar Âşi la masă până a venit comanda au mai lucrat puĂžin pe laptop, după care împreună cu Robert au devorat o porĂžie sănătoasă de fasole cu ciolan :roll:



Sesamcave a preferat o porĂžie de tochitură, dar s-a văitat că Âşi-a spart oul :(

singur Lupul Alb a fost mulĂžumit de pieptul de puicuĂžă pe care îl comandase. :D

Vă doresc o primăvară minunată Âşi soĂžii înĂželegătoare . :aplauze:
 
multumim gina. insa nu la restaurant s-a terminat peripetiile noastre.
pentru echipajul format din lok, ldh, robert and me, excursia a continuat pana la merisani, o gara mica, frumoasa si cam pustie. inchisa.

Echipajul de soc:



Lok - neintrecut pilot. dupa cum vedeti, mereu cu cheia in mana, gata sa porneasca din loc indiferent de starea drumului.




LDH - un adevarat copilot

amandoi au facut o echipa grozava la bordul masinii. pe parcursul traseului am avut parte de adevarate peripetii sau sporturi extreme. atat la dus cat si la intors am avut parte de tiruri care au intrat prin casele oamenilor sau cel putin pana in curtea lor, sa-i intrebe de bine. dar cel mai captivant capitol din traseu s-a petrecut cand am luat-o prin albia raului ca sa ocolim coada de masini produsa de primul tir care a intrat de-a binelea in casa unui satean din zona aceea. tot o peripetie as putea numi "cearta" celor doi susnumiti, care au inveselit atmosfera ocupantilor din spate. dupa o astfel de calatorie nu pot spune decat: mai vreau, mai vreau, mai vreauuu.



Robert - un adevarat luptator



si subsemnatul Lup Alb care am avut ocazia sa ma urc pentru prima data intr-o aburoasa, chiar daca starea ei era...... :-?

si fiindca am vorbit mai sus de merisani, iata cateva poze cu aceasta mica garuta, inchisa, uitata, cu o singura linie, desi e posibil ca in trecutul ei glorios sa mai fi existat vreo linie, doua. cine cunoaste, poate marturisi adevarul. eu dau doar cu parerea.





iar dupa ce am ajuns la Bucuresti am fugit la club unde am lucrat din greu la impinsul noului automotor al lui Lok, o frumoasa roscata de am uitat de toate sotiile acelea intelegatoare. :D



o poza care imi place mult si o premiez ca cea mai reusita:



in final, sper ca intr-o buna zi sa zarim si noi acea lumina de la capatul tunelului si sa avem mai mult respect si pretuire fata de cladirile care vorbesc despre noi si trecuturile noastre pe aceste pamanturi. sa intelegem ca viata e frumoasa, oricat de tare ar durea si sa nu pricinuim durere celui de langa noi. sa fim prieteni si sa iertam gresitilor nostrii ca sa fim si noi iertati. gata.

 
catalin a spus:
Pentru comparatie, acum un veac, aceleasi locuri:

http://forum.lokomotiv.ro/modules.php?name=Perc_Kepe&pid=341

Exceptia o constituie vegetatia care a crescut si o proprietate care a aparut in spatele wc-ului.

Evident ca daca facem o comparatie cum scrie la carte diferentele sunt multe dar daca fac o fotografie din acelasi unghi sigur sunt putine.
 
Nu vreau sa fiu off-topic dar de la o astfel de discutie se pot afla informatii interesante pentru cei care vor sa cunoasca mai mult despre calea ferata romana.
In poza postata de mine apare seful de gara, in uniforma lui de inspiratie prusaca, un calator imbracat in hainele de vara europene ale incepututlui de sec. XX, felinarele de peron obtinute din felinare de macaz, felinarul cu gaz de pe peron, cutia de scrisori si vegetatia care imbraca de obicei peroanele garilor din acel inceput de veac.

O poveste intr-o fotografie, o poveste cat o viata....
 
Nu esti off-topic dar va trebui ca toate aceste informatii legate de garile din Romania, asa cum apar in fotografiile si documentele vremii si cum apar in zilele noastre sa le putem strange la un loc pentru a nu se pierde informatia care, zic eu, este de mare valoare.

Eu, de exemplu, am notat ce ai spus, am salvat fotografia si este pusa la "dosar" dar altii nu o sa o faca din simplul motiv ca nu prea viziteaza acest subiect.

Aici o sa se amestece cu informatii despre intalniri care sunt mai mult sau mai putin distractive si foarte generale.
 
Intalnire de lucru 01 martie 2008

Cum intalnirile intre membrii clubului pot fi oriunde, vezi intalnirile de la Rogojini din paginile anterioare ne-am gandit sa imbinam placutul cu utilul si sa facem o deplasare pentru o sedinta de documentare la fata locului legata de statia Jiblea (actuala Calimanesti).

Sa nu anticipam si sa o luam de la inceput.

Si a venit ziua de sambata 01 martie 2008.

Pusesem telefonul sa sune la 5:00. A sunat.
Cu ochii carpiti de somn iau telefonul si cer azil politic bucatariei.
Reusesc din a doua incercare sa formez numarul lui lok si dupa doua sau trei apeluri raspunde. Ii aduc la cunostinta ca este ora 6:00, ca ar fi timpul sa lase patul si sa se pregateasca de plecare. Ma conving ca am vorbit romaneste si a inteles tot ce i-am spus, inchid telefonul, ma asez pe scaun si incep sa-mi fac planul pentru programul de dimineata. Era prea devreme sa recapitulez daca mi-am pus in traisat tot de ce am nevoie.
Ca tot era intai martie m-am trezit cu sotia in bucatarie care ma trimite sa-mi vad de ale mele ca se ocupa ea de micul dejun.
Nu m-am gandit prea mult si asa am si facut.

Cu micul dejun am facut sport, l-am sarit, si m-am infipt direct in cafea.

Ramas cu impresia ca intalnirea cu lok trebuie sa fie la ora 7:00 dupa ce minutarul a depasit cifra 12 am inceput sa ma agit.
Mi-am propus sa nu-mi fac scenarii de genul "ce-l intreb eu si ce-mi raspunde el" ca nu are rost si singurul "castig" este ca ma pot enerva.

Suna telefonul.
Bun zic, uite ca a ajuns si raspund.
De la celalalt capat vorbeste Robert care intreaba daca se mai face deplasarea ca el a lucrat toata noaptea (!) si nu stie ce sa faca.
Il linistesc, de fapt ma linisteam pe mine, ca totul este sub control, cum le place americanilor sa zica, dar mi-o tranteste pe aia dreapta "l-am sunat pe lok si nu raspunde la telefon". Il linistesc iar in timp ce eu incep sa ma enervez dar il "ghidonez" unde sa se plaseze ca sa-l recuperam in drum spre autostrada.

Hm, pe el l-am linistit dar pe mine cine ma linisteste?
Pun iar mana pe telefon si-l apelez pe lok care evident nu raspunde. Imi trec un milion de ganduri prin cap si incerc cu greutate sa le indepartez. Iau iar telefonul, sun iar rezultatul este acelasi.
Calmul meu proverbial, de care vor beneficia si colegii de drum, nu ma paraseste asa ca nu trec la folclor dar aprind o tigara si ies pe balcon sa ma racoresc. Nu apuc eu bine sa iau o portie de aer de dimineata ca iata suna telefonul si minune este chiar lok.

Ma asigura ca nu am inteles bine cum sta cu orele si cu programul de dimineata care, pe scurt si in opinia lui, trebuia sa se deruleze cam asa:

5:50 desteptare LDH
6:00 LDH telefoneaza lui lok pentru a-l trezi
6:00 &8211; 7:00 program de dimineata pentru lok, LDH beneficiaza de un bonus de maxim 30 min
7:00 lok pleaca de acasa sa-i ia de pe unde sunt pe LDH, Lupul Alb si Robert.

Evident ca-l contrazic si-mi da link catre forum sa mai citesc ce sa scris.
Inchid telefonul. Nu intru pe forum si-mi reiau programul prelungit de dimineata.

Intr-un final suna gsm-ul si aud ce trebuia sa aud de mai bine de jumatate de ora "masina te asteapta".
Ma inarmez cu rabdare si in doua minute verific echipamentul care pare complet: clipboard cu hartie de scris, doua creioane mecanice cu mina 0,7 mm, guma, carioca, calculator de birou, aparat de fotografia, baterii de rezerva, trepied, ruleta 7,5 m si panglica de 50 m, telefon dupa care ma iau pe mine si stadia si ies mandru pe usa.
Mandria a tinut pana la lift in care am reusit sa intru din a doua incercare neinvatat cu manipularea stadiei de 2m in locuri inguste.
Pana la urma ajung la masina lui lok chiar daca stadia nu a vrut sa iasa din lift, s-a agatat de usa de la intrare si era sa faca cunostinta cu capul unuia ce nu avea alta treaba la ora aceea decat sa-si plimbe cainele.

Restul povestii si un colaj cu fotografii facute de Gina, Lupul Alb, Robert si sesamcave dupa ce-mi mai trag sufletul :D
 
O sa fiu off-topic,dar:
1.LDH,ne-ai lasat cu gura cascata ce condei ai!Eu de-abia astept urmarea
2.Referitor la gara Merisani,daca tot v-a dat Catalin poza si aveti si voi poze,ati putea trimite la "Modelleisenbahner" la rubrica "Zeitreise" ca ar fi interesant.Aia de obicei au fotografii destul de insipide,ale voastre ar fi super faine si ne-am mindri si noi :wink:
s
 
Punem stadia in spate, asez geanta pe un pulover si lok sare ca ars "Nu pe SVT137!"
Ce sa caute un SVT 137 pe polita de la portbagaj? Ma dumiresc ca are dreptate. Sub pulover era cutia cu automotorul DRG de la Liliput. Pun geanta in alta parte, inchid hayonul si ma asez langa lok pe locul mortului.

In sfarsit pornim la drum.

La CD-playerul masinii Mozart. Merge zic. Nu stiam ca lok are astfel de gusturi si-mi faceam scenariul: manele nu, disco nu, techno nu doar Mozart. Asta inseamna calm si condus linistit fara nervi.

Pe Lupul Alb il imbarcam de la Timpuri Noi. Urca in masina si sta cuminte cum a stat cuminte tot drumul. Nu i-am simtit prezenta decat atunci cand ne-a servit cu bomboane.

Cheie de contact, motor, demaraj si ne inscriem spre Piata Unirii.
Nu facem mai mult de 800 m si linistea muzicii lui Mozart este tulburata de claxonul masinii si strigatul de lupta al lui lok care se ratoia (era 7:30 am!!!!!) la soferul unui Logan care mergea mai incet incercand sa evite o manevra neinspirata a unei alte masini. Evident ca loganarul nu a auzit nimic din ce a spus lok si singurii care erau sa moara de inima eram Lupul Alb si cu mine. Incerc sa-l calmez pe lok si-l invit sa nu mai aibe asemenea iesiri. Nu reusesc din prima. Oare de ce nu ma mira? Nereusind discutia se incinge putin cu argumente de ambele parti si tonalitatea risca sa atinga cote maximale.
Intr-un final ne calmam. Il recuperam pe Robert de la Piata Unirii si o pornim spre autostrada.

Conversatia se infiripa repede. Incepem sa ne facem planul de bataie pentru Jiblea.
Nu reusim sa ajungem la o concluzie deoarece Robert decreteaza ca ii este foame. Cand te uiti la el nici nu zici ca omul asta mai si mananca. Incercam sa-l deturnam de la gandurile lui gastronomice dar nu reusim si conchidem sa oprim la primul Mc Donald's.
Asa am si facut dar Robert, crezand probabil ca ne intarzie, a cam garbit micul lui dejun frugal.

Din nou la drum. Autostrada. Pilot automat si viteza de croaziera de 110 km/h.

Au mai existat cateva discutii legate de geamurile laterale lasate intredeschise. In rest toate bune si frumoase.

Asfaltul autostrazii bun dar traficul destul de intens pentru o zi de sambata.

Si cum mergeam noi asa ne trezim ca Robert incepe sa-si faca de lucru cu tetiera de la scaunul meu incercand sa o scoata si sa monteze in locul ei un dispozitiv pentru un DVD-player.
Pana la urma nu stiu daca l-a montat sau nu dar sigur daca pana acuma eram mirat de ce poate contine geanta unei femei acuma am inceput sa ma minunez de ce se poate gasi in rucsacul unui barbat.
Robert recunoaste ca pleaca la drum cu tot ce are nevoie dar nu ne mai spune ce are in rucsac si noi nu am intrebat.

Oprim la km 80 unde luam cate o cafea, eu si lok, Lupul Alb o americana la scara 1:32 sau 36 iar Robert ia loc in picioare.
Masinuta interesanta. Reprezinta modelul unei americane din anii saizeci transformata in hot road. Am ridicat capota si am concluzionat ca acolo este un motor V8 alimentat de trei carburatoare dublu corp. Usile se deschid, masina este de culoare galbena cu flacari desenate pe laterale.

Plecam. 110 km/h.
Aproape de iesirea de pe autostrada ne suna Gina care ne spune ca se afla la ... 30 km de Ramnicu Valcea (!).
Ii comunicam si noi pe unde ne aflam si intentia de a opri pe undeva sa luam o mica gustare.
Trecem destul de usor de Pitesti.
Lok se plaseaza in plasa unui TIR ca sa-l aibe paravan in eventualitatea unui radar.
Dupa Pitesti incepem sa ne minunam de diferenta izbitoare dintre casele vechi construite conform arhitecturii zonei si noile constructii gen moara care nu impresioneaza cu nimic si pot fi catalogate fara nicio retinere drept chiciuri.

Drumul bun. Dealul Negru. Mergem in ritm alert fara insa a abuza si fara depasiri riscante.

Trebuie sa recunos ca lok merge bine dar, evident trebuie sa existe si un dar in ce-l priveste altfel nu ar fi vorba de lok, are uneori claxonul legat de acceleratie si vorbeste tare cand se adreseaza altor participanti la trafic de paraca acestia ar putea sa-l auda sau ar fi interesati de ce spune.

Coboram Dealul Negru renuntand sa mai oprim pentru o gustare. Ii atrag atentia lui lok ca este posibil ca la intersectia cu drumul care duce la Curtea de Arges sa fie plantat un radar.
Ma asigura ca stie dar icetineste preventiv.

Intram in Budesti si dupa vreo 200-300 m oprim si ne asezam la coada unei lungi coloane de masini.
Decretam ca este un accident si se intervine.
Plec in cercetare si intreb un localnic daca exista o strada paralela cu soseaua. Ma asigura ca da dar iese la 500 m in fata unde se vedea un camion rosu.
Bun zic. Stam si asteptam.
Ma intorc la masina dar surprind discutia unor localinici care zic ceva de genul "...pe la tigani si apoi prin vad".
Nu am intrebat nimic. Ma urc in masina.
Suna Gina si ne spune ca este in spatele nostru (!). NU era in fata noastra?
Dacia 1310 cu localnicii intoarce si coboara printre case.
Deliberam scurt si o luam dupa ei.
Cursa off road in toata regula. Daca Dacia trece sigur trecem si noi. Am trecut de trei ori albia unui parau si am mers pe marginea lui cu doua roti permanent in apa. Paraul nu era cine stie ce de adanc dar pietrele si nisipul te puteau duce in situatia de impotmolit.
Urmarim Dacia si iesim dincolo de accident. Un TIR se rasturnase si macaralele lucrau sa degajeze drumul. Urmarile accidentului le vom vedea abia la intoarcere.
Din pacate nu avem poze cu mica aventura fiind prea prinsi de ineditul situatiei.

Din nou la drum.
Pe sensul opus coloana pe mai bine de 1,5 km dupa aprecierea noastra.
Ne incadram pe "centura" Ramnicu Valcea si-i atentionez pe baieti ca o sa trecem pe langa Muzeul Satului Valcean plasat pe partea stanga a sensului de mers spre Calimanesti. Le-am povestit cum m-am oprit sa fotografiez casa lui Balcescu propunandu-mi sa stau 30 min si am plecat dupa mai bine de patru ore.
Recomand tuturor celor care trec pe acolo sa opreasca. Au ce vedea. De la o scoala veche ce poate primi elevii in orice clipa la cele mai vechi tipuri de constructii din zona, la unelte, scule, chiar si un bob cu volan folosit de boieri. Foarte, foarte multe lucruri interesante. M-a bucurat foarte mult cand am vazut ca acoperisurile unor case, probabil deteriorate de timp, au intrat in reparatii. Se vedea sita noua.

Trecem de muzeu si luam legatura cu COObra care ne spune ca se plaseaza intr-o parcare inainte de centura pentru trafic greu a Calimanestiului.

Ce a urmat in episodul urmator.

Intr-un timp foarte scurt am avut parte de o avalansa de evenimente. Am incercat sa sintetizez desfasurarea "expeditiei" noastre cat am putut de mult si sper sa nu va fi plictisit cu prea mult text.

Urmeaza si pozele.
 
Continuare

Mergem spre Calimanesti si continuam observatiile noastre comparative intre arhitectura locala specifica si "noua arhitectura" a caselor "plantate" intr-un loc in care nu au ce cauta si fac nota discordanta cu peisajul.

Ne intalnim cu COObra.
Mai exact ne facem semne amicale si se ia dupa noi.

Suna telefonul. Radu se intereseaza de mersul "ostilitatilor".
Il asigur ca totul este sub control mai ceva ca la americani lucru ce se va dovedi fals.

Intram pe drumul de camioane si mergem direct spre baraj. Lasam in partea stanga statia de epurare a orasului si cateva sonde, trecem barajul si ... suna telefonul.
Tot Radu care vrea sa stie daca am ajuns.
Nu apuc sa zic mai nimic ca lok, sofer disciplinat, se incadreaza pe drumul cu prioritate, rateaza Jiblea, si o ia voinioceste spre Sibiu.
Inchid telefonul, intoarcem si oprim la intersectie sa intrebam unde este gara. Lamuriti o luam vitejeste spre amplasament.

Parcam masinile lateral ca sa nu obturam fatada spre piateta.
Incepe agitatia. Strangeri de mana cu COObra, aparate de fotografiat, trepiede, rulete, stadie, foi de scris si creioane ies la iveala de prin masini.
Ne miscam repede.
Il iau de o aripa pe lok si cautam pe Seful Statiei. Aflam ca nu este la datorie, adica la birou, dar este posibil sa fie acasa. Locuieste, cum se putea altfel, in locuinta situata la etajul intai al cladirii garii.
Sunam. Ise cineva sa ne bage in seama. Ii explicam ce este cu noi in numar asa de mare pe meleagurile Jiblei si cerem aprobare sa masuram si sa facem fotografii.
Ni se spune ca Seful Statiei lipseste momentan dar ne putem apuca de masuratori si cand se intoarce sa vorbim si cu el ca sa fie totul in regula.




Impacati cu gandul ca am vorbit cu cineva si bucurosi ca macar am primit aprobarea de principiu incepem desfasurarea de forte.
Aparatele si trepiedele intra in functiune si pana sa fie fotografiata cladirea statiei cateva instantanee reciproc avantajoase nu strica.




Suntem "urmariti" de toti si toate asa ca nu ne mira cand privitorii se dau mai aproape de streasina casei ca sa vada mai bine




Stati mai sa vin si eu




Stiti ceva? Voi aveti priveliste de sus dar pe noi nu prea ne intereseaza




Cu sau fara admiratori ne luam rolurile in serios. Lok pune mana pe stadie, o sa o care toata ziua, Lupul Alb se alege cu panglica de 50 m, Robert cu clipboardul si toti cu aparatele de fotografiat.

Se renunta repede la trepiede ca mai mult incurca decat sa ajute.

Incep masuratorile




iar unii fotografiaza tot ce misca




Robert ascultand "indicatii pretioase" privind adnotarile ce urmeaza sa le faca




si, in acelasi timp, supraveghind cu ochiui vigilent cum facem masuratorile




evident ca este cazul ca din cand in cand sa mai faca si cate o adnotare




Nu stiu cum se face dar la femei este mereu inghesuiala :D

O fi fost inchis la barbati? Sincer nu-mi mai aduc aminte :fluierat:




Mai baieti! Eu am terminat cu cladirea statiei si ma duc sa fotografiez depozitul




Lupane! Tu ai idee de unde or fi cazut astea?




Stati baieti sa-mi iau notite sa nu uit sa intreb pe forum




Sesamcave fa-le o fotografie pana-mi aprind o tigara




Ce bine este la aer curat




Am schimbat macazul si am luat-o spre celalate obiective ale statiei

Mai baieti daca voi ati plecat plec si eu ... militar!

 
Ce faci sesamcave?

Mai intai fac o poza de ansamblu si mergeti linistiti ca va ajung eu din urma.




Castelul de apa.
Suntem cam nehotarati.
Lok vrea sa se urce pe scara ca sa puna stadia de sus in jos.
Il lamurim ca scandura platformei este putrezita si nu mai urca.




La bara fixa




Ne imprastiem sau raspandim, dupa caz, pentru a face cat mai multe fotografii si ca sa nu ne incurcam unii pe altii




Surprins in flagrant pe cand masura caramizile




He, he ia uite ce bine-mi sta in rama




Greu drumul de intoarcere




A mai ramas sa mai faca cateva poze de detaliu




Am fost si la capatul Y al statiei sa vedem podurile.
Podul de pe dreapta sensului de mers pe ruta Ramnicu Valcea - Jiblea a fost mutat de pe amplasamentul initial. Au fost turnate pile noi din beton armat. Vechile pile sunt la locul lor dar pe ele nu mai sprijina nimic. Se deosebesc de cele noi prin zidaria de piatra de la baza.

Fuga dupa detalii




Chiar si dupa cele ce nu au legatura cu CF-ul




Intoarcerea la masini




Satisfactia lucrului bine facut. Am venit, am masurat, am fotografiat, am primit si acordul Sefului de Statie.




Am convenit sa mergem la masa in Caciulata.
Cand sa pornimi gigantul Matiz al Ginei nu a vrut sa-si arate muschii. Gina a motivat ca nu porneste deoarece a lasat farurile aprinse ca sa vedem ce fotografiem.

Eu am banuiala ca asa a fost instruita de Radu ca sa o impingem sa mai faca putina economie de benzina. Era cat pe ce sa mi se confirme banuiala cand am vazut ca masina nu porneste in 5 m.

Cum o fi, cum nu o fi sigur trebuie intinsa cureaua de la alternator.

Plecati din Jiblea ne-am holbat la cladirile din Calimanesti si mai ales din Caciulata.
Nu am scapat ocazia sa le arat in ce mod mi-am adus aportul pentru ca o parte dintre locuitorii Calimanestiului sa locuiasca in case noi :D

Desi ii explic unde trebuie sa obreasca nenea lok face tot ce-i sat in putinta sa ne bage cu masina in bazar. Se convinge ca nu are pe unde intra si mai ales parca si ajunge cu chiu cu vai in parcarea restaurantului mergand legal pe contrasens.

La restaurant veselie mare. Fiecare incearca sa faca ce poate pana vine mancarea: descarca fotografii, pozeaza pentru a fi fotografiati, discuta orice altceva numai despre trenuri nu




Iar Gina face tot posibilul sa ne arate ce inseamna sa inversezi sensul de mers in digital beneficiind de leduri bicolore




Pana la urma am conchis ca vizita la Jiblea a fost un succes si am si inceput sa planificam urmatoarea ce are toate sansele sa ne duca la Calafat.

Pana sa mergem la Calafat am stabilit programul pentru intoarcere.

Lok si-a exprimat dorinta de a devia spre Curtea de Arges si de a incerca sa facem fotografii si masuratori la Merisani.

Gina si sesamcave au hotarat sa nu mai mearga speriati de starea drumului. Ziceau ca este plin de gropi.

Echipajul nostru a hotarat in unanimitate sa-si asume acest risc.


Multumim Sefului de Statie pentru sprijinul acordat
 
o rectificare. masina pe care am achizitionat-o de la benzinaria unde ne-am oprit pentru o cafea, este un Ford.
in rest.... ce sa mai. LDH trebuie numit cronicarul Asociatiei Modelistilor Feroviari Bucuresti. Abea astept sa mergem la Calafat. Nu ratez o astfel de experienta si de data asta iau si camera video cu mine :lol: