Transformare T9.3 FLM (cod 403203) in CFR7311, scara 1:87

Pana una alta, poze cu modelul FLM in vopsirea de epoca I (DB Cargo).

Click pentru a extinde...

Da' special umor mai ai, domnule.
Plus ca pe vremea aceea se folosea in general la trenuri de calatori.

Mi-ar fi de folos si o imaginea de pe partea mecanicului, sa vad pompele.

Operatii de facut pentru a transforma modelul in epoca 2 CFR:

1. adaugat plug specific retelei romanesti
2. taiat clopotul de pe cazan
3. vopsit schema CFR negru (cazan, marchiza, buncar carbune), rosu cu alb (osii, roti/bandaje, distributie)
4. vopsit si folosit doar placile "CFR", "7311" si "iuteala maxima". Restul sunt inutile pentru ca au aparut pe locomotivele CFR in epoca 3.
5. lipit placile dupa schema : placa CFR si Iuteala pe marchiza, una sub alta, placa fabrica si numar masina pe buncar carbune, placa numar cutie de fum.
6. weathering (optional)

Masina a facut in toata activitatea ei doar serviciu de manevra si poti agata la carlig de toate.

PS: placile sunt lucrate minunat (le-am avut in mana) insa contin o greseala de documentare. Este trecut depoul Tismana. Cand a fost transferata la Tismana in 1960 (din memorie) locomotiva a primit si placile de CFF in loc de CFR. Asocierea CFR cu Tismana este gresita.

Buna Catalin,

3. vopsit schema CFR negru (cazan, marchiza, buncar carbune), rosu cu alb (osii, roti/bandaje, distributie)
4. vopsit si folosit doar placile "CFR", "7311" si "iuteala maxima". Restul sunt inutile pentru ca au aparut pe locomotivele CFR in epoca 3.

Click pentru a extinde...

Ma indoiesc sincer de folosirea albului pe locomotivele CFR inainte de 1945.

Pentru epoca II avem sigur negru si rosu pentru frem (sasiu) si aparatul de rulare, stiind ca rosul din acea vreme este un rosu-brun cu mult mai inchis ca acel RAL 3000 aplicat incepand cu perioada razboiului si care a rezistat pana la sfarsitul epocii aburului. Este un rosu-brun sau brun rosiatic, daca ar fi sa dau un echivalent RAL ar fi pe undeva intre 3011 si 8012.

Pentru bandajele de roti, contururile placilor si inscrisele, acestea nu erau vopsite in alb ca mai tarziu ci de culoarea metalului natur, dupa caz argintii sau de culoarea bronzului.
Interiorul placilor nu era rosu ca mai tarziu, ci negru. Asa apar si in instructiunile de vopsire ale locomotivelor din 1929, valabile pana dupa 1945.

Ca exemplu pentru vopsirea unei masini de epoca II puteti lua G8.1 a mea (CFR 40.000) aici pe forum (pe N), stiind ca si acolo placile cu rosu/alb sunt false (urmeaza a fi inlocuite).

Buna Andrei,

Mai frate, nu-i mai spune "T9" pentru ca nu e deloc o T9!

T9 exista numai Bauart Elberfeld si era o locomotiva prusaca din 1893, viitoarea serie 90.0-2 la DRG cu formula osiilor C1'n2t.

Ce avem noi este o pr. T9.3, viitoarea 91.9-18 la DRG. Nu are nici cea mai mica asemanare cu T9. N-ar fi rau sa modifici si in titlu :lol:

Da, am o 91 1001 Fleischmann pe N, care va deveni candva o 7311a a CFR. Inca nu m-am hotarat insa daca o voi face in versiunea de epoca II (sobra si simpla in vopsirea simplificata din anii 1930 cu cazan si cabina neagra, aparat de rulare si frem rosu-brun, placute negre-argintii) sau epoca III (sorcova inspirata de Moscova cu rotile si fremul rosu foc, cu mult alb la bandajele rotilor si la placute, kitsch romanesc de anii 1950)

Salut Horia,

Off-topic oarecum: folosirea albului este mult anterioara lui 1945. O privire prin pozele din cartea lui Serban L/Ilie Popescu iti va arata acest lucru.
Spre exemplu la pagina 82 din volumul 2 exista o mandrete de 230 pozata in curte la Resita in 1933 si, chiar daca e o poza alb negru, se vede clar vopsirea bandajelor si a placilor cu alb.

Vezi si poza cu 230.132 la iesirea din uzina in 1932, in frumoasa vopsire verde maslin:



Poate ma inseala pe mine vederea, insa bandajele sunt albe, vopsite... Numerele sunt in ambele variante, fier chior si vopsit ...

Nu vreau nicicum sa confuzez pe nimeni insa cred ca trecerea de la vopsirea sobra a anilor '20 la cea "kitch" a anilor '40 s-a facut ceva mai devreme de influenta sovietica.

Andrei, de barbierit clopotul nu este problema.
Ingrediente:
-bisturiu
-pila fina
-smirghel fin

Se lasa cazanul fara tevi si ce mai are aplicat, nud, asa cum l-a facut fabrica. . Se rade cu grija clopotul,lasand un pic de material deasupra cazanului pentru finisat.Se ia la pila pana la forma corespunzatoare, spre sfarsit un pic de smirghel fin si aia e!
Desi nu stiu ce este pe partea dreapta, mi se pare ca nu e nimic sa te impiedice sa lucrezi cu pila transversal pe cazan, de la dreapta la stanga.

Spor!

http://www.trennet.ro/products/gallery/file58.pdf

http://dampflokomotiven.net/Html/7311neu.htm

Numai o precizare apropo de vopsirea bandajelor rotilor in alb:

Nu stiu de unde a aparut moda asta pentru CFR, stiu insa sigur ca se obisnuia vopsirea partii laterale a bandajelor in alb la materialul rulant italian in perioada interbelica. Intrucat am avut material rulant italian la CFR (atat vagoane cat si locomotive) nu e imposibil ca odata cu importarea acestuia sa se fi importat si acest obicei. De asemenea, ar fi de observat ca si vopsirea locomotivelor italiene era oarecum asemanatoare cu aceea practicata la CFR, sasiul si rotile fiind in epoca a II-a vopsite in acelasi rosu ciocolatiu despre care vorbea Horia mai devreme.

Desigur, poate sa fie si o simpla coincidenta, probabil nu vom sti cu precizie niciodata cine de la cine s-a inspirat in aceste lucruri.

... la CFR am avut si lucratori din Italia, nu numai material rulant...

PDI a spus:

... la CFR am avut si lucratori din Italia, nu numai material rulant...

Click pentru a extinde...

da, zidari si specialisti in constructii CF. Parte din ei au ramas pe la noi si sunt pline cimitirele din Moldova de oase italiene insa si-au pus putin amprenta asupra materialului rulant, traditional de influenta germana.

Tot prin cartea lui Serban o sa mai gasiti si alte imagini cu 230-uri cu bandaje albe, pozate la livrare in curtea fabricilor germane la inceputul anilor '30. Din folclorul CFR: vopsirea bandajelor in alb a avut si o parte practica, se puteau observa fisurile in bandaje mult mai usor. Nu stiu daca e asa, de aia am spus...folclor.

Revenind la T9.3, cu fluier sau fara, este probabil cel mai usor de ceferizat model, neavand "pacatul" buncarelor de pacura care sa necesite modificari majore. 7311a, desi fara fluier la CFR, a pastrat in locul respectiv ceva ce-mi seamana in poze cu un robinet de abur (se vede in toate pozele de la Sibiu). Nu stiu exact ce este insa merita studiate cu atentie pozele.

...si supapele trebuiesc schimbate...

Buna,

Revin putin asupra problemei vopsirii - nu este dupa parerea mea deloc off topic, pentru simplul motiv ca si aceasta pr. T9.3 va trebui candva vopsita si ar fi stupid ca vopsirea sa se faca dupa propriul gust.

De la o vreme am fost obligat sa ma "cufund" destul de intens in mediul meu profesional in analizarea fotografiilor vechi, in general clisee de uzina cu material rulant datand de la inceputul secolului XIX construit in Germania pentru CIWL/ISG. Am invatat un lucru care poate parea multora ciudat: nu tot ce pare deschis este de o culoare deschisa, nu tot ce pare inchis este inchis si in realitate, albul nu e alb si negrul nu e de cele mai multe ori negru.

Nu vreau sa intru in detalii, insa pe scurt o culoare care pare foarte inchisa poate sa fi fost in realitate mult mai deschisa, insa doar tipul filmului fotografic folosit (izocromatic sau pancromatic) le face sa arate complet altfel. Un exemplu tipic cunoscut in Romania sunt fotografiile interbelice de aviatie, in care in cocarda romaneasca culoarea galbena apare mai inchisa decat cea rosie. Alt exemplu sunt locomotive in fotografii de uzina care de asemenea in functie de filmul folosit par sa fie in doua culori (vezi 230 132) sau complet negre (multe fotografii de uzina tot de Resita din anii 1920-30), intrucat verdele masliniu, care contine galben si rosu, pare negru pe tipul de film fotografic folosit. Un film vechi monocromatic iti poate da multe surprize.

Ca sa revin la exemplele pe care le-a dat Catalin, nu cred ca este vorba de alb sau cel putin nu in cele doua exemple date. In fotografia de uzina (cliseu pe sticla) a 230 132 se vede clar din reflectiile celorlalte subansamble pe acestea ca toate capetele osiilor nu sunt vopsite, ci in metal curat, nevopsit. Acest lucru este extrem de evident la capatul osiei motoare, care straluceste perfect in soare si se vad si irizatiile acestuia pe discul perfect slefuit al rostii / capatului de osie.
Exista o gramada de piese pe aceasta locomotiva noua care stralucesc, mai mult sau mai putin "mat" sau "semimat", si dupa parerea mea niciuna din aceste piese nu este alba: este vorba de metal curat, polizat (reliefurile placilor, ansamblul de biele, capetele de osie, partile laterale ale bandajelor rotilor), metal curat nepolizat (partile "adanci" ale placilor) si metal nichelat (diferite bare si maini curente).

Privind bandajele, atat in fotografia lui 230 132 cat si in multe altele, acestea apar de asemenea intr-o culoare extrem de deschisa si mata. Inclin sa cred, prin analogie cu caile ferate maghiare si austriece, unde exista aceeasi practica, ca nu este vorba de vopsea ci de metal polizat si nevopsit. Exista o gramada de fotografii cu locomotive in uz in acea epoca in care se vad straluciri metalice (irizatii care la o vopsea de in alba nu ar fi existat) sub stratul de ulei mai mult sau mai putin murdar care le acopera.

Raman de aceeasi la parerea, sustinuta si de documentele scrise din epoca, inclusiv normativele de vopsire pentru locomotive cu abur CFR din 1913 si 1929, ca nu se folosea (in afara de oglinziile lampilor, in rare cazuri in care acestea nu erau argintii) deloc culoarea alb pe acestea, si ca tot ce pare extrem de deschis in fotografii de uzine nu este decat metal curat, polizat - acelasi si pentru placile cu numerele de ordine si alte informatii, ansamblurile de biele, capetele de osie si bandaje sau metal nichelat.

Parerea mea este ca are dreptate Horia, se vede destul de clar ca e luciu metalic la osii. Sunt de parere ca treaba cu vopsitul a aparut ca o necesitate la prevenirea aparitiei ruginii.

Salut Horia, este cert ca inainte de primul razboi mondial nu exista asa ceva la CFR.

De asemenea, pentru pozele de masini scoase noi din fabrica despre care vorbeam mai sus pare cat se poate de logic ca buzele bandajelor sa fie din otel lucios, proaspat scos de la strung, si deci tot ce vedem noi acolo poate foarte bine sa fie numai luciu metalic la osii.

Pe de alta parte insa, in pozele "Ceferiadei" din 1939 se vede clar ca partile laterale ale bandajelor materialului rulant expus au fost vopsite cu alb. As zice deci ca este vorba despre o "moda" discutabila care a inceput cel putin in 1939 si care s-a perpetuat in diverse forme mult dupa aceea, astfel incat s-a ajuns ca pana si locomotiva Calugareni sa fie impestritata in acest fel, desi de la mama ei era colorata intr-un mod cu totul diferit!

Buna,

"Moda" este probabil, asa cum amintea si Catalin ieri, o necesitate.

Este extrem de simplu sa scoti din fabrica sau dupa RR o locomotiva cu abur cu roti cu bandaje si capete de osie din metal curat. Este de asemenea extrem de greu sa o mentiii astfel in exploatare, si asta atat in Austria, in Ungaria cat si in Romania.

Dupa diferite teorii, pe care insa nu le-am putut verifica cu texte oficiale pana acum, rosul aprins (rosu foc) folosit inainte doar la robinete ajunge sa fie utilizat si la aparatele de rulare si fremuri in perioada celui de-al doilea razboi mondial, probabil sub influenta germana, si ramane asa pana azi. Ca aceasta tranzitie nu-a facut brusc si progresiv tine si de intervalele de reparatie ale materialului rulant, de mai multi ani. Si in privinta placilor cu numere de ordine avem exemple din anii 1930 cu placi umplute diagonal cu rosu si negru, ceea-ce revedem apoi doar in anii 1980 pe o 150.000.

Priviti cu atentie, in poza cu 230.132 osia a doua cuplata, zona sabotului. Se vede clar diferenta intre buza bandajului, de culoarea otelului si partea laterala, alb, mata.
Priviti cu atentie bandajul la osia doi cuplata in zona de sub pasarela. Este alba si este intr-o zona in care nu se reflecta direct lumina. Nu exista diferenta de nunanta decat minima in zona bandajului aflata in expunere directa si cea din umbra. Asta pentru ca metalul nu "reflecta" nimic, ci are propria lui vopsea.

Ma rog, nu vreau sa fiu incapatanat, insa fac diferenta intre o vopsire de uzina si una de trafic. Si nu mi-as sustine punctul de vedere daca nu as fi vazut destule poze in care e vorba de vopsea si nu de reflexia intr-un metal bine lustruit.

Dar, hai sa trecem mai departe pentru ca atat eu cat si Horia, ca doi oameni care ne bazam pe un minim studiu si nu pe "google" ne putem sustine punctul de vedere multa vreme

Tinand cont ca vorbim de un T9.3 folosit doar la manevra cred ca vopsirea standard in epoca e suficienta. Ramane sa ne lamurim pe viitor cand si cum au aparut benzile albe pe roti ....

Buna Catalin,

Problema reflexiilor care par diferite pe capetele de osii si bandaje ma "racaie" si pe mine in respectiva fotografie. Am intalnit-o insa si la alte locomotive, in general kkStB, si acolo se explica prin suprafata diferita a metalului neted de la buza bandajului si de la capatul de osie.

Un al doilea element, cum poti diferentia o vopsea alba sau gri de una mata, argintie (ceea-ce numim noi de 40 de ani incoace "aurolac")? Nu vorbesc de o suprafata argintie stralucitoare care reflecta lumina, ci de una mata care o absoarbe in mare parte.

Exemplu similar, de el vorbeam ieri la telefon cu Gam3: faimoasa 50.100 (nu mai stiu numarul exact) "Regele Ferdinand": este cam aceeasi situatie.

Hai sa trecem peste asa cum spune Catalin, cu rezervele de rigoare, si revenim atunci cand avem mai multe elemente concrete. Si daca trecem peste, ne lovim de urmatoarea problema: cazanul si cabina in verde oliv dupa norma sau in vopsirea simplificata analog cu 40.000 a mea cu totul in negru? :roll: