In primul rand culoarea : definitie din DEX : ââŹĹTotalitatea radiatiilor de lumina de diferite frecvente pe care le reflecta corpurile si care creeaza asupra retinei o impresie specificaââŹÂ. Si ce anume inseamna asta?
Ochiul nu distinge, ca avand culori diferite, orice surse luminoase cu distributii spectrale diferite. Explicatia este ca pe retina se gasesc trei tipuri de receptori, receptorii din fiecare tip fiind sensibili in mod diferit la diferitele componente din spectrul luminii. Raspunsul fiecarui senzor este un nivel de excitatie, care poate fi reprezentat ca un numar real. Doua culori sunt percepute identic daca oricare dintre ele declanseaza acelasi raspuns din partea fiecarui tip de receptor.
In cazul oamenilor aceasta perceptie provine din abilitatea ochiului de a distinge cateva (de obicei trei) analize filtrate diferite ale aceleiasi imagini. Perceptia culorii este influentata de biologie (unii oameni se nasc vazand culorile diferit, altii nu le percep deloc, vezi daltonism), de evolutia aceluiasi observator, sau de culorile aflate in imediata apropiere a celei percepute (aceasta fiind explicatia multor iluzii optice).
Perceptia culorilor de catre ochi ââŹâ de fapt, de catre creier ââŹâ este complicata de faptul ca analizatorul vizual compara culoarea luminii reflectate de un obiect cu culorile luminii din mediu.
Astfel, o coala alba (care reflecta în mod egal toate culorile spectrului) apare alba si daca este iluminata cu lumina galbena (de la un bec electric cu incandescenta), şi daca este iluminata cu lumina alba (de la Soare), desi distributia spectrala a puterii luminii reflectate in cele doua cazuri este diferita. Acest lucru se intampla deoarece creierul ââŹĹžcompenseazaââŹÂ culoarea luminii primite de ochi dinspre coala de hartie, ââŹĹžcalibrandu-seââŹÂ dupa culorile luminii ambiante.
Invers, aceeasi culoare vazuta in conditii diferite (ungiuri in special) este perceputa diferit, datorita aceluiasi proces de compensare.
Astfel, traspunand aceste situatii in lumea noastra se poate intampla ca aceeasi locomotiva sau acelasi vagon va apare cu anumite caracteristici fotografiate la Brasov intr-o zi de iarna si cu alte caracteristici daca sunt fotografiate la Constanta intr-o frumoasa zi de vara la amurg chiar daca in realitate nu este absolut nici o diferenta.
Un alt aspect il constituie si sursa utilizata ca referinta pentru culori, adica fotografii pe hartie , diapozitive sau chiar fotograme din filme indiferent de vechimea tehnologiei cu care au fost realizate.
Dar avand in vedere ca mare parte a fotografiilor cu trenuri CFR sunt din perioada recenta deci in format digital, cred oarecum inoportun sa amintim de pelicolele AGFA de la inceputul anilor ââŹâ˘ââŹâ˘80 care chiar in prezenta unei valide tehnologii tindeau invariabil trasferul culorilor in scari de magente sau la diferentele evidente in cazul tiparirii pe hartie lucioasa sau opaca.
De la fotografierea ââŹĹžpe campââŹÂ si pana la publicare (in cazul publicarii pe hartie) intervin numeroase operatiuni ce nu pot garanta corectitudinea reproducerii culorilor. Sistemul traditional prevede surprinderea pe pelicula, developarea, imprimarea pe hartie in cazul negativelor, terminand cu reproducerea quadricromatica pe placi pentru tiparirea tipografica. O simpla variare a temperaturii in timpul unuia dintre aceste procese poate duce la o alterare a culorii finale.
Nici macar modernele fotografii digitale nu sunt lipsite de probleme gandindune la programele de elaborare grafica utilizate care permit profunde modificari in structura cromatica a imaginii, sau la diferitele setari ale fiecarui aparat de fotografiat cum ar fi nivelul de saturatie al luminii etc, sau monitoarele si placile video computerelor noastre.
Pana acum pare cu siguranta o mare confuzie dar vom clarifica totul treptat.
Culorile dupa originea lor pot fi clasificate ca primare ( rosu, galben si albastru) si secundare obtinute din amestecul celor trei culori primare: portocaliu, verde,maro etc. Aceeasi culoare cu diferite tonalitati se poate obtine asadar din amestecul mai multor culori plecand de la o ââŹĹžbazaââŹÂ adaugand treptat celelalte culori pana la obtinerea tonalitatii dorite. Marea parte dintre noi (cu exceptia mai sus amintita a persoanelor daltonice) poate face diferenta intre doua tonalitati de culori. Spre exemplu verdele care este compus din galben si albastru, modificand doar proportiile acestor doua componente se poate obtine o sumedenie de tonalitati. Apoi adaugand spre exemplu maro ne apropiem de verde oliv (culoarea maslinelor verzi).
La prima vedere par niste lucruri elementare care de obicei nu sunt luate in considerare la evaluarea unei culori dar observand dominanta din culori putem identifica cu usurinta prin comparatie dupa codurile RAL. Dupa parerea mea caracterizarile precum ââŹĹžmai deschis sau mai inchisââŹÂ sunt usor eronate deoarece,pentru a obtine o tonalitae a unei culori mai ââŹĹždeschiseââŹÂ cu siguranta nu se va adauga alb cum multi vor crede ci culori de obicei calde cum ar fi galben, rosu sau portocaliu si invers pentru a obtine o tonalitate mai inchisa adaugand culori reci precum verde, albastru sau violet.
In functie de materialul de suport, in prezent culorile au diverse coduri standardizate international.
Astfel pentru imprimare digitala sunt coduri CMYK (Cyan Magenta Yellow blacK) exprimate in procente fiecare;
Pentru tiparire offset, pe langa codurile CMYK mai pot aparea codurile Pantone - culori speciale, cum ar fi auriu si argintiu, care nu pot fi reproduse din cernelurile CMYK.
Pentru vopsirea metalelor sunt coduri RAL XXXX.
Codurile RAL nu se masoara si nu se aproximeaza!
Atentie insa si la comparatia codurile RAL. Daca comparatia se face prin intemediul deja cunoscutelor site-uri web unde sunt afisate codurile si culorile aferente exista foarte mari sanse ca un nespecialist sa greseasca cu usurinta intrucat acestea sunt date doar ca referinta, dar si comparatia intre fotografiile digitale mai sus amintite cu toate defectele lor si cartoanele cu culori poate fi deasemeni interpretata gresit.
Cartoanele cu coduri RAL ( coduri standardizate pentru vopsele) sunt furnizate de obicei de producatorii de vopsea iar codul RAL 3003 de la Policolor corespunde in proportie de 98% cu codul RAL 3003 a oricarui producator den Europa ( acel 2% fiind sesizabil doar de persoane experimantate care lucreaza in domeniu) astfel incat sa nu fii nevoit sa ceri unui partener sa iti vopseasaca o veioza cu RAL 3003 de pe site-ul nustiucare.
Voi aminti aici din trecat ca uneori vopsirea la CFR se face si in afara documentatie tehnice deja intocmite, uneori nerespectanduse codurile RAL, uneori fara sablarea corespunzatoare a materialului rulant posibil din ratiuni economice, rezultand astfel alte tonalitati de culori (de obicei aceeasi culoare aplicata pe suporti de diferite culori aduce de la sine diferente la culoare finala). Aceasta ar fi doar una din cauzele neuniformitatii tonalitatilor la CFR. Dar atunci cand doua vagoane CFR sunt vopsite dupa acelasi cod RAL dece in timp se vor decolora diferit? Una din cauze ar putea fi materia prima diferita la folosirea fabricarii vopselei. Deci iata ca sunt o sumedenie de variabile in aceasta privinta si cu cat vom analiza mai mult cu atat vom gasi mai multe.
