Display Case - home made

Salut tuturor,

Imi fac in cele din urma timp sa ma apuc sa scriu despre cum se poate face un display case "home made", cu putini bani, ceva scule (dar nimic foarte special) ceva munca si multa pasiune. Sper ca am ales bine sectiunea - atelier.

Teoretic, locul trenuletelor ar fi pe o diorama. Asta cand ruleaza. Cand nu, avand in vedere ca sunt considerate modele ar trebui sa fie undeva la vedere, gata sa fie admirate si in acelasi timp protejate de degetele si obiceurile musafirilor (nu cred ca sunt singurul caruia nu-i place ca cineva sa puna mana pe locomotivele sale si sa incepa sa le miste inainte-inapoi doar asa "vroiam sa vad cum merge :-x", evident testarea facandu-se pe un raft !) si mai ales ale copiilor acestora...
Apoi, sa nu uitam praful. Nu cred ca exista tara in lumea asta unde sa nu fie praf. Chiar si aici, unde 4-5 luni pe an este zapada (totusi sper ca anul asta sa ne mai ocolesca un pic) este praf, caruia nu-i prea pasa pe ce se aseaza. Iar despre o locomotiva plina de praf nu se poate spune ca a trecut printr-o operatie de weathering!

In alta ordine de idei, nu stiu voi, dar mie imi place sa ma uit la achizitiile mele si sa-mi imaginez tot felul de chestii... si prietenilor mei la fel... Insa atata timp cat saracele trenulete zac (asta e termenul) prin cutii si prin sertare, lucrul asta nu prea e posibil.

Nu prea iti poti prezenta colectia in fata prietenilor in felul de mai jos... adica asa:


...sau asa...


... si nici asa!


Poate primele doua ipostaze sunt mai acceptabile, a treia nu prea.
Solutia la toate aceste probleme este o vitrina speciala numita display case, ca sa ma rezum la numele englez, cel francez fiind poate mai apropiat de realitate - si anume présentoir.
Pe aici pe forum numele am vazut ca are oarece variatii, da asta conteaza mai putin. :mrgreen:

Asadar stimati trenulisti (vorba cuiva) daca fotografiile de mai sus va sunt familiare (si banuiesc ca la multi da), aveti nevoie de sus amintitul obiect!
Parca arata mai bine colectia intr-o vitrina ca cea de mai jos... nu!?


Mda, veti zice multi dintre voi, stim... dar ... e scump... si mai bine luam trenulete cu banii aia :mrgreen:! Acuma, fie vorba intre noi, asa e - un display e scump. Am vazut ca in RO se duce pe la 150 euro, aici ajunge pe la 200-250$. Destul de mult, asadar. Pai atunci ce ne impiedica sa ne facem unul noi singuri!? E si fun... e legat si de hobby, e si relaxant, mai invatam si cate ceva cu ocazia asta. Ce putin asa mi-am pus eu problema. Asadar... sa incepem!

O sa incep prin a prezenta sculele folosite. Dupa cum se poate observa, nimic deosebit, poate cu o singura exceptie, un dispozitiv de dat gauri pentru cepuri din lemn.

Asadar, iata "sculele":

Putem remarca...
- bormasina cu acumulator de 18v - cica se preteaza la job-uri mai dure (dar va asigur ca in cazul respectivei nu prea e asa, ca nu e Bosch - dar pentru nevoile mele e OK)
- echer de tamplarie la 90 grade
- o ruleta "bilingva" :mrgreen: adica in inch si cm
- o cutie de spirale Makita, diferite diametre
- suruburi de lem, de diverse diametre si lungimi
- cepuri de lemn de 5/16 aprox. 8mm
- chit de lemn (wood filler)
- spray-urile folosite pentru finisarea lemnului
- banalul aracet (wood glue)
- un burete special pentru slefuit si finisat lemnul
- doua piese in T - folosite la prinderea display-ului pe perete
- dowel quick kit + spiral special de lemn
- banda de mascat din hartie
- scandurile necesare - drepte si in L, o sa vedem de ce
- detectorul de montanti - nu prea are el rol in construirea propriu-zisa a display-ului, da sa-l toleram pe aici, el va fi util odata display-ul gata

...de asemenea...

- un banal ciocan
- diverse cuisoare pentru lemn
- iar diverse suruburi de lemn
- o rigla din aluminu, si ea bilingva
- ornamente din plactic pentru a ascunde capetele suruburilor
- iar in cutia de Tic-Tac suporti din metal pentru rafturi

... precum si sculele exotice... daca le putem numi asa... dowel kit-ul...


Cred ca din primele doua foto va puteti da seama usor despre ce este vorba si cum se folosesc, oricum insa o sa revin cu explicatii si cu foto si o sa-l vedeti la lucru.

A mai fost nevoie de un banal fierastrau de mana, insa unul capabil sa taie foarte fin si o masina de finisat electica... plus sablonul ala negru pe care il are orice tamplar...


...cartonul de 4mm care acopera spatele display-ului... (nu am gasit de 3mm, asa cum vroiam eu, 4mm fiind un standard aici la mobila)


... si foaia de plexiglass in jurul careia s-a construit practic display-ul!

3mm e suficient, nu e nevoie de mai mult, greutatea crescand corespunzator cu fiecare mm in plus, 3mm fiind ideal sa aprere de praf si de curiosi.

Acum ca avem sculele si materialele, maine o sa ne apucam de construit... :wink:

Pana sa ma apuc de construit insa, a trebuit sa-mi fac un plan, care a fost cumva partea care mi-a luat cel mai mult timp. Cum sculele erau cele de mai sus iar conditiile... de apartament (casa mai precis), trebuia gasita solutia cea mai simpla, low-cost si care se putea adapta la conditiile date, vand in vedere ca atelierul urma sa fie in... living !
Dupa multe plimbari prin magazinele de specialitate - gen BricoStore - si dupa consultatarea siturilor de prin state care vand asa ceva mi-am facut planul. Cum cele mai multe display-uri (nu imi place cuvantul vitrina :-?) folosesc plexiglas si nu sticla (care are mai multe dezavantaje decat avantaje in conditiile date) m-am decis sa merg si eu pe acest tip de material. Zis si facut, numai ca a intervenit imediat o alta dilema: cum o sa tai plexiglasul, pentru ca dimensiunile initiale ale display-ului erau altele... :-|
Placile care se gasesc pe aici sunt fie la dimensiuni industriale, fie deja taiate la cote mai mici. Si asta a fost si metoda adoptata de mine - nu o sa fac un display la care sa-i adaug "sticla", ci invers, o sa plec de la coala de plexi si o sa construiesc display-ul in jurul ei. Sigur, problemele nu erau rezolvate intru totul, mai ramanea sa gasesc o solutie la spinoasa problema "cum o sa atasez coala de plexi de display" - dar m-am apucat de lucru zicandu-mi ca rezolvarea o sa vina ea pe parcurs.

Dupa cum se vede si din ultima foto de mai sus - dreapta, coala de plexi masoara 24x48 inch (o sa dau toate masurile in inch, pentru ca asta este sistemul de masura folosit la construirea display-ului, poate cu echivalente in cm din cand in cand, plus ca va puteti face propriile conversii). E coala cu cea mai mare lungime aceptabila pe care o pot gasi gata taiata si al un pret rezonabil ~40 CAD. Sigur, nu m-ar fi impedicat nimeni sa iau o coala mare pe care sa o tai cum vreau eu, doar pretul (deloc mic) si faptul ca as fi risipit asa destul material. Oricum ~1,20x60cm imi da destul spatiu si imi permite sa fac un display cu nu mai putin de 6 rafturi, ceea ce mi se pare mai mult decat suficient.
Legat insa de dimensiunile propriu-zise ale lucrarii, acesta are 24 3/4 latime (sau inaltime mai corect) x 48 1/2 lungime. Distanta intre rafturi este de 3 1/4 inch.

Pentru o mai buna reprezentare vizuala, am facut urmatorul desen, care sper sa clarifice dimensiunile (in inch totusi) daca nu le-am explicat eu bine.


Tradus in cm ar veni ~119cm lungime rafturi si ~123cm lungime totala iar latimea (inaltimea) de ~63cm.

Latimea scandurilor de pin sau adancimea (caci pinul a predominat in general - dar despre asta mai vorbim) este de 2 1/2 inch sau 6,5 cm iar grosimea 3/4 inch sau 2cm - fara griji pentru rezistenta, ba chiar sunt un pic supradimensionate, ar fi mers si 1,5cm grosime da asta inseamna 5/8 si pentru asa ceva trebuie sa-ti prelucrezi tu scandurile daca ai cu ce (nu e cazul meu) sau sa te duci la un centru specializat unde cam stramba din nas (da, si pe aici) daca vrei sa faci asta cu 6-7 scanduri. Asa ca le-am lasat asa.
Distanta intre rafturi este de 3 1/4 inch sau 8,5 cm - fara probleme pentru orice tip de locomotiva si poate un pic problematica pentru unele vagoane cum sunt aici cele care transporta autoturisme, dar de care nu o sa ma ating prea curand - sau poate niciodata.

Dimensiunile sunt oarecum asemanatoare cu ale display-urilor comercializate pe aici, ba chiar un pic mai mari.

Am avut o oarecare dilema in ceea ce priveste daca sa folosesc PAL sau lemn solid - pin, stejar, artar (maple) sau brad - si m-am hotarit in cele din urma pentru a merge pe scanduri gata taiate din pin. Sigur fiecare varianta are avantajele / dezavantajele ei, insa la mine factorii care mi-au determinat alegerea au fost:
- lemnul sa fie usor: stejarul, artarul si PAL-ul sunt prea grele - castiga pinul aici
- lemnul sa fie suficient de rezistent si durabil: bradul e prea fragil, restul ar fi ok
- cat mai putine taieturi posibile: PAL-ul nefiind la vanzare decat in coli destul de mari, implica multe taieturi si masuri laborioase, aici castiga scandurile gata taiate
- prelucrarea sa fie usoara: lucrul cu PAL este in general mai pretentios, iar erorile sunt mai greu sau deloc corectabile
- sa poata fi vopsit usor, nevand de gand sa am un display negru sau alb (arata oribile dupa mine)
- sa nu coste foarte mult: PAL-ul e cel mai ieftin, stejar-ul si artar-ul destul de scumpe
Asa ca aplicand criteriile de mai sus PAL-ul a cazut cam de la inceput, si au ramas scandurile, la care aplicand iar criteriile a castigat pinul.
Mergand pe scanduri, numarul de taieturi necesare a fost foarte mic, numai doua la fiecare parte componenta a display-ului.
Lemnul l-am ales din mai multe locuri, pentru ca trebuia sa fie drept, bine uscat si fara defecte prea mari, nodurile ok le-am acceptat, dar nu alte defecte.
Din ce am vazut prin magazine, exista doua feluri de pin: unul mai dur si unul ceva mai moale. Asadar, cadrul (frame-ul) display-ului l-am facut din pin de esenta mai dura, rafturile din lemn mai moale (bine, cand zic moale e destul de relativ, sper ca se intelege).
Taierea scandurilor s-a facut la unul din amicii mei dotat cu un mini atelier in basement si cu un fierastrau circular.

Iata scandurile dupa taiere

In toate foto, scandura alba din dreapta este din lemn de artar, mai deschisa la culoare si mai dura decat pinul. Cum numarul de display-uri construite de mine pana acum se ridica la 3, evident ca pe parcurs au aparut tot felul de imbunatatiri, atat in ceea ce priveste tehnica de lucru cat si materialele. Astfel, primul display a fost facut in intregime din acelasi fel de matrial, insa urmatoarele doua au avut cadrul din pin mai dur, pentru o rezistenta sporita.

Am avut in total asadar 7 scanduri lungi (2 top & bottom + 5 rafturi) si cele 2 laterale.
Urmatoarea etapa a fost marcarea scandurilor - care parte vine in exterior, care inauntru, etc si pe care am lipit banda de mascat cu pozitia fiecarei scanduri.


Exista multe feluri in care se poate construi un cadru ca cel facut de mine, problema cea mai mare ridicand-o cum sa imbini intr-un mod care sa asigure rezistenta necesara cele doua scanduri; cei care au lucrat cu lemn stiu despre ce vorbesc, ceilalti pot arunca un ochi aici: http://www.dixieline.com/woodjoint/woodjoints.htm

Eu, din lipsa de scule, am fost obligat sa folosesc metoda prin care se folosesc cepuri pentru a face imbinarea. Insa chiar daca se folosesc cepuri, este necesara o anumita precizie fara de care cele doau scanduri nu se vor imbina perfect daca gaurile nu sunt aliniate perfect.

Aici intervine dowel kit-ul de mai jos, care face ca operatia de aliniere sa decurga fara prea mari emotii.


Cum am procedat:
- am inceput prin a da cele doua gauri in scandurile verticale;
- pentru acesta se fixeaza sablonul la capatul scandurii dupa cum se vede in foto, aproximativ la 1/3 distanta de capat
- indiferent cum s-ar pozitiona sablonul, gaura este aproximativ la mijloc, sablonul prezentand trei orificii, cel cu dimensiunea de 5/16 este numai bun pentru scanduri de 3/4

Imaginile prezinta sablonul fixat pentru gaura a doua, prima fiind deja data.

Pe spiralul de lemn am facut un opritor care sa-mi indice cat de mult sa avansez cu gaura in lemn, opritor facut din banda izolatoare. Kitul are un opritor din metal, da nu am reusit sa-l conving sa stea pe spiral... :mrgreen:


Iata cum arata capatul cu cele doua gauri date cu ajutorul dowel kit-ului.


Se repeta operatia la fiecare din cele 4 capete, dupa care se poate trece la etapa urmatoare, marcarea locurilor unde urmeaza sa se gaureasca in scindurile laterale. Marele avantaj al sablonului este ca permite sa se dea gauri cu o bormasina de mana asigurind o perpendicularitate perfecta, lucru imposibil de obtinut cu mana libera!

Pentru o aliniere cat mai precisa kit-ul contine 4 cepuri din metal cu o protuberanta (varf) ascutit care ajuta la marcarea locului unde urmeaza sa se dea gaurile corespondente in scandura laterala. Pentru a mari precizia alinierii, mi-am confectionat dintr-o scandura mai mare si doua sipci un fel de "ghid" care sa-mi permita o aliniere cat mai buna.

Iata dispozitivul de ghidare impreuna cu scandura gata gaurita si cu cepurile de metal introduse in gaurile corespunzatoare plus cepurile extra
(cred ca numele lor cel mai corect ar fi punctatoare).


Tot ce mai ramane de facut este sa se pozitioneze scandura laterala in picioare - ea fiind centrata ce cele doua sipci de ghidare - respectand insa indicatiile referitoare la fata / spate (la mine marcate prin sageti) respectiv sus / jos.


Aici scandura este pozitionata cu fata in sus si in spate, pozitia corecta pentru marcare fiind cu scandura in picioare, eticheta spre scandura orizontala (adica spre interior) si sageata indicand in jos - adica in acelasi sens ca sageata din prima foto de sus-stanga. Odata pozitionata scandura, tot ce mai ramane de facut este aplicarea a 2-3 lovituri usoare cu un ciocan in partea de jos, la baza, pentru ca punctatoarele sa indice centrul viitoarelor gauri.

Imaginea de aici prezinta scandura dupa operatia de aliniere, cu centrul viitoarelor gauri evidentiat de mine cu ajutorul unui marker, pentru a face punctele mai vizibile. E drept ca la operatia asta prezenta unui prieten sau a sotiei este necesara, usurand foarte mult pozitionarea scandurii si imprimarea semnelor.



Tot ce mai ramane este gaurirea scandurii. Aici nu am mai folosit nici un sablon pentru ghidare, pur si simplu m-am asigurat ca tin bormasina cat mai vertical si a fost ok.
Un alt sfat, asigurati-va ca aveti sub scandura gaurita o alta scandura - de sacrificiu - pentru ca altfel atunci cand burghiul va strapunge scandura riscati sa rupa aschii din ea, fapt nu foarte grav, se poate repara cu chit de lemn, da de ce munca extra cand se poate evita. Si un ultim lucru - nu folositi alt burghiu decat cel special de lemn, cele pentru metale nu sunt bune, nu "musca" bine din lemn plus ca nu au acel varf ascutit care va ajuta sa pozitionati varful burghiului cu acuratete.

Iata ce a iesit, gaurile sunt perfecte.



Dupa gaurire am trasat pozitia viitoarelor rafturi - nu pentru ca nu stiam unde urmeaza sa vina ci pentru a avea o idee unde urmeaza sa fac gaurile pentru suportii metalici ai rafturilor.

Merci de aprecieri... ridica moralul. Legat de scule, varietatea de aici e uriasa, adaptata tuturor nevoilor si buzunarelor, ca sa nu mai vorbim de state, fata de care Canada e ceva mai in urma.

Vorbind de dowel kit, mai am unul dar pe care nu l-am prezentat pentru ca nu l-am folosit.
In mod normal, ar fi trebuit sa-l folosesc pentru a gauri scandurile laterale, dar cum operatia a reusit fara probleme fara el, l-am pus deoparte. Trebuie sa mentionez ca inainte de a trece la construirea display-ului propriu-zis, am practicat pe niste scanduri de sacrificiu, pe care le-am gasit la un centru de reciclare a lemnului (deci 0 $ si pe niste PAL pe care il aveam eu de la niste rafturi dezafectate).

Iata cum arata acesta (scuze de calitatea imaginilor, sunt facute in graba):





Iata si cum s-ar folosi, servind la aceeasi aliniere perfecta a gaurilor.

Dar sa revenim la tamplarie... :lol:

Urmatoarea etapa ar fi efectuarea gaurilor pentru suportii rafturilor, suporti care sunt prezenti cam in toata mobila de prin lume si care in cazul meu sunt din metal - desi mai exista si suporti din plastic.



Fotografiile o sa fie cu lemnul deja dat cu bait, pentru ca mi-am amintit sa fac gaurile dupa ce am tratat lemnul.
In mod normal, operatia s-ar efectua dupa ce lateralele ar arata cam asa:


Faptul ca lemnul a fost deja tratat si lacuit nu deranjeaza prea mult si nici nu il vom zgaria daca lucram cu atentie.

Cum decurge operatia... se incepe prin a se masura cu cea mai mare precizie posibila distanta de 3 1/4 inch (8,5 cm) si se traseaza o linie unde urmeaza sa vina partea de jos a fiecarui raft!


Pentru a fi sigur ca am trasat liniile drepte, m-am servit de un banal echer de tamplarie.


Etapa urmatoare a fost stabilirea cu precizie a locului unde urma sa fie data fiecare gaura din cele 20... si tot aici e etapa unde am mereu emotii, pentru ca nu prea mi-am permis sa gresesc, o greseala reparandu-se ceva mai greu. Din fericire, nu s-a ajuns aici.
Luand in considerare ca fiecare suport are ~4,5 mm in diametru (dimensiunea reala e in inch ), trebuie asadar marcat centrul viitoarei gauri la 2,2 mm sub linia raftului si cam la 1 cm de marginea scandurii... lucru destul de migalos. Sper ca acum intelegeti mai clar de ce am zis ca este cel mai bine sa se execute operatia inainte de incleierea cadrului, dupa aceea fiind mai dificil, cadrul trebuind pozitionat in picioare ceea ce duce la o pozitie de lucru mai incomoda.

Legat de gauri, tehnica de gaurire a fost un pic diferita, iata ce am folosit si cum:


Am inceput prin a da o gaura cu burghiul de lemn (stanga complet) care are diametrul de 5/23 inch. Varful ascutit al acestuia mi-a permis o pozitionare perfecta pe centrul viitoarei gauri.
A urmat a doua gaura cu un alt burghiu - obisnuit de data acesta - care nu a facut altceva decat sa mareasca gaura la dimensiunea corespunzatoare. Dimensiunea acestuia din urma este de 3/16 inch, ceva peste 3mm. Consider vitala atentia acordata adancimii gaurii, pentru a nu strapunge scandura, asadar recomand crearea unui opritor sau marcarea pe burghiu a adancimii maxime a gaurii - nu mai mult de 8mm !
Nu e o catastrofa daca se intampla, se poate repara usor... dar se poate evita la fel se usor.

Detalii din timpul gauririi... se observa ca marginea gaurii vine exact la marginea raftului...


Cum ar fi aratat laterala cu toate gaurile... inainte de vopsire...


Ultima etapa a fost introducerea suportului pentru raft cu ajutorul catorva lovituri de ciocan... si iata rezultatul final din doua unghiuri, usor diferite.



Tot ce mai ramane de facut este stergerea urmelor de creion... si se poate trece la etapa urmatoare.

Multumesc de aprecieri... sper ca prezentarea mea sa-i motiveze si pe altii, asa cum si eu am fost motivat de atatea ori, ca de aia m-am inscris pe forumul asta, nu numai sa aratam ce avem noi si ce nu au altii.

Azi o sa incep cu o :cafea:, ca am o migrena de zile mari...

Am ajuns la etapa cand cadrul viitorului display incepe sa ia forma. Montarea am facut-o cu ajutorul banalelor cepuri de lemn (~8mm diametru, lemn de pin, da nu bag mana in foc)...


... dupa ce m-am asigurat inca o data ca scandurile sunt pozitionate asa cum trebuie, respectand ordinea initiala si sensul sagetilor.


Pentru incleiere am folosit banalul aracet, pe care l-am aplicat din belsug pe cepuri dar si in interiorul gaurilor, dar si pe suprafetele ce contact ale celor 2 scanduri.


Aici, vreau sa mai notez un "pont", gasit pe un site pe net. Este indicat ca gaura in care intra cepul sa fie cam cu 0,5 cm mai lunga decat lungimea cepului, pentru a permite surplusului de adeziv sa se acumuleze undeva si sa nu opuna rezistenta la introducerea acestuia datorita presiunii create.

Tot ce mai ramane este pozitionarea scandurilor si cu usoare lovituri de ciocan introducerea cepurilor in gaurile respective. Nu va ingrijorati de surplusul de adeziv care iese, e totdeauna mai bine ca acesta sa fie aplicat din belsug (fara a exagera, totusi) decat cu zgarcenie.


Pentru a asigura si o mai buna fixare si rezistenta in timp, am intarit fiecare colt al cardului cu ajutorul unui surub de lemn cu cap plat, de ~6,5 cm lungime. Inainte de a infileta surubul, am creat o scobitura cu ajutorul unui alt burghiu, suficient de mare incat sa cuprinda capul surubului si sa-l faca sa fie la acelasi nivel cu scandura - din considerente estetice, evident, ar arata rau daca capul surubului ar fi vizibil.


Urmatoarea etapa dupa uscarea aracetului este acoperirea cepurilor si a surubului cu ajutorul banalului chit de lemn...


...si se lasa cadrul sa se usuce chitul bine (etapa obligatorie, eu am sarit-o odata si n-a fost bine )... dupa care se poate trece la slefurirea acestuia in vederea vopsirii.

Dupa ce chitul s-a uscat, am trecut la slefuirea partilor unde am dat cu chit.
Operatiunea s-a efectuat cu ajutorul unui "burete" abraziv, cu indicele de granulatie 180 (parca). Oricum, ideea e sa se foloseasca ceva destul de rugos incat sa inlature surplusul, dar si suficient de "smooth" pentru a da un aspect fin, neted suprafetei tratate. Eventual se pot folosi mai multe feluri de hartie de smirghel, cu diferite granulatii, dar totdeuna trebuie plecat de la granulatia cea mai mare - ex. 80, mai rugoasa - pana la cea mai mica, ex 180-200 cu care se finiseaza suprafata. Ideea e sa se adapteze hartia de smirghel suprafetei slefuite si rezultatului scontat... se poate folosi si smirghel de 2000 in lipsa de altceva (care e folosit la autoturisme), numai ca o sa dureze operatia 2-3 saptamani...:mrgreen:

Acesta e buretelul folosit... interesant e ca dupa folosire il speli si e ca nou, il poti reutiliza de nu stiu cate ori!


Dupa finisarea cadrului, m-am asigurat ca toate muchiile si colturile sunt egale, pentru ca indiferent de cu cata atentie am lucrat eu, au mai existat diferente de nivel pe la unele colturi de 1-2mm. Nu e mult, da eu am vrut ca toate suprafetele sa fie perfect egale. Unde au mai fost diferente, le-am nivelat cu ajutorul unei masini de slefuit electrice, respectand sfatul de mai sus cu granulatia hartiei.


Iata colturile (cam cetoase fotografiile, scuze )




Si iata tot cam ce ar fi de vopsit la un display...evident, dupa ce am curatat bine de tot lemnul de praf si alt impuritati... cadrul si cele 5 rafturi...

...precum si cele doua sipci in forma de L pe care va glisa si care vor suporta... "geamul".

Bun... sper ca nu v-ati plictisit, pentru ca mai e...

Dupa toate astea, urmatoarea operatie ar fi tratarea lemnului pentru a-l face mai rezistent in timp si a-i proteja suprafata; plus lacuirea acestuia pentru a-i da stralucire si a imbunatati aspectul display-ului. Sigur, se poate pastra display-ul si fara a fi vopsit, da nu arata prea elegant, arata a scandura goala - de evitat.
Cand zic vopsire a lemnului (o sa folosesc termenul acesta) nu ma refer la vopsele obisnuite, ci la acele vopsele speciale pentru lemn care intra in categoria wood stain (nu stiu numele in romana, poate fi bait ?) care coloreaza substratul lemnului insa fara sa-l acopere, astfel ca fibra lemnului ramane vizibila, schimbandu-se doar culoarea.
Oferta pe care o are aici cineva care isi propune asa ceva este foarte mare, deci am avut de unde alege... problema a fost insa ca in mod normal operatia acesta comporta 2 ba chiar 3 etape:
a) pregatirea lemnului - adica o usoara slefuire manuala/electrica cu harie de smirghel cu granulatie 80-200 (in functie de duritatea lemnului)
b) vopsirea propriu zisa, care de cele mai multe ori necesita 2 sau chiar 3 straturi, plus timpul de uscare necesar
c) lacuirea, care s-ar putea sa necesite si ea 2-3 straturi la care se adauga evident timpul necesar uscarii
Toate astea puse cap la cap te duc la zile bune de lucru, daca nu la saptamani... plus ca daca faci operatia afara, ca mine, depinzi de vreme - nu poti face asa ceva cand ploua si nici cand bate vantul...

Cum nu prea puteam sari peste nici una din aceste etape, m-am gandit daca nu ar fi cel mai bine sa le combin cumva ca sa castig timp... dar cum? Solutia mi-a venit tot cutreierand printre rafturile cu tot felul de vopsele dintr-un magazin de profil si cascand gura, vorba romanului... :fluierat:

Iata despre ce este vorba...

... un spray care combina vopseaua cu lacul, mai precis un lac pe baza de poliuretan, astfel ca nu mai este necesara lacuirea ulterioara, facandu-se astfel o considerabila economie de timp.

Cum de vopsit este destul, plus cele 2-3 straturi inevitabile, este destul de incomod sa efectuezi toata operatia la mana, adica apasand tot timpul de butonul pulverizator. Pentru a usura aplicarea, se poate monta pe gatul spray-ului un extrem de ieftin dispozitiv din plastic, care transforma spray-ul intr-un "spray gun".


Dupa ce s-a slefuit un pic lemnul si s-a pregatit cadrul necesar operatiunii, se curata inca o data lemnul de praf etc si se poate trece la vopsit. Experienta mea de vopsitor nu este foarte mare, plus ca in general vopsirea cu spray-ul necesita o tehnica mai aparte, pentru a evita direle si alte inconveniente. Evident, mi-am "facut" mana tot pe niste scanduri fara valoare, dupa care am trecut la vopsirea propriu zisa.
Nu am avut in tipar anume dupa care am mers, ci mai mult dupa considerente practice.

Am inceput tousi prin a vopsi cadrul...mai putin partea superioara...


...de care m-am folost sa vopsesc sipcile in L...


Au urmat scandurile pentru rafturi...

... care arata altfel si mult mai bine vopsite...

Dupa care am terminat de vopsit si cadrul...


...si le-am lasat la uscat...


Eventual, intre straturi se mai poate slefui usor lemnul pentru a elimina micile erori la vopsirea initiala. Se vede ca uniformitatea nu a fost chiar de 100% din prima, da dupa al doilea strat lucrurile au stat mult mai bine, iar eu am fost multumit de rezultate.