Încă o cale ferată din India în patrimoniul UNESCO
Calea ferată Kalka – Shimla
Calea ferată Kalka – Shimla este o linie cu ecartament îngust (762 mm) din nordul Indiei, care străbate un traseu predominant muntos, de la Kalka la Shimla.Acesta este cunoscut pentru peisajul sălbatic prezentat de colinele încojurate de sate izolate. Calea ferată Kalka – Shimla a fost construită în 1898, pentru a conecta Shimla, capitala de vară a Indiei din timpul Indiei Britanice, cu restul sistemului feroviar indian.În timpul construcţiei acestei căi ferate,de-a lungul ei,s-au săpat 107 tuneluri şi s-au înălţat 864 de poduri.Inginerul şef al proiectului a fost H.S. Herlington.
Locomotivele folosite în trecut au fost fabricate de Sharp Stewart and Company iar locomotivele mai mari care au fost folosite , erau fabricate de Hunslet Engine Company. Locomotivele diesel si cele diesel-hidraulice, au început să funcţioneze din 1955 şi respectiv 1970. Această linie a fost declarată cale ferată de patrimoniu de guvernul Himachal Pradesh în 2007 iar în 2008 a devenit sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, împreună cu celelalte căi ferate montane din India.
Istoric
Shimla a fost înfiinţată de britanici la scurt timp după primul război anglo-gurkha, şi este situată la poalele munţilor Himalaya la o altitudine de 2169 m. Prin 1830, Shimla s-a dezvoltat ca o bază importantă pentru britanici. A devenit capitala de vară a Indiei britanice în 1864 şi a fost de asemenea cartierul general al armatei britanice din India. Înainte de construcţia căii ferate, legătura cu lumea exterioară s-a facut cu coşul în spate.
Linia Delhi – Kalka, cu ecartament larg (1676 mm) a fost deschisă în 1891.Calea ferată Kalka – Shimla a fost construită cu ecartament îngust (610 mm) de către Delhi–Ambala–Kalka Railway Company, începând din 1898. Costul estimat a fost de 8.678.500 Rs (rupii), care s-a dublat în timpul construcţiei.Linia de 96.54km a fost deschisă traficului la 9 noiembrie 1903. Ea a fost inaugurată de viceregele Indiei, Lord Curzon.
Din cauza costurilor ridicate de capital şi de întreţinere, precum si a condiţiilor grele de lucru, pe calea ferată Kalka –Shimla a fost permis să se perceapă, tarife mai mari decât pe alte linii. Cu toate acestea, compania feroviară nu a devenit profitabilă, fiind cumpărată de guvern, la 1 ianuarie 1906 pentru suma de 17.107.748Rs (rupii). În 1905, ecartamentul liniei a fost mărit la 762 mm, pentru a se alinia standardelor departamentului de război al Indiei.
Această rută trece printr-un oraş numit Solan, care mai este cunoscut sub numele de mini Shimla.Un festival care celebrează zeiţa Shoolini devi, după care este numit oraşul, are loc în fiecare vară în luna iunie.
În 2007, guvernul Himachal Pradesh a declarat calea ferată, proprietate de patrimoniu.Pentru aproape o săptămână, începând cu 11 septembrie 2007, o echipă de experţi UNESCO, au vizitat calea ferată, trecând-o în revistă şi inspectând-o, în vederea unei eventuale selectări ca sit în patrimoniu mondial.La 8 iulie 2008, calea ferată Kalka –Shimla a devenit parte a Patrimoniului Mondial al Cailor ferate montane din India, alături de calea ferată Himalayană Darjeeling, calea ferată montană Nilgiri şi gara Chhatrapati Shivaji Terminus din Mumbay.
Traseul
Calea ferată Kalka –Shimla a fost construită pentru a conecta Shimla, capitala de vară a Indiei în timpul Indiei britanice, cu sistemul feroviar indian.Acum, Shimla este capitala Himachal Pradesh şi Kalka este un oraş din districtul Panchkula Haryana. Traseul este renumit pentru peisajele şi lucrările sale de artă (poduri şi tunele).
Staţiile
Linia urcă de la Kalka spre Shivalik Hills de la poalele Himalayei, străbate câteva puncte importante, cum ar fi Dharampur,Solan, Kandaghat,Taradevi, Barog, Salogra, Totu (Jutog), Summerhill şi ajunge la Shimla, la o altitudine de 2076 metri.
Tuneluri
Iniţial au fost construite 107 tunele pe calea ferată Kalka –Shimla şi au rămas în uz 102. Cel mai lung tunel este tunelul Barog.Colonelul inginer Barog a început lucrările la tunel de la ambele capete şi pentru că cele două galerii nu au coincis, a fost amendat simbolic cu o rupie. El nu a putut trăi cu această ruşine şi s-a sinucis în tunelul neterminat. Inginerul şef H.S. Herlington a finalizat tunelul mai târziu cu ajutorul lui Bhalku, un înţelept local.
Infrastructura
Linia are 864 de poduri. Calea ferată are un gradient de putere de 3 %.Ea are 919 curbe, cea mai strânsă având 48 de grade (o rază de 37,47 m).Căţărarea de la 656 metri până la 2076 metri altitudine, la Shimla, unde se termină linia, dă o digferenţă de altitudine de 1420 de metri.La construcţia liniei s-a folosit iniţial şină de 20,8 kg/m pentru ca mai târziu să se treacă la şină de 29,8 kg/m.
Locomotivele
Primele locomotive folosite, au fost două de clasă B (0 – 4 – 0ST) sosite de pe faimoasa cale ferată Darjeeling. Acestea erau construite pentru ecartament de 610 mm, dar în anul1901,au fost convertite pentru ecartamentul de 762 mm.Ele nu au fost suficient de puternice pentru condiţiile de lucru de pe această linie şi de aceea au fost vândute în 1908. Acestea au fost urmate de 10 maşini cu dispunerea roţilor după formula 0-4-2T, un model ceva mai mare, după un proiect introdus în 1902. Aceste locomotive cântăreau 21,8 t fiecare, având roţile motoare cu diametrul de 762 mm şi cilindrii de 304,8mm x 406,4mm.Ulterior au fost clasificate în clasa B de North Western State Railway. Toate aceste locomotive au fost fabricate de firma britanică Sharp Stewart and Company.Locomotivele mai mari au fost introduse în circulaţie cu dispunerea roţilor după formula 2-6-2T, din care 30 au fost construite cu uşoare modificări între 1904 şi 1910. Construite de Hunselt and the North Britsh Locomotive Company, aceste locomotive aveau aproximativ 39 t cu roţile conducătoare de 762 mm şi cilindrii de 355,6 mm x 406,4 mm. Aceste locomotive, clasate ulterior in categoria K şi K2 de North Western State Railway, au fost folosite în cea mai mare parte a erei aburului, în traficul feroviar. O pereche de locomotive articulate, Kitson-Meyer cu formula 2-6-2 + 2-6-2 clasa TD au fost livrate în 1928. Ele au căzut repede în dizgraţie, deoarece era nevoie zilnic de o cantitate mare de marfă pentru a se justifica remorcarea unui tren cu una din aceste locomotive. În cautarea unui serviciu mai rapid, clienţii au început să apeleze la transportul rutier.Aceste locomotive de 69,09 t au fost curând transferate pe Kangra Valley Railway şi ulterior au fost convertite la ecartamentul de 1000 mm pentru Pakistan.
Operarea cu locomotive cu abur a trenurilor regulate s-a încheiat în 1971.
Primele locomotive diesel care şi-au început activitatea în 1955 pe linia Kalka-Shimla au fost din clasa ZDM-1, produse de Arnold Jung Lokomotivfabrik (articulate, având două motoare puternice). Prin anii 70 ele au fost adaptate şi reclasificate ca NDM-1, fiind folosite pe Matheran Hill Railway.În anii 60 au fost introduse locomotivele de clasă ZDM-2, produse de Maschinenbau Kiel (MAK). Acestea au fost mai târziu transferate pe alte linii.
Astazi pe această linie operează locomotivele diesel-hidraulice din clasa ZDM-3 (700 CP la 50 km/h), produse între 1970-1982 de Chittaranjan Lokomotive Works, cu un singur corp şi cabină pentru condus în ambele direcţii.Şase locomotive din aceeaşi clasă au fost construite între 2008-2009 de Central Railway Loco Workshop Parel, cu componente actualizate, cu dublă cabină, care asigură o mai bună vizibilitate a liniei.
Materialul rulant
La deschiderea căii ferate, s-au folosit vagoane convenţionale cu patru roţi şi boghiuri. Din cauza greutaţii lor, doar patru vagoane cu boghiuri puteau fi tractate de locomotivele din clasa 2-6-2T. Pentru creşterea capacitaţii acestor vagoane, în 1908 întregul stoc a fost modificat în vagoane cu boghiuri cu lungimea de 10 m şi lăţimea de 2,13 m, folosindu-se cadre din oţel. Pentru a micşora şi mai mult greutatea, acoperişurile au fost construite din aluminiu.Reducând greutatea, locomotivele puteau tracta acum şase vagoane mai mari, mărind astfel capacitatea de transport. Exemplul acesta a fost folosit la începuturile construcţiei de vagoane ,pentru reducerea greutăţii lor. Materialul rulant pentru mărfuri a fost construit pe un şasiu comun din oţel cu lungimea de 9,14 m şi lăţimea de 2,13 m. Se construiau vagoane de doua feluri: acoperite şi descoperite, cele descoperite aveau o capacitate de 19,3 t iar cele acoperite de 17,8 t.
Trenuri
Pe această linie circulă mai multe tipuri de trenuri:
- Trenuri cu scaune confortabile şi servicii de masă
- Kalka –Shimla Express cu vagoane de clasa I şi II, cu locuri nerezervate.
- Himalayan Queen cu locuri rezervate, care se cuplează în Kalka cu Mail express train sub acelaşi nume şi Kalka Shatabdi, ce vine de la Delhi.
- Kalka Shimla Passenger cu vagoane de clasă I şi II şi locuri nerezervate.
- Automotor feroviar folosit iniţial pentru a transporta călători de clasă superioară cu locuri pentru clasa I, prevăzut cu acoperiş de sticlă şi posibilitatea de a privi în partea din faţă.
- Shivalik Queen: aceste vagoane de lux pot fi rezervate de cupluri sau grupuri de până la opt persoane prin biroul IRCTC Chandigarh şi ataşate la trenurile regulate. Au patru compartimente mobilate elegant, despărţite cu covoare de perete, cu ferestre mari şi două grupuri sanitare . Călătoria costă 4200 INR (rupii indiene) pentru patru cupluri, inclusiv masa de prânz.
Sursa:
https://en.wikipedia.org/wiki/Kalka%E2%80%93Shimla_Railway
Cateva imagini:
Tren în gara Taradevi în 2005
Tren de pasageri pe viaduct
Automotor în gara Shimla
Locomotivă cu abur în gara Shimla
Himalayan Queen train