Mircea,
Multumesc frumos de desen si de lamuriri cu privire la ce inseamna "admisie interioara" si "admisie exterioara".
Totusi, da-mi voie sa-ti spun, in calitate de nespecialist, ca mi-a ramas o mare nelamurire.
Mai precis, eu cred ca modul de admisie al aburului in sertar (interior sau exterior) nu afecteaza esential modul de functionare al sertarului, care trebuie sa actioneze din punct de vedere TEMPORAL in acelasi moment precis, adica incepe sa faca admisia INAINTE de momentul in care pistonul a ajuns la cursa minima, si incepe sa faca evacuarea INAINTE de momentul in care pistonul a ajuns la cursa maxima. Indiferent daca miscarea se face spre inainte, sau spre inapoi si daca miscarea pistonului inainte e comandata de o miscare inainte a sertarului, sau invers. Daca nu exista acest avans al miscarii sertarului, practic nu poate sa existe o auto-sustinere a miscarii!
Acest avans al miscarii sertarului se realizeaza prin celebra "inclinare" a contra-manivelei, iar inclinarea ei (inainte sau inapoi) nu depind, dupa umila mea parere, de modul de admisie al aburului, ci in mod specific de modul in care sunt legate bielele.
Ca sa pot explica mai bine la ce ma gandesc, voi apela mai intai la o perspectiva istorica, incepand cu primele motoare cu aburi.
Primele motoare cu aburi aveau o mare problema in definirea sensului de rotire, pentru ca miscarea simetrica de du-te vino a pistonului poate fi "tradusa" la fel de bine printr-o rotire in sens orar, ca si printr-o rotire in sens anti-orar. Ceea ce face diferenta este exact primul impuls de pornire, de aceea distributia primelor masini cu aburi de tip Stephenson se facea folosind DOUA seturi diferite de excentrice pentru distributie, una pentru rotire orara, cealalta pentru rotire anti-orara.
Intotdeauna, sensul de mers este dat de miscarea initiala a pistonului, deci pentru ca pistonul sa actioneze intr-un sens, trebuie ca MAI INTAI sertarul sa se miste in acel sens.
Fara a mai face toata teoria dezvoltarii distributiei, modul practic in care s-a ajuns sa se "comute" sensul la distributiile Stephenson avansate este prin intermediul acelei piese in forma de semiluna denumita CULISA. Culisa este actionata la un capat de un excentric pentru mersul inainte si de un al doilea excentric, pe celalt capat, pentru mers inapoi. Cand prin intermediul barei de comanda a sensului se alege sensul "inainte" practic se comuta bara radiala pe miscarea excentricului care ajunge la maximul de miscare "inainte" de miscarea pistonului.
Acest maxim de miscare "inainte", daca bine imi aduc eu aminte, este ceea ce se cheama "avans unghiular", pentru ca la un motor la care timpul este reprezentat printr-o rotire completa, o fractiune din acest timp este un sector din acea rotire, adica un unghi.
Acum, la distributiile tip Walschaerts (care este denumita Heusinger de catre germani) marea "lovitura" este disparitia unui set de excentrice. Cum se face asta? Au realizat simultan mai multe lucruri, anume:
a) miscarea pendulara se poate transmite direct de la capul de cruce la distributie prin intermediul unor parghii, fara sa mai fie nevoie de acel excentric suplimentar.
b)miscarea simetrica a culisei (care la distributiile Stephenson era obtinuta prin intermediul a doua excentrice) poate fi obtinuta pur si simplu fixand culisa pe un ax, la mijloc, moment in care ea o sa "balanseze" simetric fata de un punct median.
c)stabilitatea sistemului este obtinuta prin intermediul "punerii in opozitie" a doua functii simetrice cu ajutorul parghiei de comanda. Aceasta este miscata la un capat de o functie directa (capul de cruce) iar la capatul celalalt de o functie inversa (excentricul de comanda al contramanivelei). E o echilibrare dinamica superb executata si cred ca acei oameni minunati care au reusit sa-si imagineze toata chestia asta sunt, si astazi, niste genii.
In final, dupa parerea mea pozitia contramanivelei (inclinata spre inainte sau spre inapoi) nu depinde de modul de realizare al admisiei, ci de modul specific in care este legat sertarul de parghia de comanda. Iti atrag atentia ca parghia de comanda nu este o parghie in sensul clasic al cuvantului, adica nu are un punct fix de articulare; ea se misca cu totul si efectueaza o miscare complexa de rotire/translatie.
Chestia asta apare si in desenele tale: in primul caz, al contramanivelei aplecate spre fata, sertarul este legat INTRE cele doua biele de comanda. In al doilea caz, al contramanivelei aplecate spre spate, sertarul este legat DINCOLO de biela de comanda superioara.
E doar o parere, si inca, din pacate, una de ne-specialist. Regret in continuare ca nu am acces la Lexiconul Tehnic Roman al tatalui meu, care este ratacit undeva prin biblioteca pustilor mei la Bucuresti si nu-l gasesc pentru moment. Acolo chestiile astea erau mult mai bine explicate, de niste oameni care chiar se pricepeau!
Vezi si aici:
Distributia tip Stephenson: http://en.wikipedia.org/wiki/Stephenson_valve_gear
Distributia Walschaerts/Heusinger: http://en.wikipedia.org/wiki/Walschaerts_valve_gear
In speranta ca n-am fost complet incoerent, as vrea sa-ti amintesc ca un arhitect este prin definitie un "amestec" intre un inginer si un artist, asa ca o asemenea natura duala duce uneori la conflicte ireconciliabile, iar daca am fost incoerent, inseamna ca a prevalat latura "artistica"
O zi buna!