Linia a fost construita intre anii 1894-1896, si urmeaza firul Tirnavei Mici de la varsare pina aproape de izvoare. Are o lungime de 113 km si o diferenta de nivel de aproximativ 250 m. Este amplasata integral in lunca Tirnavei Mici pina la Sovata, de unde incepe sa urce vizibil cei citiva km pina la Praid.
Ne indreptam catre Jidvei, lunca este destul de larga iar pe versantele Tirnavei gasim numeroase sate ce subzista datorita fertilitatii mari a solului din lunca, la fel ca mai peste tot in Romania (la barza chioara ii face Dumnezeu cuib!):
Gara din Jidvei, localitate celebra datorita vinului produs aici. Sa ne amintim doar de arhicunoscutul ,,Saispe tite'', denumit asa dupa cele 8 fete de la Capilna ce apareau pe eticheta lui. Desi, cei cu pretentii elitiste poate ar prefera mai degraba vinarsul
Cetatea de Balta si castelul ei:
In Tirnaveni Vest gasim o LDH si o garnitura de vagoane. Oare se mai face miscare aici? Raspunsul aveam sa il aflu peste citeva ore...
Gara din Tirnaveni, altfel destul de solicitata de navetisti
Gara din Bahnea, o cladire care parca isi implora demolarea. O tempora...
Am ajuns in Laslau. La intoarcere trenul s-a umplut de muncitori zilieri care lucrau la culesul merelor din livada din spatele garii. Cistigau 25 RON pe zi plus o galeata de mere batucite, ce nu puteau fi valorificate in comert. Destul de trist, nu-i asa? Zona este foarte bogata in gaz metan, cel mai pur din lume, dar de pe urma acestuia profita altii, fara pamint sub unghii. Dar sa nu o dam in stingisme.
Soimus! Doar pina aici am mai fost in urma cu aproape 30 de ani, in copilaria timpurie. De aici am trecut un deal pina la Seleus, un minunat sat sasesc, unde mi-am petrecut o mica vacanta. Pe citiva dintre cei de atunci i-am regasit vara aceasta in Stuttgart, batrini, tristi si insingurati, stind la bloc si a caror plimbare se rezuma la Lidl sau Aldi. Desi sunt beneficiarii unui sistem social si medical ireprosabil,care i-a tinut in viata pina la virste inaintate, multi dintre ei se gindesc cu nostalgie la saracia si privatiunile pe care le-au trait aici, din prisma faptului ca nu se simteau atit de singuri. Am realizat un adevar universal valabil: Nicicum nu-i bine.
La Sovata (aromata-i inghetata). Se vad si muntii, in sfirsit.
Am ajuns la capu' drumului, Praid. Exista vagoane de marfa, ce fain! O linie duce la un terminal de marfa, unde se incarca principala bogatie a zonei, sarea. A nu se neglija insa sarmalele
Urmeaza vizitarea salinei despre care o sa spun doar atit: de multe ori, Romania subterana e mai faina decit cea vizibila, speologii pot sa confirme.
La intoarcerea din salina am avut parte de o surpriza. LDH pe care am vazut-o in Tirnaveni Vest a ajuns la Praid cu garnitura de vagoane goale ce asteptau incarcarea cu sare. Am aflat de la dl. mecanic ca se efectueaza cam 3 curse de marfa pe saptamina pe aceasta linie, destinatia lor fiind Curtici, si apoi Ungaria si parca Austria. In trecut se transporta mult lemn, dar acesta a fost preluat intre timp de transportul auto. In anul 1998 se pare ca a circulat ultima data un Sulzer pe aceasta linie.
Desi nu traverseaza forme de relief spectaculoase, aceasta linie are un farmec special. In primul rind face legatura dintre doua zone etno-folclorice foarte reliefate. Apoi absenta centrtalizarii(cu citeva exceptii in Tirnaveni, toate macazele se schimba manual, ca atunci cind s-a construit linia) face din aceasta linie una deosebita. Eu sunt convins ca ar avea succes introducerea unei garnituri de epoca, cu o aburoasa ca pe timpuri, in conditiile in care s-ar umbla putin la modernizarea infrastructurii. Pina la urma, sarmalele calde de la Praid merg de minune cu vinul rece de la Jidvei. Daca veti prinde un week-end cu zapada proaspata la iarna, mergeti pe aceasta linie sau pe altele ca ea. Nimic nu se compara cu o linie simpla neelectrifcata, cind trenul spulbera zapada de pe calea ferata invizibila.
Ne indreptam catre Jidvei, lunca este destul de larga iar pe versantele Tirnavei gasim numeroase sate ce subzista datorita fertilitatii mari a solului din lunca, la fel ca mai peste tot in Romania (la barza chioara ii face Dumnezeu cuib!):
Gara din Jidvei, localitate celebra datorita vinului produs aici. Sa ne amintim doar de arhicunoscutul ,,Saispe tite'', denumit asa dupa cele 8 fete de la Capilna ce apareau pe eticheta lui. Desi, cei cu pretentii elitiste poate ar prefera mai degraba vinarsul
Cetatea de Balta si castelul ei:
In Tirnaveni Vest gasim o LDH si o garnitura de vagoane. Oare se mai face miscare aici? Raspunsul aveam sa il aflu peste citeva ore...
Gara din Tirnaveni, altfel destul de solicitata de navetisti
Gara din Bahnea, o cladire care parca isi implora demolarea. O tempora...
Am ajuns in Laslau. La intoarcere trenul s-a umplut de muncitori zilieri care lucrau la culesul merelor din livada din spatele garii. Cistigau 25 RON pe zi plus o galeata de mere batucite, ce nu puteau fi valorificate in comert. Destul de trist, nu-i asa? Zona este foarte bogata in gaz metan, cel mai pur din lume, dar de pe urma acestuia profita altii, fara pamint sub unghii. Dar sa nu o dam in stingisme.
Soimus! Doar pina aici am mai fost in urma cu aproape 30 de ani, in copilaria timpurie. De aici am trecut un deal pina la Seleus, un minunat sat sasesc, unde mi-am petrecut o mica vacanta. Pe citiva dintre cei de atunci i-am regasit vara aceasta in Stuttgart, batrini, tristi si insingurati, stind la bloc si a caror plimbare se rezuma la Lidl sau Aldi. Desi sunt beneficiarii unui sistem social si medical ireprosabil,care i-a tinut in viata pina la virste inaintate, multi dintre ei se gindesc cu nostalgie la saracia si privatiunile pe care le-au trait aici, din prisma faptului ca nu se simteau atit de singuri. Am realizat un adevar universal valabil: Nicicum nu-i bine.
La Sovata (aromata-i inghetata). Se vad si muntii, in sfirsit.
Am ajuns la capu' drumului, Praid. Exista vagoane de marfa, ce fain! O linie duce la un terminal de marfa, unde se incarca principala bogatie a zonei, sarea. A nu se neglija insa sarmalele
Urmeaza vizitarea salinei despre care o sa spun doar atit: de multe ori, Romania subterana e mai faina decit cea vizibila, speologii pot sa confirme.
La intoarcerea din salina am avut parte de o surpriza. LDH pe care am vazut-o in Tirnaveni Vest a ajuns la Praid cu garnitura de vagoane goale ce asteptau incarcarea cu sare. Am aflat de la dl. mecanic ca se efectueaza cam 3 curse de marfa pe saptamina pe aceasta linie, destinatia lor fiind Curtici, si apoi Ungaria si parca Austria. In trecut se transporta mult lemn, dar acesta a fost preluat intre timp de transportul auto. In anul 1998 se pare ca a circulat ultima data un Sulzer pe aceasta linie.
Desi nu traverseaza forme de relief spectaculoase, aceasta linie are un farmec special. In primul rind face legatura dintre doua zone etno-folclorice foarte reliefate. Apoi absenta centrtalizarii(cu citeva exceptii in Tirnaveni, toate macazele se schimba manual, ca atunci cind s-a construit linia) face din aceasta linie una deosebita. Eu sunt convins ca ar avea succes introducerea unei garnituri de epoca, cu o aburoasa ca pe timpuri, in conditiile in care s-ar umbla putin la modernizarea infrastructurii. Pina la urma, sarmalele calde de la Praid merg de minune cu vinul rece de la Jidvei. Daca veti prinde un week-end cu zapada proaspata la iarna, mergeti pe aceasta linie sau pe altele ca ea. Nimic nu se compara cu o linie simpla neelectrifcata, cind trenul spulbera zapada de pe calea ferata invizibila.