M502:Excursie FeRoviaRa Suceava - Vama - Vatra Dornei [2008]

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"

mishu88

Well-Known Member
Trenulist
13 Mai 2008
668
8
Falticeni, Pascani, Bucuresti
trenuriromania.blogspot.com
WEBSITE
http://trenuriromania.blogspot.com
LOCATION
Falticeni, Pascani, Bucuresti
12 septembrie 2008 -=- Excursie FeRoviaR㒠Suceava – Vama - Vatra Dornei<i></i>

Dragii mei cititori, v㒠invit în continuare la o că’lă’torie virtual㒠într-un spaţiu aproape magic, unde verdele este culoarea dominantă’, unde aerul curat este prietenul cel mai bun, iar cântecul şinelor şi al trenului gonind pe calea ferat㒠este hrana că’lă’torului... Poate este puţin exagerat, dar vreau s㒠m㒠credeţi pe cuvânt c㒠ceea ce am vă’zut atunci pe linia 502, Suceava – Ilva Mic㒠(şi mai departe pân㒠la Beclean pe Someş), nu a mai fost egalat de niciun traseu de pe toat㒠reţeaua de că’i ferate a României.

Mai mult de 150 de kilometri sunt înconjuraţi, flancaţi, înecaţi, acoperiţi, cu verde, foarte mult verde. Extrem de mult verde pe kilometru pă’trat, transpus cât am putut mai fidel în cât mai mult verde pe centimetru pă’trat de fotografii. Dintre oraşele şi satele prin care am trecut amintesc aici de Gura Humorului, Frasin, Vama, Câmpulung Moldovenesc, Sadova, Pojorâta, Mestecă’niş, Iacobeni, Argestru. Nu am surprins prea multe locomotive sau alte vehicule FeRoviaRe, aici natura cu formele ei rotunde au îngră’mă’dit accesul civilizaţiei. Åži totuşi, minunea de a stră’punge dealurile şi munţii, fă’urit㒠de om şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a împlinit înc㒠din anii 1900. Carele trase de bestii pufă’itoare au creat emoţie şi încântare în rândul localnicilor, în timp ce industriaşii şi-au frecat mâinile cu lă’comie vă’zându-se cu copacii, straşnicii copaci ai Bucovinei în mâinile lor.
<i></i>

La Mestecă’niş, calea ferata ia proporţii artistice şi bate recorduri naţionale<i></i>



în mare, calea ferat㒠Dă’rmă’neşti – Vatra Dornei, cu lungimea de ~108 kilometri, se afl㒠în Nord-Estul Carpaţilor Orientali. Linia stră’bate zone de şes, dealuri şi munţi, având curbe cu o raz㒠mai mic㒠de 200 de metri, iar declivită’ţi cu valorile cele mai mari din ţară’. Altitudinea staţiei Dă’rmă’neşti este de 294 de metri, iar staţia Vatra Dornei se afl㒠la 798 de metri deasupra nivelului mă’rii. Gara din Gura Humorului este situat㒠la 469 de metri, linia urcând continuu pân㒠la Vama (531 metri), Câmpulung Moldovenesc (637 metri) şi pân㒠la punctul de altitudine maxim㒠– Mestecă’niş. Numit şi vârf de pantă’, staţia se gă’seşte la 948 de metri altitudine. Declivitatea maxim㒠întâlnit㒠este de 28 mm/m între staţiile Valea Putnei şi Mestecă’niş.

Lucră’rile pregă’titoare construirii liniei au fost finanţate de firmele „Louis Ortileb” şi „CO MUNCHEN”, acestea începând în 1884 şi finalizându-se la 1 mai 1888, când s-a inaugurat tronsonul de cale ferat㒠Dă’rmă’neşti – Câmpulung (71 de kilometri). Dup㒠câţiva ani, lucră’rile se continu㒠pe o distanţ㒠de 15 kilometri pân㒠la Valea Putnei (9 ianuarie 1901) şi mai departe înc㒠22 de kilometri pân㒠la Vatra Dornei (data inaugură’rii: 28 octombrie 1902).
<i></i>

Din punct de vedere personal, au fost câteva probleme în aceast㒠excursie (am plă’tit preţ mare pe bilet întreg, m-am accidentat pe traseu, am fost chestionat de poliţie), dar şi rezultatele s-au dovedit a fi pe mă’sur㒠– suprinderea liniei 502, Suceava – Ilva Mică’, aşa cum a fost ea într-o zi de toamn㒠a mileniului 3. Nu-mi ră’mâne decât s㒠v㒠invit la o poveste în care autorul este natura, iar personajul nu este decât un suflet doritor de cunoaşterea a trecutului şi a prezentului în materie de istorie feroviar㒠românească’.<i></i>

Un revizor de cale salutând mecanicul ramei electrice<i></i>



05:50<i></i>

într-o dimineaţ㒠de toamn㒠ră’coroasă’, mi-am luat tă’lp㒺iţa din cas㒠de la ora 4, nemâncat, dar cu o poft㒠enorm㒠de o că’lă’torie FeRoviaR㒠pân㒠la Vatra Dornei. Eram puţin descumpă’nit din cauza faptului c㒠primul tren spre Vatra Dornei pleca la ora 5:50, iar ca s㒠ajung la ora aceea în Gara Suceava Vest era puţin cam imposibil. Am stat mai mult de o or㒠s㒠aştept o maşin㒠de ocazie, iar în cele din urm㒠a apă’rut o utilitar㒠pentru transportul pâinii cu care am ajuns pân㒠în cartierul Obcini din Suceava. Mai erau 19 minute şi 2 kilometri ca s㒠ajung în timp util s㒠prind trenul. Am fugit într-un mod fulgeră’tor, drept pentru care am şi luat o trânt㒠de zile mari în care mi-am zgâriat telefonul la care verificam în mod obsesiv ceasul. Dup㒠câteva zgârieturi zdravene şi o întârziere de 2-3 minute, am luat din nou avânt s㒠ajung în Gara Suceava Vest. Zona îmi era cunoscută’, am vizitat-o atât singur, dar şi cu Ionuţ (prietenul şi colegul meu de facultate).

Licuricii feroviari ce dirijeaz㒠zi şi noapte activitatea pe calea ferată’<i></i>


Gara Suceava Vest<i></i>



Nu am avut bilet pentru trenul 5701, Suceava Nord – Vatra Dornei, dar speram ca d-nul controlor să’-mi dea bilet redus pentru cei 111 kilometri. Ei bine, a doua problem㒠din acea zi avea s㒠apară’… D-nul controlor nu a vrut s㒠ia în seam㒠carnetul meu de elev şi nu mi-a acordat reducerea de 50% pe motivul c㒠nu se elibereaz㒠bilete cu reduceri în tren. Stupefiat, am cerut explicaţii, dar acestea nu mi-au fost oferite din regulamentul cartea Mersului Trenurilor, ci din „izvoare orale”. Pă’ţisem la fel când am plecat la Piatra Neamţ, când, deşi nu am avut timp să’-mi iau bilet de la casierie, mi s-a oferit un bilet în tren cu tot cu reducere 50%.

Dinspre Suceava se vedea şi se auzea un tren<i></i>



06:30<i></i>

întunericul a lă’sat locul primelor raze ale Soarelui, iar eu am putut intra în drepturile mele de fotograf şi pasionat FeRoviaR: cu geamul deschis şi cu aparatul în mână’, am început s㒠imortalizez locurile prin care treceam cu rama electrică’. Aaa, nu v-am spus cu ce ram㒠electric㒠am că’lă’torit… Era vehiculul de clas㒠58 cu numă’rul de înmatriculare 1006-4, cumpă’rat de la francezi ca ram㒠electric㒠Z6300.

Gara Gura Humorului<i></i>



06:40<i></i>

Trenul trecea cu vitez㒠printre casele şi stră’zile municipiului Gura Humorului, senzaţia de vitez㒠amestecat㒠cu aerul curat de munte ce se simţea din ce în ce mai tare n㒺tea în mine emoţii pur şi simplu. M㒠bucuram nespus c㒠am prins trenul şi c㒠eram în mijlocul acţiunii, urmând s㒠surprind, pentru prima dat㒠pentru mine, peisajele liniei 502, Suceava – Ilva Mică’.

Gara Gura Humorului Oraş<i></i>



06:50<i></i>

Kilometrii de cale ferat㒠se derulau unul dup㒠altul, îns㒠fotografiile sunt, dup㒠cum observaţi, cam rare. Motivul a fost unul simplu – în vagon că’lă’toreau mai mulţi oameni care m-au atenţionat de faptul c㒠ţineam geamul deschis. Cu o atitudine respectuoasă’, mi-am înfrânt dorinţa de a fotografia cadru dup㒠cadru şi am închis geamul. Dar acei oameni aveau s㒠coboare din tren în curând, iar eu s㒠ră’mân singur în compartiment şi cu Obcinele Bucovinei în faţa ochilor mei.

Aleea Taberei Bucşoaia din Frasin<i></i>


Soarele ră’să’rea de dup㒠utilajele FeRoviaRe<i></i>


Verde la ieşirea din Frasin<i></i>



07:00<i></i>

Urma Molid, gar㒠situat㒠la 6 kilometri de Frasin. Dealurile se înfă’ţişau cu forme tot mai diverse şi mai îndesate cu copaci, iar ceaţa că’pă’ta din ce în ce proprietă’ţi de spum㒠roşie. La un moment dat, calea ferat㒠traverseaz㒠Râul Moldova. Totodată’, gă’seam în drum semnalul de intrare în Gara Molid cocoţat pe o jumă’tate de debleu.

Trenul accelera spre Molid, într-o preafrumoas㒠dimineaţ㒠de toamnă’<i></i>


Tehnologie electric㒠trasat㒠prin verdele bucovinean<i></i>


Semnal luminos de trecere pe linia 502, Suceava - Ilva Mică’<i></i>


Râul Moldova<i></i>


Lumina zgârcit㒠a dimineţii înc㒠îmi fă’cea probleme<i></i>



Multitudinea de nuanţe ale ierbii descriau un tablou firesc de toamnă’. Totuşi, zonele veştede ale vegetaţiei din gar㒠se aliniau cu dalele de beton cu rol de peron în Gara Molid. Că’lă’torii care s-au urcat şi aici în trenul personal mi-au fă’cut o observaţie serioas㒠cu privire la faptul c㒠ţineam geamul deschis (chiar şi atunci când trenul staţiona). Åži uite aşa am că’lă’torit cuminte la locul meu pe scaun pân㒠la Vama…

Peronul Gă’rii Molid<i></i>


Gara Molid<i></i>


Din nebuloasa aceea avea s㒠ră’sar㒠Soarele<i></i>


Semnale de ieşire spre Vama<i></i>


Spre Vama<i></i>



07:10<i></i>

Fiindc㒠eram în Vama, iar imaginile de mai jos prezint㒠frumoasa gar㒠şi automotorul de clasa 77 nr. 905, o s㒠v㒠amintesc c㒠de aici pleac㒠o linie de cale ferat㒠pân㒠în Moldoviţa. Aceast㒠linie, Vama – Moldoviţa, a fost inaugurat㒠pe 15 august 1889. Dac㒠vreţi s㒠vedeţi mai multe fotografii şi informaţii despre cei 20 de kilometri de cale ferat㒠v㒠invit s㒠accesaţi un blog dedicat liniei secundare 514.

Gara Vama<i></i>


Automotorul Malaxa pregă’tit de plecare spre Moldoviţa<i></i>


Peronul Gă’rii şi vagoanele pă’ră’site din Gara Vama<i></i>



Aici trenul dinspre Timişoara a avut o întârziere de câteva minute, îns㒠automotorul spre Moldoviţa a aşteptat pe că’lă’torii dornici s㒠ajung㒠într-una dintre staţiile liniei 514: Dragoşa, Frumosu, Vatra Moldoviţei sau chiar Moldoviţa Feră’stră’u.

Trenul Accelerat Timişoara - Iaşi<i></i>


Locomotiva electric㒠EA-855 intrând în Gara Vama<i></i>


Åži s-a dus spre Iaşi<i></i>



07:20<i></i>

înc㒠„ţinut prizonier” pe locul meu şi adoptând un comportament cuminte din partea unui fotograf, am realizat câteva cadre de dup㒠geamul vagonului. Pân㒠la Câmpulung Moldovenesc, Trenul Personal avea s㒠mai opreasc㒠în Prisaca Dornei şi apoi în Gara Câmpulung Est. Distanţ㒠de aproape 16 kilometri am admirat natura prin care-şi fă’cea drum calea ferată’, fiind flancat㒠de o parte şi de alta de munţii Stânişoarei şi de Obcina Mestecă’niş.

Mai departe, spre Câmpulung Moldovenesc<i></i>


Alunecare de teren pe DN17, Suceava - Vatra Dornei – Dej<i></i>



07:30<i></i>

Copacii şi gră’dinile să’tenilor de prin zona Câmpulung Moldovenesc pe care i-am vă’zut că’lă’torind cu trenul mi-au adus aminte de casa bunicii mele de la ţar㒠(satul Manolea). Nu de puţine ori m㒠tă’vă’leam prin fân sau m㒠ascundeam de verii mei prin gră’din㒠pe dup㒠că’piţe. Åži trenul tot înainta… iar amintirile mele ră’mâneau în urmă’.

Baloţi de paie în bă’taia unui soare curajos de dimineaţă’<i></i>


Suporţi pentru baloţii de paie<i></i>


Gara Câmpulung Est<i></i>





07:40<i></i>

Am poposit câteva minute în Gara Câmpulung Est, inaugurat㒠la 1 mai 1888. Stâlpii de susţinere ai streşinii gă’rii erau decoraţi artistic, ba chiar accesorizaţi cu lampadare. Sigla roţii cu aripi, deşi ştearsă’, trona pe clă’direa gă’rii Câmpulung Est.

Timp de aproape 143 de ani, (1775 - 1918), Bucovina a fost administrat㒠de austro-ungari. Fiind o provincie care dispunea de un uriaş potenţial de exploatare forestieră’, oficialii din Imperiul Austro-Ungar au demarat proiecte şi au construit calea ferat㒠Dă’rmă’neşti (atunci: Hatna) – Vatra Dornei. Motivele uriaşei investiţii erau pă’durile din Bazinul Râului Moldova, resursele de cupru (Pojorâta, Fundul Moldovei) şi mangan (Vatra Dornei, Iacobeni), precum şi colonizarea în comunită’ţilor româneşti a polonezilor, ungurilor, austriecilor angajaţi ca mân㒠de lucru.

Dup㒠darea în exploatare a că’ii ferate Dă’rmă’neşti – Câmpulung Est la 1 mai 1888, au existat intenţii şi interese pentru ca traseul s㒠continue pân㒠la Vatra Dornei şi mai departe pân㒠la Maramureş. Dintre cei avantajaţi enumeră’m proprietarii de exploată’ri mineraliere, precum şi exploată’ri lemnoase, dar şi de că’tre oameni care erau atraşi de proprietă’ţile curative ale apelor miniere din jurul staţiunii Vatra Dornei. La 9 ianuarie 1901 s-a inaugurat linia Câmpulung Est – Valea Putnei cu ecartament îngust. Puţin timp mai târziu, în urma unor eforturi considerabile, calea ferat㒠între Valea Putnei şi Vatra Dornei se termin㒠la 28 octombrie 1902, fiind normalizat㒠şi porţiunea cu ecartament îngust dintre Câmpulung şi Valea Putnei.

Odat㒠cu finalizarea liniei de la Câmpulung la Vatra Dornei la 28 octombrie 1902, s-au organizat manifestă’ri pentru inaugurarea oficial㒠a întregului traseu de cale ferat㒠– Dă’rmă’neşti – Vatra Dornei. La tunel şi la staţia terminus s-au oficiat slujbe de sfinţire a lucră’rilor. S-au organizat banchete, iar localnicii întâmpinau cu entuziasm oficialită’ţile invitate la inaugurarea că’ii ferate.
<i></i>


Rama electric㒠pregă’tit㒠în direcţia Suceava din Gara Câmpulung Moldovenesc<i></i>


Zon㒠de înalt㒠tensiune a ramei electrice Z6300<i></i>


Verde-galben pentru trenul electric galben<i></i>


Peronul Staţiei Câmpulung Moldovenesc<i></i>



întâlnirea cu Trenul Personal care venea de la Ilva Mic㒠din Gara Câmpulung Moldovenesc a fost fotografiat㒠şi menţionat㒠puţin mai sus. Dup㒠cele câteva aspecte istorice, v㒠invit s㒠mergem mai departe spre Vatra Dornei!

Intrare în Gara Sadova<i></i>


Valea râului Sadova şi liniile gă’rii cu acelaşi nume<i></i>


Ieşire din Gara Sadova cu Trenul Personal Suceava Nord - Vatra Dornei<i></i>


Hal㒠industrial㒠dedicat㒠prelucră’rii lemnului<i></i>



De la Sadova spre Mestecă’niş, linia ferat㒠se caracterizeaz㒠cu pante caracteristice de peste 10 mm/m. Adică’, trenul, pe o distanţ㒠de un metru, urc㒠10 mm. Aceast㒠gar㒠şi cu liniile aferente au fost date în folosinţ㒠pe 9 ianuarie 1901. Cu aceeaşi moştenire de ordin temporal se mândresc şi staţiile Pojorâta şi Valea Putnei.

Spre Pojorâta<i></i>



Nu pot s㒠trec mai departe fă’r㒠s㒠adaug aici un comentariu. Acest stimabil revizor de cale care stră’bate zeci de kilometri zilnic ară’ta semnalul de „cale liberă’” mecanicului. Imaginea unui om care p㒺eşte cu atenţie pe traverse de lemn în că’utarea de puncte periculoase pe calea ferată’, cu scopul nobil de a le semnala şi de a le corecta, este emoţionantă’. Bunul mers al zecilor de trenuri care circul㒠neîncetat pe linia secundar㒠502 (şi nu numai aici…) este legat în mod direct de aportul acestor feroviari – revizori de cale. în marea aceea de verdeaţă’, şi cu mure, şi cu urzici, şi cu gângă’nii, şi cu aer curat, liniorul îşi fă’cea datoria. RESPECT!<i></i>

Un revizor de cale salutând mecanicul ramei electrice<i></i>


Spre Valea Putnei<i></i>


Trecere la nivel a Drumului Naţional 17 cu calea ferată’<i></i>


2 culmi unite printr-o punte de ceaţă’<i></i>


Tot înainte, spre Pojorâta<i></i>


Drumul DN17, calea ferat㒠502 şi râul Moldova, 3 repere ale comunei Pojorata<i></i>


Atenţie, deconecteaz㒠disjunctorul! <i></i>


Conecteaz㒠disjunctorul! <i></i>



07:50<i></i>

înainte de a intra în Gara Pojorâta, Biserica „Sfântul Nicolae”se remarca ca o lumin㒠alb㒠îndreptat㒠că’tre pretutindeni.

Semnal repetitor de intrare in Gara Pojorâta<i></i>


Linia urca cu 15 la mie pe o distanţ㒠de 220 de metri<i></i>


Izolatori electrici nou-nouţi la un stâlp de catenar㒠din Pojorâta<i></i>


Biserica „Sfântul Nicolae” cu şapte turnuri din Pojorâta<i></i>



Peronul şi platforma de dale din faţa Gă’rii au creat o impresie de cură’ţenie, prospeţime (mai ales cu toţi copacii plantaţi împrejurul clă’dirii) şi hă’rnicie. Nu aveam s㒠stă’m prea mult aici, aşa c㒠doamna impiegat de mişcare a ară’tat paleta verde mecanicului de automotor, o goarn㒠a rupt liniştea şi trenul s-a mişcat mai departe spre Valea Putnei.

Gara din Pojorâta, bogat㒠în verdeaţă’<i></i>


Una dintre cele mai frumoase locomotive de la CFR Marf㒠- EA-125<i></i>


La revedere, peron şi gar㒠ale comunei Pojorâta! <i></i>


Verdele semnalului luminos se lua la întrecere cu razele puternice ale Soarelui<i></i>


Că’tre Valea Putnei<i></i>



Ei bine, dragi pasionaţi, de la Pojorâta pân㒠la Iacobeni, linia este dublă’. Aceast㒠îmbună’tă’ţire (pe distanţa Pojorâta – Valea Putnei) a fost realizat㒠în 1981. Dublarea liniei a fost posibil㒠doar între anumite puncte (Pojorâta – Mestecă’niş, Câmpulung Est – Prisaca Dornei) în perioada 1978 – 1981. Lucră’rile de electrificare ale că’ii ferate Dă’rmă’neşti – Vatra Dornei au fost realizate în etape (1989 – Pă’ltinoasa – Vatra Dornei şi 1995 – Dă’rmă’neşti - Pă’ltinoasa).

Tot de la Pojorâta exist㒠o linie ferat㒠care duce pân㒠la Fundul Moldovei. Pe o distanţ㒠de 7 kilometri, linia porneşte spre nord pe Valea Moldovei şi urc㒠de la 688 metri (Pojorâta) pân㒠la 736 de metri, altitudinea din staţia Fundul Moldovei. Pentru mai multe fotografii de pe aceast㒠pitoreasc㒠linie v㒠invit s㒠accesaţi un reportaj realizat de colegii de la Trenuletz. Legă’tura FeRoviaR㒠a fost construit㒠şi dat㒠în folosinţ㒠la 29 octombrie 1902, scopul construcţiei acesteia fiind exploatarea resurselor de cupru şi a aurului verde din zonă’.
<i></i>

Linia ferat㒠spre Fundul Moldovei<i></i>


Printre ramuri, printre spini, trenul că’lă’torea spre Valea Putnei<i></i>


Semnal luminos repetitor cu indicaţie permisiv㒠şi cu vitez㒠stabilită’<i></i>


Casele de pe o stră’duţ㒠din Pojorâta<i></i>


Cât verde, cât aer proaspă’t... <i></i>


Toat㒠natura indica VERDE mecanicului<i></i>


Nişte lemne numai bune pentru iarnă’<i></i>


Un nor de ceaţ㒠se ţinea scai de pă’durea din Pojorâta<i></i>


Rama electric㒠se încadra pe traseul meandrat al liniei Pojorâta - Valea Putnei<i></i>


Semnalul luminos cu indicaţie permisivă’, pe fondul pă’durii de conifere înc㒠în picioare<i></i>


O parcare proaspă’t amenajat㒠dedicat㒠drumeţilor<i></i>


Eu că’scam gura la peisaje, vagonul nu reuşea decât s㒠se încline puţin... <i></i>


M㒠sufocam cu prospeţime<i></i>


Iar lentila aparatului era aburit㒠de ră’coarea din atmosferă’<i></i>



08:00<i></i>

Era abia ora 8, iar lumina dă’dea verdelui pă’durilor stră’lucirea obişnuită’. Dac㒠ar fi vorba de poluare aici, ar fi aerul curat cel care ar produce poluarea… (Åži) Drumul între Pojorâta şi Valea Putnei este unul de basm, linia şerpuind în stânga şi-n dreapta, iar în unele locuri, semnalele luminoase erau singurele surse „civilizaţie” întâlnite în zonă’. Maşinile de pe Drumul Naţional 17C încercau s㒠ţin㒠pasul cu trenul electric ce gonea şi el în mod economic şi ecologic. în clipul de mai jos apar 2 minute de mers cu rama electrică’, între staţiile Pojorâta şi Valea Putnei.

http://www.youtube.com/watch?v=ZRoV1KvnK6A&feature=player_detailpaget=72s

Traverse pă’ră’site, semn c㒠cei de la infrastructur㒠şi-au fă’cut treaba de înlocuire a vechiului cu noul<i></i>


Semafor luminos repetitor a indicaţiei semnalului luminos de intrare - pe liber<i></i>


Râul Putnişoara<i></i>


Pod rutier peste râul Putnişoara<i></i>


Indicator de declivitate, deci tot aveam s㒠mai urcă’m<i></i>


Eram la aproape de 900 de metri! <i></i>



Constructorii de cale ferat㒠au ajuns pân㒠în acest punct – Valea Putnei – în 9 ianuarie 1901. Linia că’tre Vatra Dornei avea s㒠fie gata cu un an şi jumă’tate mai târziu. Să’tucul de aici este aşezat de-a lungul pârâului Putnişoara, iar gospodă’riile, bisericile, şcolile şi exploată’rile forestiere se îngră’mă’deau în locul lă’sat de munţi. Declivitatea porţiunii Valea Putnei – Mestecă’niş este una pronunţat㒠(~28 mm/m), iar razele curbelor sunt de 200 de metri. Ca idee, dac㒠la Pă’ltinoasa (Gura Humorului) altitudinea staţiei era de 475 de metri, linia ferat㒠urc㒠în 57 de kilometri la Mestecă’niş pân㒠la 948 de metri. Ingenios… pentru începutul secolului XX.<i></i>

Gara din Valea Putnei<i></i>


Şi ale ei „vitralii” <i></i>


Liber spre Mestecă’niş<i></i>


Apa din imagine este un pârâu! Pârâul Putnişoara! <i></i>


Porţiunea de linie Pojorâta - Mestecă’niş, una dintre cele mai pronunţate declivită’ţi din România<i></i>


Urma ca trenul s㒠încetineasc㒠la 45 km/h<i></i>


Greu la deal<i></i>


Åži curbe, şi urcuş, ce s㒠mai... o adevă’rat㒠provocare pentru constructori<i></i>


Puţin㒠linie dreapta<i></i>


Cu trenul, cu drag, spre Mestecă’niş<i></i>


Ceaţa şi seninul, fraţi prin preajma Mestecă’nişului<i></i>


în apropierea Pasului Mestecă’niş<i></i>


Semnal luminos de trecere a blocului de linie automat cu funcţie de prevestitor<i></i>
 
08:10<i></i>

Pasul rutier asigur㒠legă’tura între Depresiunea Dornelor şi Depresiunea Câmpulung Moldovenesc, iar calea ferat㒠pe care că’lă’toream leag㒠Transilvania de Moldova. Urma s㒠apar㒠la orizont tunelul Mestecă’niş, despre care v㒠voi spune câte ceva…

Tunelul de la Mestecă’niş, în lungime de ~1647 de metri, a fost construit între anii 1897 şi 1901. Tunelul stră’bate creasta Munţilor Mestecă’niş, care desparte în acea zon㒠bazinul Moldovei de bazinul Sucevei. Cel de-al doilea tunel de la Mestecă’niş a fost inaugurat la 14 noiembrie 1979 şi a fost construit de Åžantierul Tunele Braşov şi I.C.C.F. Iaşi – Åžantier C.C.F. Câmpulung între 1976-1979, având o lungime de 1666 de metri. Noul tunel prezint㒠o ramp㒠continu㒠de 11,6 la mie. Pentru realizarea acestuia s-au excavat 100.000 metri cubi de roc㒠şi s-au turnat 25.000 de metri cubi de beton.<i></i>

Nu mai are rost s㒠mai comentez ceva... <i></i>








Ce lă’sam în urmă’... <i></i>


De aici înainte, eram la cota 900 de metri<i></i>


Trenul rula cu o vitez㒠numai bun㒠de admirat aceste peisaje-comori ale Bucovinei<i></i>


Curba de dinainte de intrarea în tunel<i></i>



„Se apropia un tunel. Locomotiva şuier㒠strident. întunericul alerg㒠pe la ferestrele trenului, opac, dur, fumegând înă’buşitor, într-o izbucnire de iad.”<i></i> Aşa spunea Ionel Teodoreanu în „Lorelei”, iar asemă’narea cu momentul ce urma s㒠vin㒠era identică’. Numai c㒠lipsea fumul locomotivei cu aburi…

Tunelul de la Mestecă’niş, cândva cel mai lung din Europa<i></i>


Tunelul Mestecă’niş, 1647 metri lungime<i></i>


Un pixel mort pe aparat sau... luminiţa de la capă’tul tunelului<i></i>


Dup㒠3 minute de întuneric, Trenul Personal Suceava Nord - Vatra Dornei ieşea din tunelul Mestecă’niş<i></i>



La Mestecă’niş, primul tren a venit pe 29 octombrie 1902. Numit vârf de pantă’, aici trenurile îşi verific㒠frânele şi îşi odihnesc motoarele de tracţiune. Priveliştea oferit㒠că’tre Pasul Mestecă’niş şi Valea Bistriţei Aurii a fost extraordinară’…

Dar nu trec mai departe pân㒠ce nu amintesc c㒠în timpul retragerii armatelor germano-ungare de pe teritoriul României, linia Dă’rmă’neşti – Vatra Dornei a fost distrus㒠foarte puternic. Tunelul Mestecă’niş (1646 metri lungime) a fost bombardat în ambele capete, precum şi la interior, transformându-l într-un tunel neoperativ. Dup㒠lucră’rile de refacere a tunelului şi de normalizare a liniei Dă’rmă’neşti – Vatra Dornei, trenurile au putut circula pe linie de ecartament normal de la 1 martie 1946.<i></i>


Panorama de la Mestecă’niş, de la aproape 1000 metri<i></i>


Gara Mestecă’niş<i></i>


Vedere spre direcţia Suceava<i></i>


Peronul Gă’rii Mestecă’niş<i></i>


Tot înainte, că’tre Vatra Dornei<i></i>



Fiind tot linie dubl㒠pân㒠Iacobeni, automotorul electric francez cobora cu câţiva zeci de kilometri pe or㒠o pant㒠serioas㒠de 27 mm/m. în locul meu de că’lă’tor, cu puţini oameni în tren care admirau şi ei natura, fotografiam fă’r㒠încetare, din sute în sute de metri, spaţiile împă’durite care împrejmuiau calea ferat㒠Suceava – Ilva Mică’. A fost extraordinar!!

Semnal luminos repetitor<i></i>


Curba strâns㒠la ieşirea din Gara Mestecă’niş spre Vatra Dornei<i></i>


Griul şi galbenul, la lupt㒠cu verdele Mamei Naturi<i></i>


Soarele ne pă’ta cu lumina lui<i></i>


Ne apropiam de capă’tul staţiei Mestecă’niş<i></i>


Verde că’tre Iacobeni<i></i>


Da-da, cu vitez㒠stabilit㒠că’tre Iacobeni<i></i>


Haideţi s㒠vedem dincolo de copacul verde... <i></i>


Reparaţii la Drumul Naţional 17<i></i>


Cu frânele acţionate, trenul cobora panta greoaie<i></i>



08:20<i></i>

Urmă’toarea staţie dup㒠Mestecă’niş era Iacobeni. Dar pân㒠acolo mai erau 6 kilometri de parcurs printre mă’rgă’ritarele şi giuvaerele Bucovinei…

Drumul Naţional 17 ce leag㒠Suceava de Cluj-Napoca<i></i>




Eram prin mijlocul pă’durii, de aici şi întunericul stânjenitor uneori<i></i>


Verde şi la vale! <i></i>


Stâlp vechi vs. stâlp nou<i></i>


Ieşeam, din nou, la lumină’! <i></i>


Batalioane întregi de sol... copaci!! <i></i>


Drumul rutier, pe locul 2 la întrecere la înă’lţime cu calea ferată’<i></i>


Ajutaţi de contraşină’, încetişor, tot înainte<i></i>



Râul Bistriţa izvor㒺te din Munţii Rodnei, iar cursul dintre izvor şi confluenţa cu râul Dorna poart㒠numele de Bistriţa Aurie. Acest râu îşi pune la comun meandrele cu calea ferat㒠de la Iacobeni pân㒠la Vatra Dornei.

Iat㒠Râul Bistriţa Aurie<i></i>


Coada comunei Iacobeni<i></i>


în apropiere de staţia Iacobeni<i></i>


Comuna Iacobeni, vă’zut㒠din tren<i></i>


înc㒠puţin şi oprim<i></i>


Un arbore conifer... <i></i>


Åži un arbore de foioase<i></i>


Ce se mai dau copiii cu sania pe dealurile acelea<i></i>


Ce aproape mai eram de gospodă’riile oamenilor<i></i>


Al d-voastră’…<i></i>


înclinare la stânga<i></i>


în zare, Gara Iacobeni<i></i>


He-he, vom intra pe abă’tută’, deci s-ar putea s㒠ne întâlnim cu vreun tren! <i></i>


Semnal de intrare cu indicaţie galben-galben<i></i>


Trenul intra agale în Gara Iacobeni<i></i>





Gara Iacobeni, nă’scut㒠şi apă’rut㒠pe harta FeRoviaR㒠în 29 octombrie 1902, este situat㒠la 10 kilometri de Vatra Dornei. Despre satul Iacobeni gă’sim mai multe informaţii în materialul propus anterior. în câteva cuvinte, amintim c㒠aici solul acestei regiuni a fost bogat de resurse minerale. în prezent, aici gă’seşti bureţi, fructe de pă’dure, ouă’, carne, toate produse mai naturale decât oriunde în ţara noastr㒠românească’.

Se vedea o locomotiv㒠clasic㒠legat㒠la un tren mă’rfar<i></i>


Ce se vedea în urmă’, spre Suceava<i></i>


O frumoas㒠biseric㒠din Iacobeni<i></i>


EA-886 cu un tren de marf㒠în Gara Iacobeni<i></i>


Un vagon de marf㒠Gags<i></i>


Alte vagoane de marf㒠Res<i></i>


Semnal luminos repetitor<i></i>


Trenul se încadra pe linia direct㒠Iacobeni - Vatra Dornei<i></i>


Un podeţ peste râul Bistriţa Aurie<i></i>


Râul Bistriţa Aurie<i></i>



08:30<i></i>

Pân㒠la Iacobeni a ţinut linia dublă’, iar pe ultimii 10 kilometri pân㒠în Vatra Dornei, linia este simplă’. Simpl㒠din punct de vedere FeRoviaR, deoarece din punct de vedere turistic, peisajul oferit este ca de basm. De parc㒠Bistriţa Aurie nu este destul de Aurie şi de translucidă’, îns㒠arborii de foioase sunt aurii şi ei, gospodă’riile oamenilor la fel, iar aerul… necurat de aur!

Spre Argestru<i></i>




Coboram spre Argestru<i></i>


Relief a la Obcinele Bucovinei<i></i>


Coroane de copaci parc㒠trasate de compas<i></i>


Cerul se încă’pă’ţâna s㒠se însenineze, m㒠aşteptam chiar şi la o ploaie zdravă’nă’<i></i>


Respect pentru oamenii de la linii<i></i>


Râul Bistriţa Aurie, linia de cale ferata 502 şi Drumul Naţional 17<i></i>


Indicaţie de Vitez㒠Stabilită’<i></i>


Domnule mecanic, fii pe faz㒠c㒠vei urma s㒠deconectezi disjunctorul<i></i>


Semnalul de intrare în Gara Argestru indica galben<i></i>


Din cauza macazurilor sau nu, trenul trebuia încetinit la 30 km/h<i></i>


Ultimatuum! 30 km/h<i></i>



Câteva minute de cadre mişcă’toare v㒠sunt oferite în filmarea de mai jos, unde peisajul dintre Argestru şi Iacobeni v㒠confirm㒠explozia de verde a zonei.

http://www.youtube.com/watch?v=ZRoV1KvnK6A


Nu veţi gă’si vreun site oficial al localită’ţii Argestru, dar cu siguranţ㒠dac㒠treceţi pe aici orbeşte v㒠veţi întâlni cu numeroase oferte de cazare, veţi auzi trenurile de pe cele 7 linii ale gă’rii, iar dac㒠veţi că’lă’tori cu trenul o s㒠v㒠sar㒠în ochi vopseaua galben㒠aplicat㒠pe o locomotiv㒠diesel-hidraulic㒠de 450 de cai putere garat㒠în faţa depozitului de produse petroliere de la Argestru. O localitate cu un nume tare şi un aer la fel… de tare!

încetişor, trenul intra în Gara Argestru<i></i>


Iat㒠multe vagoane Eacs garate pe ultima linie<i></i>


A se observa linia virtual㒠de semnale luminoase prevestitoare<i></i>


Iar aici vedeam semnale luminoase de ieşire<i></i>


Pă’ră’seam Gara Argestru<i></i>


O locomotiv㒠diesel-hidraulic㒠de 450 de cai putere a Rompetrol<i></i>



08:40<i></i>

Nu era nici ora 9, iar cardul aparatului de 4GB era plin pe jumă’tate. Doar cardul, pentru c㒠ochii mei erau înecaţi de tot în ceea ce am vă’zut pân㒠atunci: numai natur㒠verde, numai aer curat, ceaţ㒠impregnat㒠cu 101% rou㒠curată’, soare limpede care se evidenţia printre norii plini cu ploaie... Nu degeaba am învă’ţat la istorie c㒠Bucovinei i se spune Å¢ara Pă’durilor de Fag. Nu degeaba austriecii au investit un uriaş capital şi armate de oameni pentru a construi că’i ferate pân㒠în creierul munţilor împă’duriţi...<i></i>

Doar 5 kilometri pân㒠în Vatra Dornei<i></i>


Pensiuni turistice foarte ochioase de-a lungul râului Bistriţa Aurie<i></i>


Galben clipitor indica semnalul luminos prevestitor<i></i>


Spre Vatra Dornei<i></i>


Gardul de piatr㒠a unei gospodă’rii bucovinene<i></i>


Tot mai aproape de Vatra Dornei<i></i>


Bistriţ㒠Aurie…<i></i>


Ce-ar mai fi mers un fotbal pe iarba asta verde…<i></i>


Dup㒠mai mult de 100 de kilometri, trenul se apropia de destinaţie<i></i>


Double yellow, intrare pe abă’tut㒠în Gara Vatra Dornei<i></i>


Trenul intra agale în Vatra Dornei<i></i>


Semnal pitic de manevră’, cu indicaţie nepermisivă’<i></i>



Dup㒠vreo 111 kilometri de mers pe linia 502, trenul electric francez Z6300 sosea în Gara Vatra Dornei. De aici porneşte trenul Accelerat Vatra Dornei – Bucureşti Nord şi tot de aici pleac㒠trenul de Dornişoara. Legă’tura acestor trenuri nu este pur întâmplă’toare deoarece garniturile celor dou㒠trenuri erau cuplate în faţa clă’dirii gă’rii.

Liniile Gă’rii Vatra Dornei<i></i>


Vagon de marf㒠refrigerent Ibbhs<i></i>


Garnitura Trenului Accelerat Vatra Dornei Bă’i - Bucureşti Nord<i></i>


Vagoane de că’lă’tori de diferite tipuri - compartimentate, cuşetă’, de dormit şi salon<i></i>


Vagon de că’lă’tori Dimitrov 29-22 ca Tren Personal Vatra Dornei – Dornişoara<i></i>


Boghiu Goerlitz uşor<i></i>



Vatra Dornei este un loc de popas atât pentru cei care vin din Transilvania spre Moldova şi viceversa… Pentru mine, că’lă’torul, ţelul a fost atins. Dar privind că’tre tabelul mersului de tren mi-a să’rit în ochi o plimbare pân㒠aproape de Ilva Mică’. Ba mai mult, având şi cartea cu Mersul Trenurilor la mine, am fă’cut un calcul şi mi-a dat un rezultat fă’r㒠virgul㒠– era posibil㒠o plimbare pân㒠la Beclean pe Someş. Posibl în sensul c㒠aveam tren de întoarcere acasă’, în aceeaşi zi, şi pân㒠în ora 22. Aşa c㒠doamna de la caserie mi-a primit comanda de bilete la Trenul Accelerat Iaşi – Timişoara Nord pân㒠la Beclean pe Someş şi la Trenul Accelerat Timişoara Nord – Iaşi de la Beclean pe Someş pân㒠la Suceava. Dar pân㒠atunci...

Am ajuns! Am ajuns în Vatra Dornei<i></i>


Gara Vatra Dornei şi Trenul Personal Suceava Nord - Vatra Dornei<i></i>


Locomotiva LDH-571, omul zilei în Gara Vatra Dornei în ziua de 12 septembrie 2008<i></i>




09:00<i></i>

în Gara Vatra Dornei, peronul de aşteptare dintre linia 1 şi 2 este foarte mic, atât cât s㒠încap㒠că’lă’torii aşezaţi în şir indian. Dar culmea nu foarte înalt㒠de vis-a-vis de clă’direa gă’rii, precum şi umbra fă’cut㒠de conifere asupra pă’mântului era aşa de „familiară’” cu peisajul feroviar. Aceast㒠caracteristic㒠specific㒠gă’rilor de munte este fermecă’toare...

Câteva vehicule feroviare în Vatra Dornei<i></i>


EA-139 in Gara Vatra Dornei<i></i>


Omul zilei, manevrând rama electric㒠venit㒠de la Suceava Nord pe canalul de revizie<i></i>



09:10<i></i>

Trenul spre Ilva Mic㒠la care mi-am luat bilet avea s㒠ajung㒠în Vatra Dornei dup㒠ora 11, aşa c㒠aveam timp suficient s㒠fac o plimbare prin oraş şi prin parcul vestit cu veveriţe. Dar nu fac prea mulţi paşi din Gara Vatra Dornei şi nu fac prea multe fotografii c㒠o maşin㒠de poliţie îmi taie calea şi doi oameni ai legii îmi cer fă’r㒠nicio explicaţie buletinul, întrebându-m㒠unde locuiesc şi ce treab㒠am în Vatra Dornei. Speriat, îi ră’spund c㒠sunt pasionat de calea ferat㒠şi sunt în vizit㒠fă’r㒠intenţii... criminale. Dup㒠ce datele mi-au fost înregistrate în caietul lor, mi-am reluat pasul că’tre Gara Vatra Dornei Bă’i... frumoasa Gar㒠Vatra Dornei Bă’i.

LDH-571 legat㒠la rama electric㒠treceau prin faţa trecerii la nivel<i></i>


Locomotiva diesel-hidraulic㒠de 1250 de cai putere şi rama electric㒠de 824 de cai putere<i></i>



09:30<i></i>

Istoria gă’rii începea în anul 1886, cand primarul Vasile Deac a solicitat o audienţ㒠la împă’ratul Franz Joseph. A obţinut-o la împarat în acelaşi an şi odat㒠cu aceast㒠aprobare pentru dezvoltarea urbanistic㒠a localită’ţii Vatra Dornei, s-au demarat construcţiile pe teritoriul central al că’reia Palatul Comunal, Palatul Naţional, clă’direa şcolii primare, Gara mare şi Gara Bă’i, Biserica catolic㒠şi Templul evreiesc. în anul 1902, Gara CFR, cunoscut㒠sub numele de Gara Mare, a legat pentru prima dat㒠Suceava de Vatra Dornei. Tot în acelaşi an a început construcţia Gă’rii Vatra Dornei Bă’i, care a fost dat㒠în folosinţ㒠dup㒠decesul vrednicului primar. <i></i>

C㒠tot vorbeam adineauri de cartea Mersul Trenurilor. în ediţia 2008-2009, pe coperta nr. IV, apare chiar Gara Vatra Dornei Bă’i într-un peisaj de iarnă’. Gă’sesc astfel o recunoaştere din partea conducerii CFR Că’lă’tori a valorii estetice şi culturale pe care aceast㒠gar㒠o ofer㒠patrimoniului CFR.

Un că’lă’tor aşteptând un tren în Gara Vatra Dornei Bă’i<i></i>


Vedere spre Ilva Mică’<i></i>


Gara Vatra Dornei Bă’i<i></i>


Un automotor utilitar pe nume UAM 215-E<i></i>


Gara Vatra Dornei<i></i>



Cu acestea fiind spuse (mai multe sau mai puţine, depinde de dumneavoastr㒠cum aţi dori s㒠judecaţi), închei aici că’lă’toria de 111 kilometri pe linia 502, Suceava Vest – Ilva Mică’. Deocamdat㒠atât am avut de prezentat despre acest㒠cale ferată’, urmând ca în viitorul foarte apropiat s㒠vin cu completarea traseului FeRoviaR pân㒠la Ilva Mică’, respectiv... Beclean pe Someş. Åži nu întâmplarea face ca fotoreportajul meu s㒠se încheie aici, ci chiar istoria demonstreaz㒠c㒠Vatra Dornei a fost capă’t de linie pentru vreo 2 decenii... „Epopeea feroviar㒠românească’” m㒠oblig㒠s㒠v㒠citez:

„Oprit㒠de austrieci la Vatra Dornei, linia care pleca de la Dă’rmă’neşti spre vest şi care ar fi trebuit s㒠mearg㒠pân㒠în Transilvania a fost continuat㒠abia dup㒠dou㒠decenii de la Unire, pe un traseu de un pitoresc inegalabil. Ziua de 18 decembrie 1838, când s-a inaugurat linia Vatra Dornei – Ilva Mic㒠(75,5 km), se înscrie ca data cea mai important㒠din istoria comunicaţiilor dintre Bucovina şi nordul Transilvaniei.”

Aşadar, dragii mei cititori, v㒠mulţumesc pentru parcurgerea acestui fotoreportaj dedicat unei că’lă’torii de la ora 5 la ora 9 şi cu foarte mult verde pe centimetru pă’trat de fotografii. Am scris şi am citat cu drag şi cu pasiune, în speranţa c㒠vreo imagine sau vreun cuvânt de aici s㒠pricinuiasc㒠vreun zâmbet sau vreun gând frumos. Atunci au trecut aproape 40 de ani pân㒠când s-a realizat legă’tura dintre Bucovina şi Transilvania; acum o s㒠mai treac㒠înc㒠vreo câteva zile pân㒠când reportajul Vatra Dornei – Ilva Mic㒠(Beclean pe Someş) va apă’rea în faţa d-voastră’, dragii mei cititori!
<i></i>

Bibliografie

1. Const. Botez, Dem. Urma, Ion Saizu, „Epopeea FeRoviaR㒠românească’”, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1977
2. ing. Radu Bellu, „Mica monografie a Că’ilor Ferate din România – Regionalele Iaşi şi Galaţi”, 2001
3. Gabriel Margineanu, Åžerban Lă’criţeanu, „Tracţiunea feroviar㒠pe Regionala Că’i Ferate Iaşi, Editura AGIR, 2010
4. Dumitru Iordă’nescu, Constantin Georgescu, „Construcţii pentru Transporturi în România”, Bucureşti, CCCF Bucureşti, 1986
5. Wikipedia