Mocanita sighet valea MAREI (prin barajul de la RUNCU)

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"
Din capitolul socialismul utopic: m-am uitat pe wikimapia, oare nu se putea folosi cumva terasamentul si apoi o lucrare de tip canalul Dunare -Marea Neagra ca sa treaca la Baia Sprie cu o calea ferata?

Nu noi, parintii nostrii cind eram noi mici.

Cred ca in Constructii pentru transporturi e vorba de ceva studii dar nu stiu daca pe aliniamentul asta.
 
Era un proiect!
Mina Cavnic, care a transformat zona Rotunda-Stâmbu Bă’iuţ într-un schvaitzer, are o galerie care traverseaz㒠pe sub pasul Rotunda pan㒠spre Budeşti, unde prin pă’dure, iese la siprafaţ㒠o gur㒠de aeraj. Galeria principala din Cavnic, are linie dublă’, si in unele zone o înă’lţime de aproximativ 2,5-3m, unde uşor putea fintransformata in tunel cfi, dac㒠nu de cale larga! Prin anii '65-70 era in voga proiectul, pentru a putea interveni operativ cu tehnica militar㒠in Maramureş! Deh... Prietenii ruşi nu mai erau aşa prieteni.
Dar pentru noul conducator de atunci a contat ză’că’mântul complex de au, Ag, etc.... Si a mers in aceasta direcţie.

Acum mina este in conservare, in aşteptarea unor investitori cu noi tehnologii ca sa extrag㒠restul de ză’că’mânt complex, aşteptare care va dura, dura, dura....

O galerie mai e exista de la Cavnic si spre Bă’iuţ, pe sub pasul Strâmbu Bă’iuţ, prin care se transporta minereul complex la Cavnic, si de acolo la flotaţie la Baia Sprie, si pe urma spre conturile şă’filor de atunci, si spre plata datoriei externe.

Plus ca mai sunt galerii de sute de ani, neştiute astă’zi de nimeni.

O plimbare vară’, prin pă’durile din zona, e ca intr-un muzeu industrial in aer liber.
 
Adica este galerie pina la Budesti?

Adica tocmai ce ar fi cel mai greu intr-un proiect.Interesant.
 
Pana in zona! Cum treci Rotunda, cam cu 2 km înainte de Budesti, este un drum de incinta pă’ră’sit de ani buni, care duce la o gura de aeraj a minei Cavnic.
Acum, ca a intrat in reabilitare dj 109F, au rindicat fundaţia, se gă’seşte tot mai greu acel drum....
 
Gura de aeraj la Budesti, deci galeria merge mai departe, vorba e daca ar fi putut fi folosita pentru acest scop. Poate ca se indeparteaza de traseu fie in lateral fie in adincime.
 
Poate ne dai un punct sa vedem cam unde e gura de aeraj, sau daca stii cit de adinca e galeria, adica ar fi putut sa fie convertita pentru o cale ferata normala? adincime, gabarit, lungime.
 
Dragi colegi, tema Că’ii Ferate înguste Sighet - Ocna Åžugatag s-a mai discutat la MOCĂNIÅ¢A SIGHET VALEA MAREI (PRIN BARAJUL RUNCU), la care ultima postare s-a fă’cut în 20.11.2011 ; din cauza vechimii subiectul a ajuns pe pagina 2 din cuprinsul temei "Că’i Ferate înguste".....
Nu ştiu de ce nu aţi ră’sfoit puţin cuprinsul ca s㒠nu fie dou㒠discuţii cu aceeaşi subiect..... !!! Ceea ce s-a spus aici, venea foarte bine în completare la ceea ce s-a spus "dincolo"....; în loc s㒠fie subiectul unitar, a ajuns împr㒺tiat.
Poate are cineva bună’voinţa s㒠unifice cele dou㒠discuţii! Chiar merit㒠s㒠fie totul la un loc !!
 
OFF TOPIC...... AlexD, ai cumva un plan austro-ungar 1914 din jurul Braşovului la scara 1:75.000 şi eventual şi planşe din 1929 la scara 1:20.000 tot din jurul Braşovului ?? M㒠gândeam c㒠poate sunt parte din tot setul de planşe care cuprind şi zona Sighetului.......
 
1914... Poate la arhivele din Budapesta sau Viena. Pe net nu am vazut. alea din 1929 sunt la geo-spatial.org
 
Mulţumesc celui/celor ce şi-a/şi-au rupt din timpul lui/lor şi a/au contopit cele dou㒠discuţii legate de CFI din zona Sighet.
Doresc s㒠v㒠rog, dragi colegi, ca şi-n continuare s㒠că’utaţi s㒠postaţi orice problem㒠apare, la aceeaşi temă’, pentru a avea un tot-unitar la un anume subiect.
Cu mulţumiri şi numai bine !!
 
Fara sa vreau am dat peste citeva notatii despre o cale ferata ingusta n Mara si mai mult ceva despre incendierea unei paduri in anii socialismului utopic din 1960.
Nu stiu cit de reale sint mentiunile de acolo, insa eu nu am gasit pe wikimapia locurile descrise.(nu inseamna ca nu exista ci ca nu sint mentionate)

trebuie rulata pagina pina spre final. Poate intereseaza pe cineva.

http://www.gazetademaramures.ro/cultura-dosar-11214
 
Pentru o citire ”mai directă” a materialului indicat de dantm...........Trecutul transportului feroviar maramuresan.
Caile ferate uzate

Era mai bine cu trenu’. E drept, ca nu era Basescu la Transporturi pe atuncea. Referirea e facuta la anii ‘60 ai veacului trecut, cand Maramuresul a fost impanzit de trenulete: forestiere, miniere, de calatori sau de marfa.

Daca Vaserul dainuie si azi ori despre linia ferata de peste Prislop am mai scris. Alte rute feroviare au intrat in uitare. Dar trebuie sa afle cetitoriul ca au existat trei drumuri de fier care aduceau clorura de sodiu la Moara de Sare de la Sighet: liniile ce veneau de la salinele Costiui, Ocna Sugatag si Slatina (azi Solotvino-Ucraina, vizavi de podul istoric). Toate au fost edificate intre 1880-1890, in timpul administratiei austro-ungare a salinelor.

Caile ferate forestiere

In anii primului razbel, germanii au construit calea ferata forestiera (pe care o voi numi in continuare CFF) Leordina - Poienile de sub Munte - Gura Rica. Aceasta avea roluri industriale si de transport persoane si marfuri si se intindea de-a lungul Ruscovei, cale de 30 de kilometri. Tot in acei ani, s-au realizat caile ferate inguste de pe vaile Baicu (Dragomiresti), Rausor (Budesti) si Frumuseaua (Petrova). In Sapanta a existat o alta CFF, conceputa pentru a deservi fabrica de mobila curbata de la Intre Sapanti (proprietate a unui elvetian) si cea de cherestea de la Campulung la Tisa. Linia de pe Sapanta pleca de la Campulung, de-a lungul Tisei, apoi urca pe vale in sus, pana la ramificatia paraielor. De acolo, o varianta urca pe Runc, alta pe Tresapanti si ultima pe Paltin. Linia, care era deservita de trei locomotive si un mare numar de vagoane de tot felul, a fost dezafectata in 1965 si inlocuita de drumuri forestiere.

Poveste arsa

O alta CFF, azi uitata, a fost trasata prin primele decenii ale veacului trecut pe valea Marei, de la Giulesti (unde se cupla cu cea salinara dintre Sighet si Ocna Sugatag) in amonte, prin satul Cracesti (azi Mara), apoi spre Obarsii. De la Plesca se ramifica la randu-i, o varianta urmand valea Stedea, iar cealalta, Paraul Brazilor. Ultima linie ferata are o poveste tragica. Pe aceasta s-a transportat (intre anii 1959-1960) motorina care a mistuit barbar padurea de pe intinsele platouri de azi ale Runcului Sapantei. Episodul a fost ingropat in uitare. Pe atunci, oamenii satelor din vale (in special cei din Iapa) s-au plans ca nu au suficienta pasune pentru vite. Cu concursul unor brigadieri silvici si al butinarilor oseni, padurea a fost doborata, iar trunchiurile copacilor aprinse cu motorina, fara macar a se incerca valorificarea lemnului. A ars tot: arborii doborati, tufele si lastarii din poienile Colibi, Tiganu, Trei Maguri sau Obarsii. Desi legea de atunci spunea ca numai prin decret prezidential se poate schimba destinatia suprafetei acoperite cu padure, nimeni n-a fost tras la raspundere pentru incendierea celor cateva sute de hectare de codru. Astfel s-au obtinut pasunile ”Din Deal”, CFF-ul de pe Mara Superioara a intrat in istorie si viata a mers inainte. Din toate aceste cai ferate din Maramures n-au mai ramas astazi decat fotografii, amintiri si, ici-colo, cate-un podet sau terasament pastrat miraculos, intact. Din punct de vedere economic, mjlocul de transport pe CFF era extrem de avantajos. O data construita linia, intretinerea nu era foarte costisitoare, volumul transportabil al marfurilor era mare, iar poluarea aproape inexistenta. Acum, totul s-a dus de rapa. Atunci cand au aparut peridocurile si TAF-urile, trenuletele au murit, iar padurea s-a naruit. Si nostalgiile.

Teofil IVANCIUC