Podul Carol I

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"
cel putin e in conservare,banuiesc...ma mir ca inca mai exista dorobantii din bronz,
probabil ca sunt prea grei sa fie furati.strabunicul meu imi spunea ca atunci cand s-au facut probele podului cu un convoi de locomotive,ing Anghel Saligny s-ar fi pus
sub el, intr-o barca fiind sigur rezistenta acestuia...
 
am trecut de multe ori pe langa pod,deci am vazut statuia...si tocmai dimensiunea
acesteia cred ca e destul de ademenitoare si in acelasi timp o pazeste de asemenea
actiuni.
Podul face parte din patrimoniul national?Altfel s-ar putea trezi vreun destept de la
minister ca trebuie demolat.
 
Nu stiu cum este la alti, dar cand trec pe langa acest pod ma trece un fior. Dincolo de calitatile lui acest pod este frumos iar strajeri lui sunt de mare inspiratie. Oare in 10 - 15 ani o sa mai existe acest pod pt ca atat cred eu ca o sa mai dureze pana va deveni obiectiv turistic. Sau poate sunt optimist! Pacat
 
Astazi pe B1TV, pe la 12:30, in locul unui material despre Mussolini, a fost publicat un material biografic despre Anghel Saligny.
 
Salutare prieteni, multumesc pentru informatiile interesante postate aici despre aceasta capodopera a ingineriei romanesti.


In luna mai a anului 2006 am facut impreuna cu fiul meu o scurta calatorie de documentare pe pod, incercand sa vedem ce-a mai ramas din fortificatia de aparare a piciorului de pod dinspre Insula Mare a Brailei. Pentru necunoscatori, este singura dintre toate fortificatiile de sfarsit de secol al XIX-lea din Romania care pastreaza intacta cupola de protectie din otel. Toate celelalte, inclusiv coroana de fortificatii din jurul Bucurestiului, sunt mai mult sau mai putin descompletate, unele chiar complet distruse. Aceasta fortificatie, taiata in jumatate de lucrarile de realizare a liniei de acces la noul pod, se poate vedea din tren chiar inainte de intrarea pe pod, este o ciuperca joasa din otel de circa 2 m diametru, vopsita in gri si incastrata in beton.

Atunci am aflat mai multe si despre intretinerea podului.

Exista o sectie de intretinere a lui, cu sediul in gara Cernavoda, si unde lucreaza un om inimos, care ne-a condus pe pod si care ne-a povestit fel de fel de istorii locale.

Chiar daca nu este folosit, podul este in continuare ingrijit, cel putin in limita posibilitatilor materiale. Oamenii se plangeau, evident, de lipsa fondurilor. Intrucat nu au fonduri suficiente, ei nu pot asigura o vopsire continua a infrastructurii si de aceea se descurca cum pot, realizand o vopsire "in petice" acolo unde stratul anterior este complet degradat.


Asa arata intrarea spre pod:
b3579vh439pmzk1fe.jpg



Iar alaturi de pod, cateva pompe de alimentare a locomotivelor cu aburi, inca in picioare in anul 2006, astazi demontate:

b35765nnmpfkjo7ju.jpg
 
Dorin,
Echipa care intretinea podul era in vremurile bune de 30 de oameni. Acestia asigurau permanenta intretinere si vopsirea tablierelor. Vopsirea era o operatiune continua, pentru ca in momentul in care ajungeau la un capat, de obicei, trebuiau sa o ia de la inceput.
 
Podurile dunarene au fost in emisiunea cu poduri de pe Discovery?
Daca nu poate ar trebui sa le atragem atentia ca exista.