Prima cale ferata - Bazias- Oravita

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"

Semafor

Well-Known Member
Trenulist
21 Februarie 2011
750
19
Pascani
LOCATION
Pascani
...Baziaş - prima poart㒠dună’rean㒠a României.
Prima linie de cale ferat㒠pus㒠în funcţiune pe teritoriul românesc a fost cea între Baziaş şi Oraviţa.
Prima locomotiv㒠a pornit de aici spre Oraviţa, la 1 noiembrie 1856.
Pentru prima dată’, la 6 mai 1866, pune piciorul pe pă’mânt românesc viitorul rege la României, Carol I.
Baziaşul devine, începând cu anul 1795, port la Dună’re.
Localitatea a fost vizitat㒠de numeroase personalită’ţi politice ale vremii: împă’ratul Austriei, Josef al II-lea; împă’ră’teasa Elisabeta, iar în anul 1916, Wilhelm de Hohenzollern.
Aici se gă’seşte o mă’nă’stire ortodox㒠sârbă’......

....în anul 1847, la Baziaş au început lucră’rile la prima cale ferat㒠din România; linia Oraviţa-Baziaş. Dup㒠o scurt㒠întrerupere cauzat㒠de evenimentele din revoluţia de la 1848, lucră’rile sunt reluate şi duse la bun sfârşit, astfel c㒠primul tren din Baziaş a plecat la data de 1 noiembrie 1856.
în anul 1860 Oficiul vamal din Palanca este mutat la Baziaş, fapt ce determin㒠importanţa economic㒠a aşeză’rii s㒠creasc㒠şi mai mult. Primul conducă’tor al acestui oficiu vamal a fost Iosif Brandstetter, un prosper om de afaceri. Un timp a ţinut sub chirie şi "restaurantul" mă’nă’stirii din Baziaş, a fost şi proprietarul hotelului ale că’rui ruine se vă’d şi astă’zi.
Deschiderea lucră’rilor la drumul Baziaş-Moldova Veche în anul 1884, cât şi a celor de la construcţia că’ii ferate, face ca la Baziaş s㒠se stabileasc㒠mai mulţi lucră’tori, astfel c㒠şi numă’rul locuitorilor a crescut mereu, atingând maximul populaţiei în anul 1880.
în acel an Dună’rea s-a revă’rsat din albia sa şi a cauzat multiple pagube aşeză’rii, cât şi portului şi că’ii ferate. Mulţi din locuitorii Baziaşului se stabilesc la Orşova.
Baziaşul începe să’-şi piard㒠din importanţa sa economic㒠odat㒠cu deschiderea şi intrarea în funcţiune a că’ii ferate Timişoara-Orşova, cât şi a amenajă’rii unui nou port, în anul 1897, la Moldova Veche.
Odat㒠cu aceste schimbă’ri Baziaşul îşi pierde treptat din importanţa sa economic㒠iar locuitorii încep s㒠pă’ră’-seasc㒠aşezarea, astfel c㒠în ziua de astă’zi Baziaşul nu este decât un mic că’tun format din câteva familii de pescari......
..... Desfiinţarea oficiului vamal, mutarea portului, precum şi închiderea că’ii ferate au fă’cut ca populaţia aşeză’rii s㒠se mute în alte pă’rţi astfel încât astă’zi Baziaşul este un că’tun. La aceasta a contribuit în mare mă’sur㒠şi regimul comunist care, pentru a împiedica exodul de populaţie în alte ţă’ri, a ţinut aceast㒠zon㒠în strict㒠supraveghere şi pază’.
în vremurile sale bune, viaţa în acest colţ de ţar㒠a fost asemă’nă’toare unui adevă’rat oraş. Aici veneau oameni din toate colţurile ţă’rii pentru a se recrea. O încercare de reconstituire a situaţiei din trecut se semnaleaz㒠în vremurile noastre. în acest sens se poate menţiona existenţa unei cabane "Apus de soare" construit㒠în anul 1995, a că’rei proprietari sunt Bă’lă’uţ㒠Ion şi soţia sa Ecaterina Bă’lă’uţă’.
în vremurile sale de glorie, Baziaşul a fost vizitat de multe personalită’ţi ale timpului. Astfel în anul 1862 la 16 iulie precum şi în 26 octombrie 1869, împă’ratul Austriei Iosif al II-lea s-a oprit aici fiind întâmpinat cu mare fast.
în anii 1866, între 6 şi 9 mai, Baziaşul a gă’zduit pe primul rege al românilor, Carol I, care a ajuns aici cu trenul în ziua de 6 mai. Viitorul rege al românilor care venea de la Budapesta a că’lă’torit cu un paşaport fals care dovedea că’

cetă’ţeanul Carol Hettingen din localitatea Thal că’lă’torea în chestiuni de afaceri spre Odesa. Cu acelaşi tren au sosit şi însoţitorii regelui: Sergiu Lens locotenent în armata română’, consilierul Werner şi baronul von Mayenfisch. Aceştia s-au întâlnit cu Ion Bră’tianu care venise de la Paris, dup㒠care au continuat drumul incognito pân㒠la Severin unde începea teritoriul românesc.
în anul 1909, Baziaşul este vizitat de împă’ră’teasa Elisabeta, iar în anul 1916 de împă’ratul Wilhelm de Hohenzollern.
Astă’zi Baziaşul este o localitate mic㒠format㒠din câteva familii de pescari. Vechile clă’diri aflate în stare de degradare (Hotelul Brandsteter, turnul de alimentare cu ap㒠a locomotivelor) parc㒠suspin㒠dup㒠stră’lucirea de alt㒠dat㒠şi parc㒠aşteapt㒠cu o ră’bdare de fier reînvierea vremurilor de altă’dată’. Poate c㒠aceast㒠carte va ajunge s㒠fie citit㒠de cei care pot face ceva pentru acest frumos colţ de ţar㒠şi prin demersurile lor s㒠ridice aceast㒠aşezare la stră’lucirea de altă’dată’.

_____________________________

th_ Din monografia "Mă’nă’stirea Baziaş"
de iereul Vasa Lupulović şi prof. Borislav Đ. Krstić
apă’rut㒠în 1998, la Editura Uniunii Sârbilor din România

sursa: http://www.banaterra.eu/romana/toponimii/b/bazias/index.htm
 
Gara Bazias la 1900:

http://images1.okr.ro/auctions/2008/12/08/17713661-1-500_500.jpg

Portul Bazias la 1902:

http://images7.okr.ro/auctions.v3/700_700/2010/09/09/4/5/247319007-72501-700_700.jpg

O carte de vizita a unui medic din Oravita ce contine si schita acestei vechi cai ferate:

http://istoriabanatului.files.wordpress.com/2011/09/375214_292938970737778_153470188017991_961221_1232983228_n1.jpg

Gara Bazias la 1907:

http://images9.okr.ro/auctions/2008/12/08/17714329-1-500_500.jpg

Gara Bazias la 1912:

http://www.banaterra.eu/romana/files/images/biblioteca_banat/carti/I/ivanescu/bazias_gara_cf.gif

si la 1916:

http://www.banaterra.eu/romana/files/images/biblioteca_banat/carti/I/ivanescu/bazias_gara_cf_2.gif
 
O alta istorisire despe aceasta cale ferata:
(Mircea Rusnac -€œ Cea mai veche cale ferat㒠din România actuală’: Oraviţa-Baziaş

La jumă’tatea secolului al XIX-lea, Banatul intra în circuitul rutelor feroviare europene, care nu încetaser㒠s㒠se extind㒠că’tre ră’să’rit pân㒠au atins şi regiunea noastră’. Conform unei lucră’ri foarte bine documentate, scris㒠de Serban Lacriţeanu şi Ilie Popescu, Istoricul tracţiunii feroviare din România, vol. I (1854-1918), Bucureşti, 2003, Banatul deţine prioritatea între regiunile româneşti care au beneficiat de că’i ferate (1854), fiind urmat de Transilvania (1858), Dobrogea (1860), Bucovina (1866), Vechiul Regat (1869-1875) şi Basarabia (1871). (p. 65)

Că’ile Ferate Maghiare de stat (M.A.V. -€œ Magyar Allamvasutak) au fost înfiinţate abia în 1868. Pân㒠atunci funcţionaser㒠pe teritoriul Ungariei din 1846 o serie de că’i ferate private. La fel s-a întâmplat şi în Austria, unde St.E.G. a deţinut că’ile ferate pân㒠la 1 iunie 1891. (p. 65) în Banat primele planuri de construcţie au apă’rut în 1847 şi tot în acel an (dup㒠alte variante în 1846) s-a început lucrul la linia Baziaş-Biserica Albă’-Iasenova-Iam-Ră’c㒺dia-Oraviţa, prima de pe actualul teritoriu al României.

Construit㒠sub conducerea inginerului Bach şi folosind cu începere din 1851 şin㒠laminat㒠la Reşiţa, linia Oraviţa-Baziaş a fost finalizat㒠în 1854, având o lungime de 62,5 km. La 20 august 1854 a început circulaţia trenurilor de marfă’, iar la 1 noiembrie 1856 cea a trenurilor de că’lă’tori. Că’rbunii proveniţi din împrejurimile Aninei erau încă’rcaţi în portul Baziaş pe vapoarele marilor companii de navigaţie dună’rene, dintre care cea mai cunoscut㒠a fost D.D.S.G., înfiinţat㒠în 1829. în 1855 St.E.G. a preluat linia Oraviţa-Baziaş de la statul austriac, aceast㒠companie fiind cea care a deschis, un an mai târziu, şi traficul de că’lă’tori pe traseul ei. (p. 68)

în primii ani, între Oraviţa şi Baziaş circula o singur㒠pereche de trenuri mixte pe zi, dup㒠cum reieşea din - “Mersul trenurilor mixte pe linia Oraviţa-Baziaş, valabil de la 15 noiembrie 1857-, publicat la 18 aprilie 1858 în ziarul Temesvarer Zeitung. Trenul pleca din Oraviţa la ora 7.00 şi sosea la Baziaş la 10.02. De la Baziaş pleca la 13.30, ajungând înapoi la Oraviţa la ora 16.38. Viteza sa medie era de 20,6 km/oră’. Tracţiunea era efectuat㒠la început de că’tre locomotive construite în 1852 de firma Günther din Wiener Neustadt, urmate din 1855 de locomotive produse la fabrica St.E.G. de la Viena, activ㒠din 1840. Printre primele locomotive repartizate depoului Oraviţa s-au aflat nr. 125 RESICZA şi nr. 126 ORAVICZA, preluate de St.E.G. în 1858. (p. 69)

în decursul timpului, aceast㒠cale ferat㒠a fost profund marcat㒠de evenimentele politice din partea noastr㒠de Europa. Dup㒠primul ră’zboi mondial, când Banatul a fost împă’rţit între România şi Serbia, un segment de 28 km din totalul de 62,5 a ră’mas pe teritoriul sârbesc. Circulaţia trenurilor a fost reluat㒠la 15 iulie 1922, îns㒠numai pe sectorul românesc Oraviţa-Iam (26,9 km). La Baziaş se mai putea ajunge, pân㒠în 1950, numai pe linia Timişoara-Jebel-Voiteg-Stamora Moraviţa-Vârşeţ-Iasenova-Biserica Albă’-Vracev Gaj. In 1950, datorit㒠conflictului dintre Stalin şi Tito, circulaţia trenurilor pe teritoriul Iugoslaviei a fost sistată’, iar porţiunea Baziaş-Socol-(Vracev Gaj) şi Podul Nera-(Iasenova)-Iam au fost desfiinţate. (p. 69-70) Din vechea linie au mai ră’mas doar porţiunile Oraviţa-Iam în România (27 km) şi Vârşeţ-Biserica Alb㒠în Serbia (34 km), cu câte trei perechi de trenuri de că’lă’tori pe zi. (p. 70)

Neutilizat㒠aşadar din 1950, monumentala clă’dire a gă’rii Baziaş a fost demolat㒠dup㒠1960, când se credea c㒠locul respectiv va fi inundat de ridicarea nivelului Dună’rii odat㒠cu construirea barajului de la Porţile de Fier. Locul vechii gă’ri se afl㒠îns㒠acum chiar pe mal, fiind ocupat de cabana - “Apus de soare-. In schimb, cea mai mare parte a terasamentului fostei linii între Baziaş şi graniţa cu Serbia a fost inundat㒠de apele fluviului.

Aceasta a fost trista poveste a primei că’i ferate care a stră’bă’tut şi actualul teritoriu românesc. Ea a existat timp de aproape un secol (1854-1950), iar acum circulaţia se mai face doar pe unele porţiuni. îns㒠apariţia şi existenţa ei în acest spaţiu reprezint㒠momente de referinţ㒠şi practic orice lucrare serioas㒠referitoare la că’ile ferate româneşti nu are cum s㒠o omită’.)

Sursa - http://istoriabanatului.wordpress.com/2011/09/06/mircea-rusnac-cea-mai-veche-cale-ferata-din-romania-oravita-bazias/
 
Iata si pensiunea Apus de soare - construita pe locul fostei gari:

http://www.allturism.ro/poze-cazare/pensiunea-apus_de_soare-bazias-8f47gveb5j4m.jpg
 
Sa ne continuam calatoria in timp in zona Baziasului. Iata cum aparea in - The illustrated London news- la 29 iulie 1876 un tren pe malul Dunarii in zona Bazias.

http://www.old-print.net/MAR1003/MAR1003323.jpg

si explicatia acestei ilustrate:
(6 - Antique Print of 1876 East War Danube Widdin Bazias Railway Train Print
Old Antique Historical Victorian Prints Maps and Historic Fine Art ----------. 1876 East War Danube Widdin Bazias Railway Train Print One Page From The Illustrated London News C1850-1899)

Sursa: http://www.prints-4-all.com/cgi-bin/category.cgi?&category=6&start=830
 
Si o alta descriere a trecerii Printului Carol prin Bazias:
(Bucureşti strict secret, May 4, 2011

Trenul ajunge al Bratislava (Pressburg) şi aici gara e plin㒠de trupe. La Pesta trenul ajunge la ora cinci după’-amiază’. Dup㒠înc㒠o că’lă’torie de noapte, în zori, trenul ajunge la Timişoara, pe atunci un oraş austriac.Ca peste tot peroanele sunt pline de militari. La ora nouă’, trenul ajunge la Baziaş, ultima gar㒠a acestei periculoase că’lă’torii cu trenul. Carol mereu la clasa a doua, în civil, cu ochelari fumurii pe nas, ascuns în spatele unui ziar pentru a nu fi recunoscut. Din cauza transporturilor de trupe, trebuie s㒠aştepte un vapor care îl va duce mai departe pe Dună’re. Cursele regulate au fost rechizionate de armată’. Aşteptarea se prelungeşte dou㒠zile. în principate nu exista că’i ferate şi trenuri. E primul contact cu noua lui ţară’. Pîn㒠atunci locuieşte într-un hotel mic şi mizer. Are dou㒠zile timp s㒠scrie scrisori, s㒠se plimbe pe malul Dună’rii, s㒠vada micul oraş. Dar mai ales s㒠îşi pun㒠gîndurile în ordine.

în memoriile sale, Carol îşi aminteşte cele dou㒠zile petrecute în aşteptarea vaporului de la Belgrad. -“Seara, întreaga societate cin㒠în odaia care servea de restaurant şi unde se adunar㒠funcţionarii din Baziaş, începînd s㒠discute politică’. Se vorbi şi despre alegerea prinţului Carol de Hohenzollern la tronul Romaniei şi mulţi se exprimar㒠în chip foarte puţin plă’cut despre acest eveniment: Noul prinţ va ajunge tot atît de imposibil ca şi Cuza.“N-o s㒠treac㒠mult şi o să’-l goneasc㒠românii şi pe acesta! şi altele asemenea. Unul citi într-o gazet㒠c㒠turcii ar fi nă’vă’lit şi c㒠s-ar fi dat cîteva lupte. Carol ascult㒠toate acestea, Dumnezeu ştie cu ce gînduri. Vaporul mult aşteptat în sfîrşit sosi. Sosi pe neaşteptate de la Pesta, cu trenul, venit de la Paris si Ion Bră’tianu,. Cei doi vor calatori pe acelaşi vapor spre ţară’. Principele s-a instalat, ca de obicei, la clasa a doua. Aici, - între saci şi lă’zi de bagaje- îi scrie o scrisoare împă’ratului Franz Josef, la Viena, asigurîndu-l c㒠doreşte relaţii prieteneşti. Tocmai ieşea de pe teritoriul Imperiului Habsburgic.

La Orşova, vaporul ajunge dup㒠trei ore şi jumă’tate lungi de că’lă’torie prin mă’reţul peisaj al Porţilor de fier. In aceasi zi ajunge la Turnu Severin. E duminica Rusaliilor. Printul Carol ii spune capitanului ca e negustor si merge la Odessa, dar coboara s㒠se plimbe cîteva minute. )
Sursa: http://www.stelian-tanase.ro/bucuresti-strict-secret/povestea-dinastiei-marele-rege-carol-3-primejdii/
 
Sa incheiem incursiunea in istoria primei cai ferate construite pe teritoriul actual al Romaniei cu o prezentare de plicuri filatelice aniversare.
- Aniversare 140 de ani

http://www.banaterra.eu/romana/filatelie/oravita_140.jpg

- Aniversare 145 de ani

http://www.banaterra.eu/romana/filatelie/oravita_145_2.jpg

-Aniversarea 150 de ani

http://www.banaterra.eu/romana/filatelie/linia_ferata_oravita_bazias.jpg

Transportul primei locomotive fabricate la Resita pana la aceasta linie.

http://www.banaterra.eu/romana/filatelie/r_2001_080.jpg

Gara Bazias la 1900.

http://www.banaterra.eu/romana/filatelie/r_1981_0341.jpg

Gara Oravita la 1911

http://www.banaterra.eu/romana/filatelie/oravita_145_1.jpg
 
In 1868 Trupa Pascaly avandul ca sufleor pe Eminescu a calatorit probabil cu trenul de la Oravita la Bazias de unde au luat vaporul spre Giurgiu.
(A fost Eminescu la Orsova?
Ră’spunsul a venit clar - Da!, a fost! - şi a fost prezentat în cadrul sim­pozionului din seara pre­cedentă’, ce premergea dez­ve­lirea bustului lui Mihai Emi­nescu, oper㒠a cunoscutului sculptor Marcel Guguianu, în dou㒠comunică’ri distincte şi independente una de cealaltă’: prima prezentat㒠de profesorul universitar Ion Rotaru, autorul unei istorii a literaturii române, şi semnatarul acestor rânduri.

Studii despre traseul trupei de teatru a lui Pascaly

Concluzia avea la baz㒠câteva studii anterioare care tratau turneul pe care tână’rul poet l-a întreprins cu trupa de teatru a lui Pascaly prin Ardeal şi Banat în vara anului 1868. Turneul s-a încheiat prin spectacolele de la Oraviţa, dup㒠care, la 21 august/2 sep­tembrie, au pornit spre ţară’, prin portul Baziaş, traseu consemnat atât de George Că’linescu în a sa istorie a literaturii române, cât şi de profesorul universitar dr. Ion Iliescu din Timişoara în al să’u volum - Eminescu prin Banat. Informaţia este completat㒠de competentul cronicar al tea­trului românesc Ioan Massoff în volumul - Eminescu şi teatrul, care vine cu precizarea c㒠- trupa a plecat spre Baziaş, şi, pro­babil, cu vaporul, pân㒠la Giurgiu-. O posibilitate care nu are alternativ㒠de vreme ce era varianta cea mai scurt㒠şi era cea mai utilizat㒠în acei ani.

Drumul spre ţar㒠cu vaporul

Un recent document aflat în posesia colecţionarului timi­şo­rean, care, având dubl㒠ce­tă’ţenie, tră’ieşte şi la Viena, domnul Aurel Uşvald şi publicat de scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu, aduce lă’muriri în sensul drumului pe ap㒠str㒭bă’tut de trupa Pascaly, deci şi de Eminescu. Ei au parcurs drumul spre ţar㒠cu un vapor de pasageri al societă’ţii maghiare de navigaţie care efectua curse pe ruta Budapesta - Belgrad - Orşova - Galaţi cu vapoare care plecau din Belgrad joia, sâm­bă’ta şi lunea. Conform oficio­sului societă’ţii de navigaţie, nava rapid㒠de pasageri, pro­babil - Budapesta-, plecarea din Baziaş avea loc la ora 10,00 şi, trecând prin porturile Gră’dişte, Moldova, Drencova, ajungea în portul Orşova la ora 3,10 (15,10). Aici staţiona pentru debarcă’ri-îmbarcă’ri, dar şi pen­tru revizie pân㒠la ora 4,00 (16,00) când pleca spre Turnu Severin, unde - dup㒠trecerea cu deosebit㒠atenţie a Porţilor de Fier - ajungea la ora 6,00 (18,00). Aici mulţi că’lă’tori au debarcat spre a pleca cu poş­talioane spre Craiova - Bucu­reşti (vezi sosirea cu doi ani înainte a Principelui Carol), dar puteau naviga mai departe, nava plecând la ora 6,15 (18,15) spre Calafat, Turnu Mă’gurele sau Zimnicea (unde se ajungea la miezul nopţii), de aici vaporul oprind doar la Ruse şi porturile otomane, prima acostare într-un port românesc fiind abia la Bră’ila. Oricum portul Giurgiu nu era înc㒠operativ pentru asemenea curse.)
Sursa: http://www.informatiadeseverin.ro/ids2/index.php/ancheta/3272.html
In acea perioada Baziasul era o placa turnanta spre vestul Europei pentru calatorii din Tarile Romane.
Ar fi interesant un fim cu acest subiect.
 
Povestea căii ferate care leagă Timişoara de Szeged.
Primele locomotive au fost aduse cu ambarcaţiuni pe Bega

Linia Timişoara-Baziaş trecea prin Parcul Scudier în anul 1932

Calea ferată dintre Oraviţa şi Baziaş, prima cale ferată din România actuală, cea a fost urmată la scurt timp de o altă linie importantă pentru dezvoltarea economică a Banatului: magistrala Szeged-Timişoara-Baziaş.
Linia de cale ferată Szeged-Timişoara-Baziaş a fost dată în folosinţă în anii 1857-1858. Constructorul acesteia, ca şi al majorităţii liniilor bănăţene, a fost St.E.G. La 15 noiembrie 1857 erau inauguraţi cei 113,9 km ai tronsonului Szeged-Jimbolia-Timişoara (dintre aceştia, numai 39 km se află în România de astăzi). Primele locomotive utilizate pe această cale ferată au fost aduse până la Timişoara cu ambarcaţiuni pe canalul Bega.
„Ele se numeau Komarom, Austria, Hont şi Pesth, fiind construite în anii 1845-1846 la fabrica belgiană John Cockerill din Seraing după model american”, scriu Şerban Lacriţeanu şi Ilie Popescu, în „Istoricul tracţiunii feroviare din România”  
Istoricul Mircea Rusnac, scrie pe blogul său  istoriabanatului.wordpress.com  că în luna iulie 1858 depoul Timişoara a primit locomotivele Wartberg şi Lugos pentru tracţiunea trenurilor de călători.    
„Este interesant modul în care ziarul Temesvarer Zeitung descria sosirea primului tren la Timişoara: . În acest mod începea istoria circulaţiei feroviare şi în capitala Banatului”, a scris Mircea Rusnac.  
"Acoperiş pentru a proteja pe mecanic nu avea"  
În acelaşi timp se lucra şi la celălalt tronson, de 94 km, dintre Timişoara-Jebel-Voiteg-Stamora Moraviţa-Vârşeţ-Iasenova, unde se făcea legătura cu linia Oraviţa-Baziaş.  
„Lucrările au fost conduse de inginerul Ludwig Meyer şi au început la 10 decembrie 1856 la Vârşeţ şi la 27 decembrie 1856 la Iasenova şi Şag. Pentru construirea numeroaselor poduri şi podeţe de pe traseu a fost folosit cimentul obţinut în urma arderii pietrei de calcar extrase la Oraviţa, precum şi circa 7,5 milioane de cărămizi produse în şapte cărămidării amplasate de-a lungul traseului”, mai scrie Rusnac.  
Primul tren de călători pe relaţia Timişoara-Iasenova-Baziaş a circulat la 20 iulie 1858, tractat de locomotiva nr. 111 Wartberg şi având 11 vagoane de călători şi unul de bagaje.    
„Acoperiş pentru a proteja pe mecanic nu avea, astfel încât, pe timp ploios, mecanicul îşi conducea maşina ţinându-şi deasupra o umbrelă”, îşi amintea mecanicul Pedl, care a condus acel tren.

Distanţa Timişoara-Budapesta în 11 ore  

Multe dintre locomotivele folosite pe aceste vechi căi ferate purtau denumiri ale unor localităţi bănăţene (în variante germane şi maghiare): Hatzfeld, Lugos, Nagy Kikinda, Bazias, Kmlos, Mokrin, Anina, Temesvar, Torontal, Resicza, Versecz, Becskerek, Zsebely etc.
„Linia Seghedin-Timişoara-Baziaş a conectat Banatul la marile rute feroviare europene, aici făcându-se o perioadă legătura între acestea şi transportul fluvial pe Dunăre. Punctul terminus al căii ferate, Baziaşul, reprezenta totodată începutul unei călătorii fluviale şi apoi maritime de mare interes pentru oamenii însetaţi de nou ai secolului al XIX-lea. Conform „Mersului trenurilor” din 6 mai 1861 al reţelei de sud-est a St.E.G., între Viena şi Baziaş circula de două ori pe săptămână o pereche de trenuri accelerate, care parcurgeau întreaga distanţă de 86 de mile austriece în 28 de ore şi 18 minute. Distanţa Pesta-Baziaş era străbătută în 11 ore şi 18 minute, iar Timişoara-Baziaş în 3 ore şi 6 minute. Trenurile de la Viena soseau la Baziaş în zilele de marţi şi vineri, călătoria fiind continuată de acolo cu ajutorul vapoarelor Societăţii D.D.S.G. către Orşova, Giurgiu, Cernavoda, Odessa şi Constantinopol”, mai scrie Mircea Rusnac.

Podul peste Mureş distrus în 1944

 În perioada sa de glorie de până atunci, Baziaşul fusese conectat, prin Viena, chiar şi cu Parisul şi cu alte mari centre europene. Anii 1858-1879 au reprezentat perioada de maximă înflorire a Baziaşului, când el a constituit unul dintre cele mai importante puncte de legătură între estul şi vestul Europei.
Calea ferată dintre cele două localităţi a devenit istorie în 1944, atunci când podul ridicat la Cenad pentru acestă cale ferată a fost bombardat şi distrus. Cum graniţele au blocat total circulaţia în această regiune unită acum mult timp, iar autorităţile comuniste din cele două ţări nu au fost interesate de o asemenea cale de comunicaţie, traseul nu a mai fost refăcut niciodată.
Sursa:  http://adevarul.ro/locale/timisoara/povestea-caii-ferate-leaga-timisoara-szeged-primele-locmotive-fost-aduse-ambarcatiuni-bega-1_55e02477f5eaafab2cff901d/index.html
 
În toamna anului 1857, timişorenii au inaugurat prima linie ferată, care lega oraşul de Jimbolia şi Szeged. Un an mai târziu, a fost introdusă o nouă cursă, la 7 dimineaţa, din Gara Iosefin, către portul Baziaş. Împrejurimile gării forfoteau de lume.

Sursa:

hotelul-cochet-aflat-la-doi-pasi-de-gara
 
Mircea Rusnac – Banatul pe marile artere feroviare europene: linia Seghedin-Timişoara-Baziaş

Prima cale ferată din România actuală, cea dintre Oraviţa şi Baziaş, a fost urmată la scurt timp de o altă linie, mult mai importantă pentru dezvoltarea economică a Banatului: magistrala Seghedin-Timişoara-Baziaş, dată în folosinţă în anii 1857-1858. Constructorul acesteia, ca şi al majorităţii liniilor bănăţene, a fost St.E.G.

La 15 noiembrie 1857 erau inauguraţi cei 113,9 km ai tronsonului Seghedin-Jimbolia-Timişoara (dintre aceştia, numai 39 km se află în România de astăzi). Primele locomotive utilizate pe această cale ferată au fost aduse până la Timişoara cu ambarcaţiuni pe canalul Bega. Ele se numeau KOMÁROM, AUSTRIA, HONT şi PESTH, fiind construite în anii 1845-1846 la fabrica belgiană John Cockerill din Seraing după model american. (Şerban Lacriţeanu, Ilie Popescu, Istoricul tracţiunii feroviare din România, vol. I, Bucureşti, 2003, p. 70.) În luna iulie 1858 depoul Timişoara a primit locomotivele WARTBERG şi LUGOS pentru tracţiunea trenurilor de călători. Este interesant modul în care ziarul Temesvarer Zeitung descria sosirea primului tren la Timişoara: „Când auzim zgomotul venit din depărtare al trăsurii cu aburi, când observăm coşul înalt şi vărsător de fum negru al trenului e ca şi cum am fi fermecaţi. Iar când trece pe dinaintea noastră, aproape ne uimim că noi înşine stăm încă în acelaşi loc.” (p. 71) În acest mod începea istoria circulaţiei feroviare şi în capitala Banatului.

În acelaşi timp se lucra şi la celălalt tronson, de 94 km, dintre Timişoara-Jebel-Voiteg-Stamora Moraviţa-Vârşeţ-Iasenova, unde se făcea legătura cu linia Oraviţa-Baziaş. Lucrările au fost conduse de inginerul Ludwig Meyer şi au început la 10 decembrie 1856 la Vârşeţ şi la 27 decembrie 1856 la Iasenova şi Şag. (p. 71) Pentru construirea numeroaselor poduri şi podeţe de pe traseu a fost folosit cimentul obţinut în urma arderii pietrei de calcar extrase la Oraviţa, precum şi circa 7,5 milioane de cărămizi produse în şapte cărămidării amplasate de-a lungul traseului. (p. 71-72)

Primul tren de călători pe relaţia Timişoara-Iasenova-Baziaş a circulat la 2o iulie 1858, tractat de locomotiva nr. 111 WARTBERG şi având 11 vagoane de călători şi unul de bagaje. Mecanicul Pedl, care a condus acel tren, avea să îşi amintească ulterior: „Acoperiş pentru a proteja pe mecanic nu avea, astfel încât, pe timp ploios, mecanicul îşi conducea maşina ţinându-şi deasupra o umbrelă.” (p. 72)

Multe dintre locomotivele folosite pe aceste vechi căi ferate purtau denumiri ale unor localităţi bănăţene (în variante germane şi maghiare). Este cazul locomotivelor denumite HATZFELD şi LUGOS (fabricate la Viena în 1854), NAGY KIKINDA, BÁZIÁS, KOMLÓS, MOKRIN (fabricate la Viena în 1856), ANINA, NÉRA, OROSZLÁMOS, SZÖREGH, SZT. ENDRE (fabricate la Viena în 1863), TEMESVAR, WEISSKIRCHEN, JASENOVO (produse la Viena în 1852), TORONTÁL, SZT. MÁRTON, MEHADIA (produse la Viena în 1853), RESICZA, ORAVITZA (fabricate la Viena în 1854), BEGA, ORSOVA, VERSECZ, MENES, NEUSATZ, TITEL, BECSKEREK, PANCSOVA (fabricate la Viena în 1856), STEYERDORF, SEMLIN, RAKASDIA, DETTA, JÁM, ZSEBELY (produse la Viena în 1859). (p. 78-82)

Linia Seghedin-Timişoara-Baziaş a conectat Banatul la marile rute feroviare europene, aici făcându-se o perioadă legătura între acestea şi transportul fluvial pe Dunăre. Punctul terminus al căii ferate, Baziaşul, reprezenta totodată începutul unei călătorii fluviale şi apoi maritime de mare interes pentru oamenii însetaţi de nou ai secolului al XIX-lea. Conform „Mersului trenurilor” din 6 mai 1861 al reţelei de sud-est a St.E.G., între Viena şi Baziaş circula de două ori pe săptămână o pereche de trenuri accelerate, care parcurgeau întreaga distanţă de 86 de mile austriece în 28 de ore şi 18 minute. Distanţa Pesta-Baziaş era străbătută în 11 ore şi 18 minute, iar Timişoara-Baziaş în 3 ore şi 6 minute. (p. 83) Trenurile de la Viena soseau la Baziaş în zilele de marţi şi vineri, călătoria fiind continuată de acolo cu ajutorul vapoarelor Societăţii D.D.S.G. către Orşova, Giurgiu, Cernavoda, Odessa şi Constantinopol. (p. 84) Mersul acestor vapoare era conectat cu cel al trenurilor Societăţii St.E.G. Vapoarele rapide plecau din Baziaş marţea şi vinerea la ora 8.30, iar cele de pasageri joia la 11.30. Importanţa liniei Timişoara-Iasenova-Baziaş în cadrul circuitului marilor relaţii de transporturi internaţionale a fost menţinută timp de două decenii, până în momentul inaugurării, la 10 iunie 1879, a liniei Timişoara-Caransebeş-Orşova-Vârciorova. (p. 87) Această nouă cale ferată, făcând legătura cu cele din România de atunci, oferea posibilitatea continuării călătoriei feroviare până în Orient.

În perioada sa de glorie de până atunci, Baziaşul fusese conectat, prin Viena, chiar şi cu Parisul şi cu alte mari centre europene. El se afla situat pe artera Paris-Constantinopol, călătoria între aceste metropole durând şase zile (prin Strasbourg, Karlsruhe, Stuttgart, München, cu variantele Köln, Hanovra, Leipzig, Dresda, Praga, apoi Viena, Baziaş, Cernavoda, Constanţa). (p. 87) Vapoarele parcurgeau distanţa Baziaş-Cernavoda în 36 de ore şi 30 de minute, iar înapoi în 54 de ore. (p. 87) Linia Viena-Baziaş era denumită pe bună dreptate, din aceste motive, „calea spre Orient”. (p. 88) Anii 1858-1879 au reprezentat perioada de maximă înflorire a Baziaşului, când el a constituit unul dintre cele mai importante puncte de legătură între estul şi vestul Europei.

Sursa: https://istoriabanatului.wordpress.com/2012/02/19/mircea-rusnac-banatul-pe-marile-artere-feroviare-europene-linia-seghedin-timisoara-bazias/
 
Bazias? numele era scris romaneste ?

Pina unde a ajuns Dunarea dupa constructia barajului de a trebuit demolata asa cladire?
 
Daca o sa te uiti pe Google Earth, o sa vezi ca apa e acum destul de aproape de versantii care se vad in spatele garii, deci o parte din amplasamentul garii e acum sub apa. A mai ramas un turn de apa, care se vede si de pe DN57A si posibil sa mai fie o cladire care aparrtinea de gara mai sus de turn (are ancadramente la geamuri similare cu cele de la calea ferata de secol XIX)
Am gasit un blog care trateaza subiectul Baziasului si unde se mentioneaza si cateva elemente care inca mai exista din vechea localitate: https://istoriabanatului.wordpress.com/tag/bazias/
Si inca un site unde apare si schema statiei + imprejurimile. Comparat cu pozele din satelit se poate distinge vechiul drum ca reper pentru amplasamentul diverselor constructii. https://urbanism.oravita.ro/calea-ferata-oravita-bazias/
 
Ultima editare: