Vaaai ce subiect frumos! Iata ca raspunsul meu la intrebarea "exista un subiect de genul asta pe forum?" a venit dupa ce ma delectam cautand printre subiectele mai vechi ale forumului...
Era cred undeva prin '93 cred...aveam niste bune cunostinte de familie la Oradea, unde mergeam cu parintii cam odata la un anotimp. De fiecare data cu trenul.Era un tren rapid foarte lung ce pleca din Brasov noaptea si ajungea acolo dimineata. Intotdeauna, cand ajungeam in Cluj Napoca, tatal meu ma chema jos si ma ducea sa-mi arate cum se decupla locomotiva electrica si veneau doua locomotive DA sa preia trenul.Amintirile din perioada aia sunt foarte putine, insa tin minte cum toate locomotivele si vagoanele erau frumos intretinute, iar peroanele erau foarte curate. In vara acelui an, ajungand la Oradea si coborand din tren, ne indreptam spre iesirea din gara, cand la un moment dat, un zgomot asurzitor, insotit de un nor gros de fum avea sa acopere gara : o locomotiva diesel "mare de tot", asa cum m-am adresat tatalui meu, mirat de ceea ce vad, cara din greu un sir lung de vagoane. Ulterior aveam sa aflu ca este ceea ce multi dintre noi numesc acum "didina". Atunci a fost prima si ultima oara cand am vazut asa ceva la treaba. Si tot atunci avea sa fie momentul in care trenurile vor deveni parte din viata mea.
Trecusera vreo 2-3 ani, iar cunostintele noastre de la Oradea se mutasera in Germania. Cu parere de rau ma gandeam ca acele frumoase plimbari cu trenul au luat sfarsit. Si totusi, prin bunatatea tatalui meu, care se ocupa atunci, ca si acum cu "truck-ingul" aveam sa aflu ca incarca ciment de la binecunoscuta fabrica din Hoghiz, il transporta in judetul Galati...binecunoscutele "afaceri" specifice vremurilor.Mi-a spus si ca ca acolo sunt "multe trenuri"(si acum tin minte exprimarea
). Atunci l-am rugat ca la prima cursa sa ma ia si pe mine sa le vad. Dupa vreo 3 sau 4 zile, cand a plecat din nou, abia asteptam sa ajungem la Hoghiz...Evident, ajuns acolo a fost dragoste la prima vedere...o sumedenie de locomotive, manevrau continuu vagoane de ciment si alte vagoane acoperite, in si din fabrica.
Intotdeauna cand mergeam acolo, imi aduc aminte ca ma duceam sa vad "locomotiva mare" - ceea ce ulterior am aflat ca este 060-DA. Eram fascinat de sunetul motorului si de dimensiunile ei. Intr-una din "incursiuni, uitandu-ma zeci de minte in sir la ea, la un moment dat atrag atentia mecanicului, care iese la usa si ma intreaba de ce ma uit atata la ea. I-am spus ca imi place foarte mult ceea ce vad si, mirat si el de ceea ce aude, ma invita sa-mi arate si interiorul.Imi aduc aminte cu amuzament ca, fiind mic de statura pe atunci, omul m-a ajutat sa urc. Ajuns "sus", am ramas absolut mirat de perdelutele albastre, de curatenia din posturi si de sunetul inconfundabilului motor diesel. La un moment dat se aude prin statie ceva, iar mecanicul imi spune "mergem la Rupea...". Trebuia sa preia un tren catre fabrica. Nu cred ca mai are rost sa descriu in cuvinte sentimentul produs de plimbarea cu o asa masina.
Ajuns inapoi, tatal meu ma cauta disperat, pentru ca trebuia sa plecam. A crezut ca am patit ceva. INtors inapoi, mecanicul m-a scapat de o bataie sora cu moarta si i-a explicat ca m-a "luat la plimbare prin fabrica" .
De atunci inca vreo 2-3 ani,fara sa exagerez, cred ca am efectuat sute de plimbari in acel loc. IN fiecare dintre ele insa, nu ma uitam la camioanele Roman care incarcau ciment, ci ma duceam si ma uitam la "locomotiva mare si plina de ciment", adica la DA. De cateva ori m-am mai intalnit cu mecanicul binevoitor care m-a plimbat.
Tot la fel de pretioase pastrez amintirile cand mergeam cu tata la Galati sa transportam cimentul. Intotdeauna ma uitam la parcul rece de la Marasesti, plin de locomotive si vagoane, sau la frumoasa pasarela de la Cosmesti, peste care trecea trenul .Nu pot uita nici prima "incursiune" intr-un depou, care s-a produs prin 1997 la Adjud, cu ocazia unei vizite la un var de-al tatalui meu. La rugamintea tatalui, am putut urca si la bordul unei LE. Am ramas mirat de curatenia si coloristica postului, insa si de prezenta unui volan
.
Nu pot sa uit nici zecile de vizite in gara din Moinesti, in vacantele pe care le petreceam acolo la rude. Frumoase mai erau navetele de cisterne trase de DA-uri, pe care le admiram cuminte de pe un pod pe deasupra liniilor. Cu ocazia unei vizite acolo, aveam sa aflu si o prima notiune din calea ferata : LDH
, o locomotiva verzuie cu dunga rosie, ce cara neobosita 3 vagoane pline cu calatori, spre Comanesti. Mergand la Moinesti tot cu trenul, intotdeauna ieseam pe geam cand ne apropiam de Ciceu. Acolo intotdeauna ma uitam fascinat la locomotivele care faceau manevra prin triaj ori la zecile de locomotive remizate. Si atunci, ca si acum, acel complex imi rezerva un sentiment aparte, pastrand parca intr-un fel atmosfera de atunci.
Dupa 1997, mi-am intensificat, ca sa zic asa, activitatea in domeniu. Aproape zilnic ma plimbam cu bicicleta prin zona caii ferate, mergand fie spre Darste, unde admiram lungile trenuri de marfa remorcate de locomotive electrice, fie spre Bartolomeu, unde ma delectam cu frumoasele locomotive diesel "mari".
Primele poze aveam sa le fac undeva prin '99, cu un aparat cu film. IN alta ordine de idei, chiar daca prima iubire mi-a fost DA-ul, marea iubire a devenit intre timp si imi este in continuare EA-ul. Dupa parerea mea o locomotiva formidabila pe plan mondial .Din toate punctele de vedere.
De atunci si pana acum, nu pot sa zic ca a fost altceva decat o continua activitate de imbogatire a cunostintelor in domeniu si o continua descoperire de locuri, lcomotive si prieteni in domeniu. Din pacate nu mai este ce era cand eram copil...nu mai exista sufletul si farmecul locurilor, a oamenilor si a locomotivelor de alta data. Mi-as dori macar o zi sa au timpul inapoi si sa retraiesc o ora din sutele de plimbari la Hoghiz...sa mai vad macar un treacat al DD-ului, sa aflu de soarta omului minunat care mi-a dat un impuls in a deveni pasionat ori macar sa aflu ce s-a intamplat cu locomotiva electrica in care am urcat intaia oara... De ce nu mai sunt locomotive in Ciceu asa cum erau odata ?Ce s-o fi intamplat cu toate acestea ?
Eram copil, amintirile sunt vagi...imi pare rau ca atunci n-am stiut sa pretuiesc ce era. Insa cine s-ar fi gandit ca toate acele minunatii aveau sa dispara...
De vreo cativa ani incoace, din partea reala n-am obtinut decat dezamagiri, tristeti si uneori chiar si mici lacrimi, scapate prin coltul ochilor...toate acestea datorita acelor amintiri care nu vor mai fi niciodata. Si nici macar farama care a mai ramas acum din acel ceva care a fost, ma intristeaza si mai tare din cauza faptului ca nu este pretuita absolut deloc, indreptandu-se incet incet spre disparitie.
Singura latura a pasiunii pe care pot zice ca am progresat ca si satifactie este doar moedlismul. Prin modelism mi-am dat seama ca se poate crea macar un coltisor din ceea ce vedeam cand eram mic.Spre aceasta arie, mi-am indreptat privirile odata cu primirea unui set piko BR 89 ( daca imi mai aduc bine aminte ) plus doua vagoane de marfa. INtre timp BR 89 s-a pierdut, un vagon de marfa a fost ceferizat iar celalalt se afla acum pe masa de operatie.Modelismul este una din cele mai frumoase laturi ale acestei vaste pasiuni si ma bucur mult ca in ultima perioada am realizat progrese din acest punct de vedere. Progrese datorate in primul rand lui Bogdan, dar si acestui forum.
Dincolo de cele spuse anterior, chiar daca anii au trecut, unele lucruri s-au schimbat in bine, dar mai multe in rau nu raman decat acele poze pe care niste oameni minunati si-au asumat riscuri din dorinta de a imortaliza ceva la fel de minunat...si ne mai raman nenumarate aminitiri mai vechi sau mai noi, pe care incet incet incepem sa le uitam, din lipsa de respect fata de trecut, din "chinurile" ritmului nebun al vietii cotidiene, ori din dezinteres...Intr-o nota optimista, dincolo de toate acestea, mie unul mi-a ramas, asa cum o spune si acest minunat subiect : MICROBUL TRENULISMULUI