Modelistul roman pare sa aiba o opinie unanima referitor la garniturile nord-americane.
Sunt urate si imposibil de lungi. Astfel, demersul de a compune o garnitura corecta presupune din start, chiar si la scara N, sa golesti sufrageria.
KATO vine in intampinarea celor ca mine, care cred ca frumusetea materialului rulant e ceva ce tine strict de ochiul privitorului si produce o garnitura de calatori nord-americana, absolut corecta si celebra printre cunoscatorii cailor ferate, care sa nu te oblige sa-ti reloci familia cand ai nevoie sa o "intinzi" pe sine.
Dupa 6 zile de stationare datorita zapezilor din Chicago si cu alte cateva zile de intarziere pe malul Dambovitei din cauza aceluiasi fenomen, a ajuns in sfarsit sa treaca prin Smallville si setul Silver Streak Zephyr.
E adevarat, nu se incadreaza in epoca de pe mica mea diorama, trenul original circuland intre 1940 si 1959 iar setul reprezentand garnitura asa cum a circulat incepand cu 1940 pana prin 1945. Apartenenta exacta a garniturii la primii ani '40 e tradata de locomotiva care are mastile initiale ale boghiurilor, accesoriu care nu avea alt rol decat sa aduca aminte calatorilor de predecesorul acestui tren, celebrul automotor Pioneer Zephyr. Aceste masti au disparut repede pentru ca nu faceau decat sa incurce reviziile astfel ca superbul (in viziunea mea) E5A nr. 9909 Silver Bullet nu le mai avea prin 1945...
Dar, rog ingaduiti aceasta derogare de la regula 1960.
Garnitura originala lega Kansas City Missouri de Lincoln Nebraska, drum de 402 km acoperit spre Est in 5 ore si 50 min si spre Vest in 5 ore si 30 minute. Trenul era compus din locomotiva si 5 vagoane, fiecare vehicul individualizat (un nume propriu inscriptionat pe lateral) si era inconfundabil dincolo de silueta eleganta a locomotivei si prin otelul inoxidabil din care erau realizate. Locomotiva a fost construita special, copiind cateva elemente distinctive ale Pioneer Zephyr, printre care si aerisirile frontale in pozitie superioara, langa farul central si mastile boghiurilor. Spre diferenta insa de automotor, nu mai exista solutia boghiului intermediar pe care o avusese automotorul din 1934.
Revenind la model, KATO a reprodus prima garnitura comandata de CB&Q compusa din locomotiva (E5A numita "Silver Bullet")
doua vagoane de posta si bagaje de 70':
doua vagoane standard de 77' (52 de locuri) cu interiorul reprodus corect dar nevopsit:
si in final vagonul de 89' restaurant/bar si observatie (lounge cu 22 locuri) atat de comun pe liniile nord american, placut de public, dar nepractic prin nevoia de intoarcere in statiile terminus:
La trenul real nu se vindeau mai mult de 126 bilete, atatea locuri numarand si eu in garnitura miniaturala (exceptand evident compartimentul restaurant).
KATO a ales sa produca in set 2 vagoane de posta si bagaj desi initial, la inceputul anilor '40, trenul circula doar cu unul. Motivul e simplu: exista spre vanzare si alte E5A-uri din perioada in care trenul circula cu 2 vagoane. O garnitura corecta, de dupa 1945, are nevoie de doua vagoane posta si bagaj si un E5A fara pseudocarenajul boghiului (spre exemplu masina 9910 Silver Speed).
Locomotiva model vine (ca si sora la scara 1;1) cu o placa speciala care acopera decupajul in plug, acolo unde se afla cupla. In cazul utilizarii tractiunii multiple aceasta placa se indeparteaza si monteaza o cupla care insa nu vine in setul de baza. La o greutate a locomotivei de aproape 142 grame, toate 6 osiile motoare si o forta de remorcare de 40g in carlig, ofera o tractiune excelenta. In analog insa trebuie sa fim atenti la variator, la o tensiune de 12V masina ruleaza cu 160 MPH (la scara evident) adica 256 km/h, mult peste viteza maxima a modelului real de 116MPH (185km/h).
Acum, si cateva aspecte minus:
Mastile (fustele) boghiurilor mi se par prost gandite. Sunt prea groase, nu respecta nervurile pe care originalul le avea si mai ales, nu aveau acele doua urme oribile de la matrita, motiv pentru care aceste fuste par a avea 2 gauri in lateral. KATO s-a stradut sa reproduca la vagonul postal roata franei de mana ca piesa separata pe peretele frontal al vagonului si carligul special folosit pentru culegerea in viteza a postei dar a inscriptional neglijent vagonul. Inscriptia United State Mail pare scrisa cu bidineaua, mai prost decat la vagoanele postale ale El Capitan, spre exemplu. Vagoanele clasa au interiorul complet si corect facut (fara insa sa fie vopsit) dar socheaza prin faptul ca sunt reproduse la unul din capete cu usa deschisa...
In mod curent garnitura era mai timpul legata, doar vagonul final necesitand intoarcere pe placa, insa cand vagonul clasa stationeaza solitar pe o macheta ai de-a face cu o mare gaura care se casca intr-un capat. La celalalt capat este reprodusa usa de intercomunicatie care, in buna "traditie" KATO, nu are geam. Nu am sa inteleg niciodata de ce KATO nu aplica o bucata de plastic de 2/2mm care sa reproduca geamurile de la usile de intercomunicatie (daca acestea exista). Nu in ultimul rand placa finala cu numele trenului, pare dintr-un alt film. Este prea groasa, decupata incorect (urme de bavuri). Per general mici neajunsuri ce pot fi insa corectate.
Garnitura nu necesita weathering masiv pentru ca in general era pastrata foarte curata. Evident masina are nevoie de vopsirea in negru a grilelor de aerisire superioare, cosuri de evacuare, zonele de ventilatie.
Per general o achizitie buna pentru 167$ (fara taxe) si o garnitura corecta care are aproximativ 60 cm in compunerea totala, putin mai mica daca alegem sa rulam garnitura cu un singur vagon de posta/bagaj.
PS: zilele de iarna sunt scurte in Smallville si pozele poarta amprenta apusului de soare din aceasta zi geroasa de iarna cand am reusit sa prind garnitura in mica statie de care v-am tot vorbit.
