Vagon salon Sal4ß-37a 10206

Ein Volk, ein Reich, ein Wagen! ….Salonwagen Sal4ü-37a 10206 der DRB!

Orice administraţie feroviar㒠are în parc o flot㒠de vagoane folosite de că’tre “oficialită’ţile” statului.
Despre vagoanele Reich-ului german puteti afla amă’nunte aici :

http://www.drg-salonwagen.eu/salonwagen/index.html

Firma Liliput produce mai multe modele reprezentând o parte din vagoanele “Reichsregierung”, care în principiu, închizând un ochi, pot forma garnitura Asia cu care se plimba conu’ Göring. ROCO, în seria „Minitank” ne face şi un Göring mic, aşa c㒠putem s㒠ne jucă’m de’a CEL DE AL TREILEA REICH!
Da nu-i cinstit! în setul Minitank e şi „bunicu’”! Pă’i el s㒠n’aib㒠tren?
Cum am fă’cut rost de al doilea salon 10205 (vagonul lui Göring) mi-am zis c㒠mare lucru nu ar fi transformarea lui în 10206, vagonul lui Hitler.
Evident, aşa cum încep orice proiect am studiat întâi planurile:





Apoi am trecut la proiectarea propriu-zis㒠…



…comparând dimensiunile vagonului Liliput cu cele reale ale celor dou㒠vagoane salon. Nici Liliput n’a facut o treab㒠prea exact㒠(mamă’ă’ă’ă’….dac㒠era un vagon CFR câţi "deontologi" nu ar fi forfecat fiecare inadvertenţă’….) as㒠c㒠a trebuit s㒠iterez între 1:87 exact şi Liliput.

Am început cu ce era mai uşor…modificarea interiorului. Nici aici n’a fost prea uşor….Ca s㒠înţelegeţi…traduceţi acest text!

http://www.drg-salonwagen.eu/salonwagen/sal37a_ausstattung.html

OK! încep ca de obicei că’utarea în troace!



Cum nimic nu se prea potrivea… trecem la fabricaţia de serie!

FOTOLII!







Nu întrebaţi din ce, c㒠Suralin (o plastilin㒠ce polimerizeaz㒠la 120ºC ) n’aveţi de unde gă’si!

CADA DE BAIE



Åži aşa, vechiul salon s-a trasformat în noul salon….




…şi tot interiorul a că’pă’tat un nou aspect, conform planurilor!



Simplu! Ce-i mai greu, urmează’! Modificarea ferestrelor…





Pentru realizarea geamurilor am încercat întâi medoda „laser”.
Am fost îns㒠nemulţumit de „topitura” ce ră’mâne pe margine, mai ales c㒠aceasta nu e uniformă’.



Aşă’ c㒠tot la plastic tă’iat cu fieră’stră’ul am apelat. M-am folosit de un capac ce cutie de CD. Cât m-am stră’duit s㒠nu se zgârie… tot au ră’mas în urma prelucră’rii mici urme. Le-am îndepă’rtat polişând geamul pe o bucat㒠de pânz㒠de bumbac pe care am pus o pasta siliconică’….



… şi apoi l-am frecat pe aceaşi bucat㒠de bumbac îmbibat㒠în petrol lampant…

Cristal frate!

Pentru mâner, am gravat geamul folosind un şablon



„Sticlele” au fost fixate cu UHU doi componenţi, pentru a nu ataca plasticul.

Cum intreiorul era modificat, evident şi „tzukumberele” (gurile de ventilaţie) de pe acoperiş trebuiau mutate în alt㒠poziţie, conform planului.



A urmat reinmatricularea (pana nu intra in vigoare noul bir….)





Nici de o noua eticheta nu am uitat…



în final…..

AVE MOI!

Ei coane, chinezii imitau si furnirul pe pereti, mocheta era cu par... (ca statuia...) si bunicu' dadea din mana... Oricum, am experimentat niste noi solutii aplicabile in viitor.
Ei, cel mai greu a fost sa scot la nuanta acoperisul (nu zic si de culoare... prietenii stiu de ce!)