După ce Sergei şi-a făcut datoria aşteptându-mă juma de ceas la locul de întâlnire, am purces spre gară.
Ghidul meu SERGHEI (Sergiu)
Frumos, gară foarte frumoasă, proaspăt renovată.
Gara a fost construită în anii 1920. La momentul construcţiei avea acoperiş plat. După război, (în timpul războiului gara a fost făcută una cu pământul) reconstrucţia ei a fost făcută de prizonieri nemţi (majoritari) şi români, gara atunci primind acoperişul în ape, cel care se va vedea în poze.
în rusă, la gară i se mai zice ââŹÂvocsalââŹÂ (am scris fonetic). Numele este compus din două cuvinte: voce şi sală, asta deoarece în momentul în care au fost construite căile ferate, numai bogătaşii aveau acces. Pentru a nu se plictisi în aşteptarea trenului, în clădirea gării se ţineau concerte, sau diverşi artişti cântau. Clădirea având spaţii largi acustica era extraordinară.
de aici numele tradus mot-a-mot ââŹÂSală de VociââŹÂ, sau un fel de sală de concerte.
La reconstrucţia gării s-au folosit materiale moderne. Las pozele să vorbească de la sine. Vă rog să remarcaţi candelabrul din holul central, calendar specific arhitecturii ruse. Pe urmă, arhitectul a reuşit să integreze minunat case de bilete foarte moderne.
SĂ NU UIT! Cică spaima de fotografi vine de la ruşi. Pe naiba. Chiar domnul poliţist a spus să mergem şi la etaj ca s-a deschis pentru public după renovare, şi să fotografiem tot ceea ce dorim.
Datorită acestui fapt, în setul de poze de la postarea următoare va apărea o parte dintr-un vagon pentru transport puşcăriaşi.
Revenind, doresc să vă zic că era o curăţenie ce rar găseşti chiar în unităţi medicale. Totul sclipea, nu era nici un fir de praf.
Peronul, pe primele trei linii este acoperit.
Din păcate, Gara de Nord din Bucureşti poate să se ascundă.
Las pozele să vorbească:
Va urma....