Initial am avut doar textul si pozele din interiorul vagonului. In luna noiembrie am gasit pe coperta revistei online Jurnalul oficial Cenafer si vagonul.
Pentru siguranta in conducerea si intretinerea locomotivelor si automotoarelor, personalul de locomotiva trebuie sa cunoasca foarte bine materialul si conditiile tehnice privind functionarea si manipularea aparatului special. El trebuie sa descopere la timp deranjamentele, sa poata remedia repede si cu mana sigura eventualele defecte survenite in mers si sa poata fi in stare sa intocmeasca comenzi judicioase de reparatii, dupa intoarcerea de la drum.
Rezolvarea problemei pregatirei profesionale ridica, in primul rand, necesitatea gasirii metodelor celor mai potrivite pentru instuire. Pe langa carti si instructii aflate la indemana personalului, care dau rezultate bune, dar partiale, s-a dovedit ca este necesara instruirea prin lectii sistematice facute in colectiv si cu aplicatii practice.
Modul acesta de instruire este realizat la depouri prin scolile de personal la care predarea se face de catre mecanici instructori anume pregatiti. Comentarea temelor este insotita de expunerea de planse simple sau in culori si de machete diverse, cu piese sectionate.
Inzestrarea cu acest fel de material didactic se deosebeste de la un depou la altul, dupa posibilitatile pe care le-a avut fiecare in a-si procura plansele si de a-si confectiona machete si piese sectionate. Lectiile se predau dupa un program general, pe tara, cu subiecte dinainte fixate pentru a fi tratate in toate depourile deodata.
Neajunsurile principale ale acestui mod de instruire sunt lipsa unitatii de predare, deosebirea de inzestrare cu machete si piese sectionate de la un depou la altul, in sfarsit, lipsa de instalatii si dispozitive demonstrative complete ale aparatajului special, care sa poata pune in miscare si urmarite in functiune.
Pentru inlaturarea acestor lipsuri directia tractiune a echipat in anul 1945 cu aparate speciale, un vagon pe 2 osii si a inceput o serie de lectii practice, tinute in depouri de un instructor central.
Deoarece acest vagon era prea mic si nesatisfacator inzestrat, s-a renuntat la el.
In anul 1953, D.G.T.V. a obtinut sasiul unui vagon de constructie speciala, pe 4 osii, cu o suspensie foarte buna, pe care a reusit sa-l amenajeze si sa-l inzestreze din plin. Lucrarea s-a executat la Grivita Rosie, dupa planuri dinainte intocmite, si a fost gata in decembrie 1953.
Acest vagon, folosit pentru instruitrea personalului, este prevazut cu instalatiile, piesele, si dispozitivele montate in mod curent pe vagoanele de calatori si de marfa, constituind materialul didactic necesar pentru instruirea personalului de exploatare. Particularitatea acestui vagon o constituie amenajarea cutiei vagonului care cuprinde o incapere mare pentru scoala si doua cabine pentru personalul de insotire. In sala mare de scoala se gasesc plansele, instalatiile, dispozitivele si piesele actionate sau in stare de functiune. Vagonul este prevazut si cu un motocompresor pentru producerea aerului necesar functionarii instalatiilor, cu instalatie de iluminat electric si cu instalatie de incalzire apa calda.
Vagonul avea urmatoarele caracteristici:
distanta intre tampoane: 21.250 mm
distanta intre pivoti: 14.250 mm
tara: 40.1 t
suspensia: tip Gorlitz
cutiile cu unsoare: cu rulmenti
frana: Kunze Knorr, Hildebrand-Knorr si Westinghouse
Vagonul era prevazut cu racorduri pentru cuplare la conducta generala de aer, pentru franarea la drum si cu racorduri la conducta generala de incalzire cu aburi a trenului.
Vedere generala a salii de scoala, cu 45 scaune asezate in amfiteatru
Panoul mecanismului motor al locomotivei
Panou cu piese din instalatia franei.
Instalatie complexa de frana automata, cu aer comprimat, prevazuta cu patru sisteme de robineti de frana (unul Westinghouse, unul Knorr, unul Knorr automat, si unul frana directa sau aditionala), 1 rezervor de aer de 14 l de manevra, si un rezervor de timp de 22 l si 2 manometre pentru robinetul Knorr automat, un panou cu 19 manometre (6 pentru frana Hikp1, 7 pentru frana Kunze-Knorr si 6 pentru frana Westinghouse).
Pe fiecare boghiu era instalat cate un dispozitiv contor de kilometri. Sub vagon se mai afla si un angrenaj care antrena vitezometrele de tipuri diferite, aflate in vagon.
Pentru siguranta in conducerea si intretinerea locomotivelor si automotoarelor, personalul de locomotiva trebuie sa cunoasca foarte bine materialul si conditiile tehnice privind functionarea si manipularea aparatului special. El trebuie sa descopere la timp deranjamentele, sa poata remedia repede si cu mana sigura eventualele defecte survenite in mers si sa poata fi in stare sa intocmeasca comenzi judicioase de reparatii, dupa intoarcerea de la drum.
Rezolvarea problemei pregatirei profesionale ridica, in primul rand, necesitatea gasirii metodelor celor mai potrivite pentru instuire. Pe langa carti si instructii aflate la indemana personalului, care dau rezultate bune, dar partiale, s-a dovedit ca este necesara instruirea prin lectii sistematice facute in colectiv si cu aplicatii practice.
Modul acesta de instruire este realizat la depouri prin scolile de personal la care predarea se face de catre mecanici instructori anume pregatiti. Comentarea temelor este insotita de expunerea de planse simple sau in culori si de machete diverse, cu piese sectionate.
Inzestrarea cu acest fel de material didactic se deosebeste de la un depou la altul, dupa posibilitatile pe care le-a avut fiecare in a-si procura plansele si de a-si confectiona machete si piese sectionate. Lectiile se predau dupa un program general, pe tara, cu subiecte dinainte fixate pentru a fi tratate in toate depourile deodata.
Neajunsurile principale ale acestui mod de instruire sunt lipsa unitatii de predare, deosebirea de inzestrare cu machete si piese sectionate de la un depou la altul, in sfarsit, lipsa de instalatii si dispozitive demonstrative complete ale aparatajului special, care sa poata pune in miscare si urmarite in functiune.
Pentru inlaturarea acestor lipsuri directia tractiune a echipat in anul 1945 cu aparate speciale, un vagon pe 2 osii si a inceput o serie de lectii practice, tinute in depouri de un instructor central.
Deoarece acest vagon era prea mic si nesatisfacator inzestrat, s-a renuntat la el.
In anul 1953, D.G.T.V. a obtinut sasiul unui vagon de constructie speciala, pe 4 osii, cu o suspensie foarte buna, pe care a reusit sa-l amenajeze si sa-l inzestreze din plin. Lucrarea s-a executat la Grivita Rosie, dupa planuri dinainte intocmite, si a fost gata in decembrie 1953.
Acest vagon, folosit pentru instruitrea personalului, este prevazut cu instalatiile, piesele, si dispozitivele montate in mod curent pe vagoanele de calatori si de marfa, constituind materialul didactic necesar pentru instruirea personalului de exploatare. Particularitatea acestui vagon o constituie amenajarea cutiei vagonului care cuprinde o incapere mare pentru scoala si doua cabine pentru personalul de insotire. In sala mare de scoala se gasesc plansele, instalatiile, dispozitivele si piesele actionate sau in stare de functiune. Vagonul este prevazut si cu un motocompresor pentru producerea aerului necesar functionarii instalatiilor, cu instalatie de iluminat electric si cu instalatie de incalzire apa calda.
Vagonul avea urmatoarele caracteristici:
distanta intre tampoane: 21.250 mm
distanta intre pivoti: 14.250 mm
tara: 40.1 t
suspensia: tip Gorlitz
cutiile cu unsoare: cu rulmenti
frana: Kunze Knorr, Hildebrand-Knorr si Westinghouse
Vagonul era prevazut cu racorduri pentru cuplare la conducta generala de aer, pentru franarea la drum si cu racorduri la conducta generala de incalzire cu aburi a trenului.
Vedere generala a salii de scoala, cu 45 scaune asezate in amfiteatru
Panoul mecanismului motor al locomotivei
Panou cu piese din instalatia franei.
Instalatie complexa de frana automata, cu aer comprimat, prevazuta cu patru sisteme de robineti de frana (unul Westinghouse, unul Knorr, unul Knorr automat, si unul frana directa sau aditionala), 1 rezervor de aer de 14 l de manevra, si un rezervor de timp de 22 l si 2 manometre pentru robinetul Knorr automat, un panou cu 19 manometre (6 pentru frana Hikp1, 7 pentru frana Kunze-Knorr si 6 pentru frana Westinghouse).
Pe fiecare boghiu era instalat cate un dispozitiv contor de kilometri. Sub vagon se mai afla si un angrenaj care antrena vitezometrele de tipuri diferite, aflate in vagon.
