Alte detalii despre DIMITROV.
Ferestrele erau destul de etanse, nu tin minte sa fi suportat consecintele curentilor de aer. Suportul de bagaje era format din piese metalice turnate intre care era montata o plasa. Curent, pe la inceputul anilor '60, la trenurile de noapte, suportul bagaje era folosit pe post de pat: bagajele erau coborate intre banchete, iar in suportul de bagaje putea dormi comod un copil sau, la nevoie, un adult. Trebuie sa marturisesc faptul ca am incercat si eu. Cu o patura si o perna, daca exceptai faptul ca era dificil sa ajungi pe suportul de bagaje, confortul era acceptabil. Acest mod de folosire a suportului bagaje era specific trenurilor spre/dinspre Moldova si Oltenia. Posibil ca si pe alte directii, dar n-am vazut.
Culoarul era impartit in doua sectoare prin trei usi batante. Se asigura astfel izolarea fata de peroanele de urcare si o temperatura relativ constanta pe timp de iarna. Tavanul era aproape semicircular, alb, cu becuri cu filament care ardeau permanent. Peste tot scrumiere, o calota sferica fixata pe un disc, permitand rotirea pentru golire, totul montat intr-un inel ambutisat si fixat la perete cu holzsuruburi. Pe calota sferica era scris mare, CFR. Erau scrumiere robuste si n-am vazut una macar sparta sau smulsa din perete, spre deosebire de cele care echipau vagoanele model mai nou.
Imediat dupa iesirea din culoar, la vagoanele 19-47 era un lavoar. La DIMITROV era un spatiu folosit pentru altceva, inaccesibil calatorilor. Tin minte ca am vazut candva, pe durata unei stationari de noapte intr-o gara, oblonul de acces deschis si un electrician de la CFR lucrand de zor acolo: in interior era releul regulator (sau asa banuiesc) plasat sub un capac imens de bachelita neagra, sigurante, cabluri multe. Nu stiu ce se afla in spatiul similar de la celalalt capat al vagonului.
Usa laterala de acces in vagon avea la interior 2 clante: cea de sus pentru inchidere/deschidere usa, cea de jos pentru blocarea/deblocarea deschiderii usii. Langa aceasta clanta erau celebrele etichete in patru limbi: ca fapt divers, cel mai mult ma amuza textul in italiana pe care-l tin minte dupa atatia ani, NON APRIRE PRIMA QUE IL TRENO SIA FERMO, nu cred ca mai trebuie tradus.
Grupul sanitar era, vorba cuiva, generos in spatiu. Exista si un recipient basculant pentru sapun lichid (tin minte ca acel recipient chiar avea sapun lichid, ceva vascos, gri-maro, mirosind nu prea incantator, dar care spala bine). Chiuveta era pe un colt, iar apa se pornea rabatand teava de curgere a apei: iarna nu exista apa pe motiv ca ingheta in rezervor si va dati seama ce curat putea fi atunci. Exista un mecanism simplu de blocare a usii ca sa nu dea altcineva buzna peste tine: o bara rotativa. Acea bara era fixata pe ax cu un disc care se rotea intre peretii usii si pe care era scris LIBER si OCUPAT. Pe partea dinspre culoar, in usa era o decupare care corespundea scrisului. Stiai, astfel, daca poti intra. Spre deosebire, la vagoanele care au inlocuit DIMITROV, exista un sistem similar de indicare pe usa LIBER-OCUPAT, dar si la capetele culoarului compartimentelor, deasupra usilor de capat, existau indicatoare luminoase, LIBER de culoare alba, OCUPAT de culoare rosie: ceva mai sofisticat, dar prea sensibil, la multe vagoane acest indicator nu functiona.
Iarna era foarte cald in vagon. Ar fi fost si culmea sa nu ai caldura cand garnitura era tractata de o locomotiva cu aburi: la acea vreme nu se livrau aburi "cu portia" ca mai tarziu. Conexiunile de la tevile de transfer aburi intre vagoane erau destul de bine realizate, vagonul scotea abur, dar nu mai mult decat vagoanele care l-au inlocuit. Tin minte ca de cateva ori, la garniturile cu vagoane care au inlocuit DIMITROV mi-a fost greu sa trec de la un vagon la altul din cauza aburului, in timp ce la DIMITROV n-am patit asa ceva. Mult mai tarziu, cand intretinerea sistemelor trenurilor a inceput masiv sa lase de dorit... Asa ca inteleg remarca de mai sus privind aburul.
Tunelul de trecere dintre vagoane nu era mai intunecat decat cel actual. Ba, uneori, avea si "ventilatie naturala": am calatorit cu vagoane la care burduful era uzat si aerul si ploaia patrundeau nestingherite in tunel: asta, insa, se-ntampla mai catre sfarsitul epocii de glorie a acestor vagoane.
Poate unde calatoream cu trenul de doua-trei ori pe an, n-am remarcat inlocuirea gradata a vagoanelor DIMITROV, ci una brusca: deodata, nu mai erau garnituri cu vagoane DIMITROV. Si tot asa, n-am sesizat sa fi fost vorba de vreo trecere gradata la tractiune diesel electrica. De fapt, pe traseul Bucuresti-Constanta, banuiesc, introducerea materialului rulant si de tractiune nou s-a facut masiv.
Ma opresc aici. Cele de mai sus au devenit de mult istorie. Remarcati ca nu o data am precizat robustetea constructiei DIMITROAVELOR, prin comparatie cu vagoanele care le-au inlocuit. Este un adevar pe care-l stiu multi.
Cu bine,
PIF54
