O garnitura de 6 Dimitroave se gaseste garata pe o linie moarta in gara Daesti -Valcea (1/2 distanta Vilcea-Calimanesti. Pentru cine poate sa ajunga si sa faca poze. Vagoanele sunt albastre, cam devastate, dar se mai poate observa la unele compartimentarea.
Vagoane cl. a II-a, seria Bafld 71000 (29-20) Dimitrov
- Autor subiect LDH
- Dată creare
- 25 Mai 2007
- 1.859
- 220
- WEBSITE
- http://r161trains.wordpress.com/
- YAHOO
- radu161
- LOCATION
- Bucuresti/Arad
Eu am incercat ambele variante si guta este o solutie mai buna pe distante mari ( >15 cm ). Cu conditia ca acoperisul sa fie drept. Pentru ca altfel incep sa se observe toate denivelarile. 
cea mai buna solutie ar fi profil cornier de ABS,insa cum sunt foarte mici la scara se pot inlocui cu
niste "fire" de profil triunghiular din acelasi ABS de la Evergreen, Piko sau cine mai fabrica astfel de profile...
niste "fire" de profil triunghiular din acelasi ABS de la Evergreen, Piko sau cine mai fabrica astfel de profile...
Evergreen Piko? ce firma mai e si asta frate? a cumparat RĂŠne Wilfer Evergreen din America sau invers?
daca aveti inca cateva saptamani rabdare veti vedea un Dimitrov pe N... livrabil si ca Kit pe baza Fleischmann!
daca aveti inca cateva saptamani rabdare veti vedea un Dimitrov pe N... livrabil si ca Kit pe baza Fleischmann!
okhiu
Member
- 19 Februarie 2008
- 19
- 0
- LOCATION
- Bucuresti
S-a tot vorbit de scheme, de dimensiuni si tot felul de alte date tehnice dar, o intrebare care ma roade, de la ce ii vine numele (sau porecla) de "Dimitrov"? :?:
- 25 Mai 2007
- 1.859
- 220
- WEBSITE
- http://r161trains.wordpress.com/
- YAHOO
- radu161
- LOCATION
- Bucuresti/Arad
Vagoane cl. a II-a, seria Bafld 71000 (2920) Dimitrov
<t>Imi amintesc ca a intrebat cineva pe un forum despre datele de constructie a acestor vagoane deosebit de populare pe reteaua CFR la inceputul anilor '60. Iata aceste date:<br/>
71 000 - 019 (20 buc.) anul 1943<br/>
71 020 - 099 (80 buc.) anul 1949<br/>
71 100 - 822 (722 buc.) anii 1951 - 1961<br/>
Total 822 exemplare construite la Arad !</t>
<t>Imi amintesc ca a intrebat cineva pe un forum despre datele de constructie a acestor vagoane deosebit de populare pe reteaua CFR la inceputul anilor '60. Iata aceste date:<br/>
71 000 - 019 (20 buc.) anul 1943<br/>
71 020 - 099 (80 buc.) anul 1949<br/>
71 100 - 822 (722 buc.) anii 1951 - 1961<br/>
Total 822 exemplare construite la Arad !</t>
este interesant ca in timpul productiei firma si-a schimbat de 4 ori numele...
mai intai Astra S.A., apoi "Flamura Rosie", apoi "Gheorghi Dimitrov" si in final "IVA", cum am cunoscut-o toti pana dupa 1989... asta daca nu cumva intre "Astra SA" si "Flamura" n-a fost vreun SovRom!
mai intai Astra S.A., apoi "Flamura Rosie", apoi "Gheorghi Dimitrov" si in final "IVA", cum am cunoscut-o toti pana dupa 1989... asta daca nu cumva intre "Astra SA" si "Flamura" n-a fost vreun SovRom!
Multumesc frumos Serban, aceasta precizare este esentiala!
Deci primele 20 de exemplare au fost produse in anul 1943.
Cifra totala este de altfel perfect consistenta cu numerele de inregistrare in parc ale acestor vagoane, care au fost precizate anterior ca ar incepe cu 00-53-2920001-7 si ar merge pana la 00-53-2920822-6.
Asta inseamna ca vagoanele respective sunt dezvoltate de fabrica inainte de "anii comunismului in zbor" si deci sunt un produs original, probabil influentat de vagoanele metalice germane cu nervuri din aceeasi perioada.
Putem totodata inversa sensul "transferului de tehnologie": nu fabrica "Gheorghi Dimitrov" a imitat vagoanele sovietice de dupa razboi preluand un "patent" sovietic , ci vagoanele sovietice de dupa razboi au imitat vagoanele romanesti din timpul razboiului...
Deci primele 20 de exemplare au fost produse in anul 1943.
Cifra totala este de altfel perfect consistenta cu numerele de inregistrare in parc ale acestor vagoane, care au fost precizate anterior ca ar incepe cu 00-53-2920001-7 si ar merge pana la 00-53-2920822-6.
Asta inseamna ca vagoanele respective sunt dezvoltate de fabrica inainte de "anii comunismului in zbor" si deci sunt un produs original, probabil influentat de vagoanele metalice germane cu nervuri din aceeasi perioada.
Putem totodata inversa sensul "transferului de tehnologie": nu fabrica "Gheorghi Dimitrov" a imitat vagoanele sovietice de dupa razboi preluand un "patent" sovietic , ci vagoanele sovietice de dupa razboi au imitat vagoanele romanesti din timpul razboiului...
catalin
Well-Known Member
Buna Serban,
ma bucura precizarea ta, cu atat mai mult cu cat subiectul Dimitrov a fost dezbatut atat pe rapostul railwayfan cat si aici. Cu adevarat o incercare ar fi de aflat ce modificari au existat intre cele trei loturi mari, 1943-1949 si 1951 !
Perioada 1943 e una destul de "incetosata" datorita razboiului, aproape la fel de mult ca anii de dupa. Nu am multe sperante, dar ar fi fenomenal daca cineva ar gasi pe undeva ceva informatii despre seria originala din 1943 (vopsire, amenajare interioara,etc)...
Ar fi interesant de vazut daca au existat modificari ulterioare si care au fost acestea.
ma bucura precizarea ta, cu atat mai mult cu cat subiectul Dimitrov a fost dezbatut atat pe rapostul railwayfan cat si aici. Cu adevarat o incercare ar fi de aflat ce modificari au existat intre cele trei loturi mari, 1943-1949 si 1951 !
Perioada 1943 e una destul de "incetosata" datorita razboiului, aproape la fel de mult ca anii de dupa. Nu am multe sperante, dar ar fi fenomenal daca cineva ar gasi pe undeva ceva informatii despre seria originala din 1943 (vopsire, amenajare interioara,etc)...
Ar fi interesant de vazut daca au existat modificari ulterioare si care au fost acestea.
Horia_Radulescu a spus:
Iata denumirile pe care le-am gasit pana acum:
1891 Johann Weitzer'sche Maschinen-Waggonfabrik und Eisengiesserei Actien-Gesellschaft in Arad (in 1873 fusese fondata fabrica din Graz) sau Weitzer Janos Gep-waggongyar es Vasontode Reszvenytarsasag, Arad. Au existat si placi de fabricatie cu inscriptie in limba franceza "Jean Weitzer Societe anonyme pour la fabrication de Machines et Wagons, et Fondrie, Arad" (locomotive fabricate pentru Serbia in 1899-1900)
1920: Fabrica de vagoane, motoare si turnatorie de fier "Johann Weitzer"
1921: "ASTRA" prima Fabrica Romana de Vagoane si Motoare s.a. Arad
11 iunie 1948: "Steagul Rosu" Fabrica de vagoane Arad
noiembrie 1948"Flamura Rosie" Arad
septembrie 1954" Uzina de Vagoane Gheorghe Dimitrov Arad
februarie 1962: Uzina de Vagoane Arad (UVA)
1975: Intreprinderea de Vagoane Arad (I.V.A)
1998: ASTRA Vagoane CALATORI si ASTRA VAGOANE MARFA (uzina a fost divizata dupa 107 ani de la infiintare !
Nu este ceva deosebit, dar iata ce mi-am notat (in perioada de stagiu la IVA in 1981) din monografia uzinelor aradene, publicata in anul 1972:catalin a spus:
Vagon de persoane clasa a III-a, anul fabricatiei 1943, capacitate 72 locuri, frana Hildebrand Knorr (trebuie sa fi fost pentru regim persoane, tip HiKp) combinata cu frana de mana, greutate proprie 42.200 Kg, beneficiar CFR.
Cred ca principala modificare a fost (poate ...) imbunatatirea confortului dupa "abolirea" clasei a III-a prin anul 1948 daca nu ma insel (alt subiect care ar merita dezbatut, clasele a IV-a si a III-a !) si introducerea iluminatului fluorescent. Cei mai "vechi" isi amintesc cu siguranta interiorul spartan al acestor vagoane, cu banci din lemn tapisate cu piele pentru sezut si spatar, dar fara nici un fel de arcuri. In iarna anului 1982 am circulat cu un tren personal de noapte de la Arad la Sibiu (din prostia mea pierdusem acceleratul de Bucuresti pentru ca ma uitasem pe alta fila a Mersului Trenurilor !!!) si vrea sa spun ca mi s-a parut cel mai confortabil vagon de pe pamant, dupa ce asteptasem in ger cateva ore in gara Arad: canapelele erau tari, lumina nu exista, compartimentul in care abia am gasit un loc duhnea a tuica si alte miresme de la calatorii cam nespalati, dar era cald ca in paradis, desi pe culoar era aproape la fel de mult abur ca in cazanul unei locomotive cu abur si peste tot se simtea acel miros umed metalic pe care toti cei care au prins incalzirea cu abur il cunosc ...! Vreau sa subliniez ca asa obosit (toata ziua bantuisem pe Arad - Podgoria) si infrigurat cum eram dupa cele 5-6 ore de asteptare in Arad, mi s-a parut paradisul pe pamant, iar "colegii" de compartiment, chiar daca miroseau si sforaiau, au fost niste oameni cumsecade, la locul lor. Astazi nu prea as mai avea curaj sa fac o astfel de calatorie !
Un alt argument pentru gradul de confort al acestor vagoane il constituie dimensiunile extrem de generoase ale "Toilette"-ei, total diferite de exemplu de cele de la 2147, unde trebuie sa fii destul de agil ca sa intri/iesi si sa inchizi/deschizi usa. Sunt multe povesti despre cum erau vagoanele, cum se pregateau ele pentru drum (am lucrat cativa ani la Revizia de vagoane Basarab !) si nu in ultimul rand cum se calatoarea ! Poate vom avea ocazia sa mai discutam si sa punem pe hartie aceste amintiri pana nu vor disparea de tot ...
catalin
Well-Known Member
Serban,
asa cum am avut ocazia sa ti-o spun personal, de multe ori aceste amintiri, pe care acum le adun ca pe Sfintele Moaste, fac parte din acea parte a caii ferate care nu e scrisa, si nu va fi scrisa nicaieri. E nescrisa, e in neuronii fiecaruia si se va pierde atunci cand aceste celule vor inceta sa mai functioneze.
Primele mele amintiri cu Dimitroave sunt de la mijlocul anilor '80, deci muuuult mai tarziu decat ne poti relata tu. Ce am memorat si scris pe hartie (un vocabular pe care il tineam de jurnal feroviar) a fost intalnirea la Piatra Olt cu aceste vagoane, bancile lor de lemn, capitonarea (de fapt acel segment de vreo 10 cm capitonat), sipcile de lemn, acel maner de reglare a caldurii aflat central deasupra banchetelor, suportul de bagaje din panza si maroul lemnului de nuc, ce diferea atat de mult de vagoanele mai tinere din care coborasem.
Si aglomeratia.......
Aglomeratia trenului de navetisti spre Craiova, tras de un DA verde extrem de murdar si purtand placa originala (una din primele 10 ?) placa mare cu uzinele constructoare din Elvetia.
Apoi de la Dragasani mergeam pana la Zavideni cu un 900 cu remorca, ce trecea chiar prin spatele curtii bunilor mei !
Evident, eram sus in prun, sa vad aratarea aia verde cu remorca si imi placea enorma sa merg cu ea.
Nu va amagiti, mersul in remorca nu era tocmai confortabil. Zgaltaia bine !
Apoi imi aduc aminte de mecanicul automotorului care cobora din post pentru a face loc calatorilor. Dar asta e alta poveste. Poate o sa o scriu la automotoare seria 900
Dimitroavele ma uimeau prin interiorul maro inchis, prin suspensia excelenta, prin verdele murdar in care erau prin 1986 si aburul care iesea prin toate incheieturile. Coboratul in statie, noaptea, iarna, eventual cu doua papornite in mana, devenea la fel de interesant ca si coborarea pe Luna !
Te aruncai in abur, dar habar nu aveai unde e Pamantul. Daca vagonul mai oprea, ca la Dragasani, dincolo de dalele care formau peronul, "aterizarea" devenea deja "elementul surpriza". Nu stiai ce te asteapta.........
Aceiasi experienta extrasenzioriala o aveai si cand treceai dintr-un vagon in celalalt, pentru ca nu era lumina. Era doar aburul care iesea prin conductele prost izolate si care reflecta palida lumina de pe culoar.
Paseam incet, si de la inaltimea mea de 1m atunci, incercam sa zaresc cele doua bucati de tabla care legau vagoanele. Evident, prin abur si intuneric, abia le zaream. Dar ce conta ?!
Aveam in brate Comoara !
Acel curcan (gasca !) pe care bunica (D-zeu sa o odihneasca) mi-o dadea sa o duc acasa, ca semn de pretuire.
Si acum ma gandesc cat de suparat am fost astazi ca mi-au ramas dupa spalare 3 pietricele mici pe capitonarea bej din masina .....
asa cum am avut ocazia sa ti-o spun personal, de multe ori aceste amintiri, pe care acum le adun ca pe Sfintele Moaste, fac parte din acea parte a caii ferate care nu e scrisa, si nu va fi scrisa nicaieri. E nescrisa, e in neuronii fiecaruia si se va pierde atunci cand aceste celule vor inceta sa mai functioneze.
Primele mele amintiri cu Dimitroave sunt de la mijlocul anilor '80, deci muuuult mai tarziu decat ne poti relata tu. Ce am memorat si scris pe hartie (un vocabular pe care il tineam de jurnal feroviar) a fost intalnirea la Piatra Olt cu aceste vagoane, bancile lor de lemn, capitonarea (de fapt acel segment de vreo 10 cm capitonat), sipcile de lemn, acel maner de reglare a caldurii aflat central deasupra banchetelor, suportul de bagaje din panza si maroul lemnului de nuc, ce diferea atat de mult de vagoanele mai tinere din care coborasem.
Si aglomeratia.......
Aglomeratia trenului de navetisti spre Craiova, tras de un DA verde extrem de murdar si purtand placa originala (una din primele 10 ?) placa mare cu uzinele constructoare din Elvetia.
Apoi de la Dragasani mergeam pana la Zavideni cu un 900 cu remorca, ce trecea chiar prin spatele curtii bunilor mei !
Evident, eram sus in prun, sa vad aratarea aia verde cu remorca si imi placea enorma sa merg cu ea.
Nu va amagiti, mersul in remorca nu era tocmai confortabil. Zgaltaia bine !
Apoi imi aduc aminte de mecanicul automotorului care cobora din post pentru a face loc calatorilor. Dar asta e alta poveste. Poate o sa o scriu la automotoare seria 900
Dimitroavele ma uimeau prin interiorul maro inchis, prin suspensia excelenta, prin verdele murdar in care erau prin 1986 si aburul care iesea prin toate incheieturile. Coboratul in statie, noaptea, iarna, eventual cu doua papornite in mana, devenea la fel de interesant ca si coborarea pe Luna !
Te aruncai in abur, dar habar nu aveai unde e Pamantul. Daca vagonul mai oprea, ca la Dragasani, dincolo de dalele care formau peronul, "aterizarea" devenea deja "elementul surpriza". Nu stiai ce te asteapta.........
Aceiasi experienta extrasenzioriala o aveai si cand treceai dintr-un vagon in celalalt, pentru ca nu era lumina. Era doar aburul care iesea prin conductele prost izolate si care reflecta palida lumina de pe culoar.
Paseam incet, si de la inaltimea mea de 1m atunci, incercam sa zaresc cele doua bucati de tabla care legau vagoanele. Evident, prin abur si intuneric, abia le zaream. Dar ce conta ?!
Aveam in brate Comoara !
Acel curcan (gasca !) pe care bunica (D-zeu sa o odihneasca) mi-o dadea sa o duc acasa, ca semn de pretuire.
Si acum ma gandesc cat de suparat am fost astazi ca mi-au ramas dupa spalare 3 pietricele mici pe capitonarea bej din masina .....
Pina acei neuroni cuplati pe amintiri trenuliste nu mor, as adauga si eu perdelele "CFR", placutele emailate "multilimba" amplasate pe la toate comenzile, masuta plianta, scrumierele si acel miner de inzavorit geamurile ghilotina, oglinda de pe un perete al compartimentului si pozele de pe celalalt, lampile din plafon (sper sa nu gresesc) si plasa de bagaje in care am facut citeva calatorii. Inca n-am uitat aglomeratia teribila a unui "Iasi-Timisoara" din jurul anului 1970, in care am calatorit spre Timisoara, cu urcatul pe fereastra impreuna cu bagajele si stelutele aruncate pe cosul locomotivei (mai mult ca sigur o 142). Parca pe vremea aceea o calatorie cu trenul insemna altceva...azi s-a banalizat din pacate.
si stelutele aruncate pe cosul locomotivei (mai mult ca sigur o 142). Parca pe vremea aceea o calatorie cu trenul insemna altceva...azi s-a banalizat din pacate.Cand voi putea sa atasez poze, va voI prezenta poze cu astfel de placute emailate, la fel si niste poze scanate cu ceea ce pare a fi un Dimitrov fabricat undeva prin anii '45-'50, plus un 29-22 ex-Dimitrov intr-o schema neobisnuita, cel putin pentru mine, ceva in genul seriei 50.000, cu banda aia alba oblica.
Asa ca... puneti pe picioare treaba cu pozele si fisele de prezentare, ca altfel am scuze sa nu ma apuc sa caut prin poze... :-x
Oricum, m-am apucat sa-mi mai fac prdine in pozele proprii legate de transportul feroviar, pana acum erau aruncate de-a valma in cate un folder...
Asa ca... puneti pe picioare treaba cu pozele si fisele de prezentare, ca altfel am scuze sa nu ma apuc sa caut prin poze... :-x
Oricum, m-am apucat sa-mi mai fac prdine in pozele proprii legate de transportul feroviar, pana acum erau aruncate de-a valma in cate un folder...
Dar ce schimbare de decor cind treceai dintr-un Dimitrov intr-un vagon de clasa I.
uau nu erau Dimitrovuri ci Hechturi.
Citeva inscriptii am pozat la Brazi intr-un Dimitrov vagon de dormit.
Probabil deja stiti reportajele prin Dimitrovuri.
http://trenuletz.myfreeforum.ro/m-400-f5/412-jibou-zalau-nord-sarmasag-carei-t40.htm
http://forum.railwayfan.ro/viewtopic.php?t=1861
in galeria foto de la rfr mai sint citeva poze facute de srazvi cind am fost in depoul Arad la un Dimitrov.
uau nu erau Dimitrovuri ci Hechturi.
Citeva inscriptii am pozat la Brazi intr-un Dimitrov vagon de dormit.
Probabil deja stiti reportajele prin Dimitrovuri.
http://trenuletz.myfreeforum.ro/m-400-f5/412-jibou-zalau-nord-sarmasag-carei-t40.htm
http://forum.railwayfan.ro/viewtopic.php?t=1861
in galeria foto de la rfr mai sint citeva poze facute de srazvi cind am fost in depoul Arad la un Dimitrov.
cam foarte greu de crezut asa ceva. inteleg ca exista resentimente fata de "marele prieten de la rasarit" dar de dragul obiectivitatii istorice ar fi bine sa nu perpetuam niste legende urbane care au amagit generatii intregi. fara supararevictorian a spus:
...
catalin
Well-Known Member
Cu riscul de a repeta ce scriam la rubrica ce le-a fost destinata, as prefera sa le vedem ca pe un produs al uzinelor Astra, construite intr-o perioada in care intreg potentialul industrial era directionat catre efortul de razboi, decat sa le cautam stramosi si nepoti de care nu putem fi siguri.
Anii '40 sunt ani de influenta tehnologica germana, asa cum anii '50 sunt de influenta sovietica. Este extraordinar ca in niste ani destul de grei, uzinele romanesti au dezvoltat un produs (fie el si inspirat) care a corespuns cateva decenii bune nevoilor caii ferate de aici.
Dimitroavele fac parte dintr-o familie mai mare de vagoane metalice (despre care am scris mult si bine pe forumul railwayfan), familie gandita pe categoriile de clase din acei ani.
Dintre aceste vagoane, in trafic curent, doar ele au supravietuit si pentru ca productia lor a fost continuata mult dupa razboi, asa cum a scris mai sus Serban.
Serban ,
clasele III si IV sunt un subiect absolut interesant. Din cate stiu clasa a IV a aparut in Romania dupa ww1, cand vagoane de marfa ( G-uri) au fost transformate prin constructia in interior a catorva banci. Nu stiu sa fi avut ceva geamuri suplimentare, fata de cele doua pe care le avea traditional vagonul. Se poate sa da. Intr-o lucrare franceza, pe care o am pe acasa, se vorbeste despre vagoanele franceze de clasa a IV-a ca neavand nici geamuri (lipsea sticla, era doar gaura din caroserie). Erau doar vagoane de marfa, la unele taindu-se in caroserie cateva ferestre, cu banci de lemn la interior. Nu mai stiu cand a disparut aceasta clasa pe la noi, dar din memorie parca prin anii '30.
Am ceva informatii pe acasa....
Anii '40 sunt ani de influenta tehnologica germana, asa cum anii '50 sunt de influenta sovietica. Este extraordinar ca in niste ani destul de grei, uzinele romanesti au dezvoltat un produs (fie el si inspirat) care a corespuns cateva decenii bune nevoilor caii ferate de aici.
Dimitroavele fac parte dintr-o familie mai mare de vagoane metalice (despre care am scris mult si bine pe forumul railwayfan), familie gandita pe categoriile de clase din acei ani.
Dintre aceste vagoane, in trafic curent, doar ele au supravietuit si pentru ca productia lor a fost continuata mult dupa razboi, asa cum a scris mai sus Serban.
Serban ,
clasele III si IV sunt un subiect absolut interesant. Din cate stiu clasa a IV a aparut in Romania dupa ww1, cand vagoane de marfa ( G-uri) au fost transformate prin constructia in interior a catorva banci. Nu stiu sa fi avut ceva geamuri suplimentare, fata de cele doua pe care le avea traditional vagonul. Se poate sa da. Intr-o lucrare franceza, pe care o am pe acasa, se vorbeste despre vagoanele franceze de clasa a IV-a ca neavand nici geamuri (lipsea sticla, era doar gaura din caroserie). Erau doar vagoane de marfa, la unele taindu-se in caroserie cateva ferestre, cu banci de lemn la interior. Nu mai stiu cand a disparut aceasta clasa pe la noi, dar din memorie parca prin anii '30.
Am ceva informatii pe acasa....