Un ochi aruncat printre jucariile mele

  • In perioada urmatoare o sa vi se solicite modificarea parolei. Pana la modificarea parolei, userul poate figura ca si blocat, odata modificata parola, userul este reactivat automat.
    Pentru orice problema va rog folositi butonul "Contact"
Prima modernizare (in adevaratul sens al cuvantului) a locomotivelor electrice ale CFR s-a facut la Electroputere Craiova in colaborare cu Siemens in perioada 1999 – 2000 si a avut ca rezultat un numar de 24 de locomotive incadrate in seria 45 care au fost ceva deosebit in peisajul feroviar romanesc. Toate apartin CFR Calatori si sunt dedicate exclusiv remorcarii trenurilor de calatori.

1. Locomotiva

Dintre modificari imi vin in minte: montarea de calculatoare de bord cu pilot automat (se folosea vechiul graduator), inlocuirea bateriilor de condensatoare cu surse statice pentru alimentarea serviciilor auxiliare, compresoare noi, cu surub (sau elicoidale) – doar unul in locul celor doua vechi, osii cu roti monobloc si angrenaje pentru viteza maxima de 160 km/h, pantografe noi, alte disjunctoare (de tip BVAC), pupitre de bord noi cu comenzi inlocuite (inclusiv maneta pentru comanda graduatorului si a franei electrice si alt robinet cu comanda electropneumatica pentru frana indirecta) si instalatii de aer conditionat (montate sub pupitrul mecanicului ajutor si nu pe plafon). Noile locomotive nu puteau fi folosite in comanda multipla (sau impreuna cu vagoane cu post de conducere), aveau insa posibilitatea sa comande franele electro-pneumatice ale trenului – dotare care la CFR nu si-au gasit niciodata utilitatea (intrucat numai o parte dintre vagoanele de tip AVA 200 aveau acest tip de frana).

Aspectul exterior a fost si el schimbat – locomotivele au avut o noua schema de vopsire caracteristica, cu cabinele albe si peretii salii masinilor rosii si au fost primele vehicule care au purtat noul logo CFR (“sobolanul” intr-o forma stilizata si de dimensiuni mai mari). Aparatoarele de animale, flansele cuplelor, discurile tampoanelor si carcasele farurilor centrale au fost vopsite in rosu iar boghiurile (impreuna cu rotile, cutiile de osie si bieletele de tractiune), lazile de acumulatori si rezervoarele de aer, in gri inchis. In peretele frontal a fost decupata priza de aer pentru instalatia de aer conditionat, acoperita cu o grila patrata. Cablul pentru comanda franei electro-pneumatice a fost montat sub farul din stanga iar vechile carcase pentru prizele de comanda multipla au fost indepartate. S-au eliminat gratarele de protectie a disjunctorului de pe acoperisul cutiei iar pantografele au avut coturile indreptate catre cabinele locomotivei ( _<___>_ - ceva nou pentru CFR). Au fost primele locomotive din parcul CFR care nu au mai avut initialele C, F si R prinse de cutie si nici placi cu numerele, cu fabricantul si cu numarul postului de conducere – toate aceste informatii fiind vopsite direct pe peretii cutiei. Ca inscrisuri noi au aparut cele referitoare la dimensiunile principale ale cutiei (pana atunci locomotivele nu aveau astfel de date, ci doar vagoanele).

Au fost alocate initial depourilor Bucuresti Calatori, Timisoara, Arad, Cluj, Brasov, Suceava si Galati dar, din motive de dotari in depou, piese de schimb, personal de locomotiva si de atelier instruit au fost repartizate Depoului Bucuresti Calatori. Ele au remorcat initial trenuri de rang superior (IC si rapid) urmand ca, odata cu trecerea timpului aceste locomotive sa fie repartizate si la alte trenuri de calatori de rang inferior. Astazi, o parte din ele sunt retrase din circulatie asteptand o reparatie importanta, avand norma de kilometri expirata, o alta parte au fost re-modernizate, pastrandu-li-se seria, dar fara a mai avea particularitatile initiale (schema de vopsire aleasa a fost cea consacrata companiei de calatori, cu posturile de conducere rosii si peretii salii masinilor de culoare alba si inscriptionari cu autocolante, au fost montate instalatii de aer conditionat pe plafon si s-a renuntat la priza de aer de pe peretele frontal, s-a renuntat la cablul pentru comanda franei electro-pneumatice, pantografele au fost reamplasate cu coturile spre interior, ca la locomotivele clasice ( _>___<_ ) si s-au montat din nou plase de protectie la disjunctor pe acoperis).

Numerele celor 24 de locomotive sunt: 0311-6, 0318-1, 0320-7, 0321-5, 0322-3, 0324-9, 0328-0, 0333-0, 0335-5, 0336-3, 0340-5, 0343-9, 0348-8, 0349-6, 0351-2, 0362-9, 0363-7, 0364-5, 0365-2, 0366-0, 0374-4, 0379-3, 0395-9 si 0397-5.

Fotografii cu aceste locomotive pot fi gasite aici: http://transport-in-comun.ro/trenuri/le/seria45.htm

2. Modelul

ACME si Amintiri Feroviare ne-au permis sa ne imbogatim colectiile de trenulete cu diverse EA-uri: CFR cu posturi de conducere vopsite in rosu, CFR clasica cu dunga orizontala rosie, MMV, CFR Delfin, BDZ (doua inmatriculari), KEG, Rompetrol, CFR clasica cu dunga orizontala albastra (in setul Mihai Eminescu), CFR Marfa si Rolling Stock (+ GFR). Modelele au mici diferente intre ele (in afara de schemele de vopsire), in functie de particularitatile locomotivelor reale. Modificarile vizibile la nivelul carcasei sunt de regula: de traverse frontale (late pentru cupla automata sau clasice), de flanse de cupla (mari, rotunde sau mici, rombice), de prize pentru comanda multipla (inchise cu capace, cu faruri sau fara acestea), de instalatii de aer conditionat (pe plafon sau fara), de oglinzi (cu brat mare, prins in doua puncte sau cu brat scurt, prins doar sub geam), de rame la ferestre (rame gri vopsite pentru cele de tip termopan).



Pentru a se creea varianta Siemens sunt necesare o serie de modificari la nivelul carcasei modelului: traversa frontala trebuie sa fie lata, cu flansa mare pentru cupla automata, rotunda si fara locase laterale pentru prizele de comanda multipla (variantele BDZ si clasica cu banda albastra sunt fara locasele laterale, dar au traversa frontala gresita, ingusta), gaurile pentru oglinzi trebuie date doar sub fereastra (ca la CFR cu posturi de conducere vopsite in rosu sau clasice, BDZ sau KEG), sa nu fie gauri pe plafon pentru plasele de la disjunctor (ca MMV-ul) si sa nu se monteze instalatie de aer conditionat. Disjunctorul este diferit iar descarcatorul de supratensiuni atmosferice si izolatorul de coborare a tensiunii in cutie au pozitii specifice. Suportii pantografelor trebuie amplasati si ei altfel, pentru ca pantografele sa fie inversate, iar pe peretii frontali trebuie montate in plus grilele de aer si cablurile pentru comanda franei electro-pneumatice. Sasiul, boghiurile si rotile, aparatoarele de animale si ferestrele raman acelasi.

Studio Trains Addicted s-a incumetat sa faca aceste modificari asa cum Electroputere le-a facut pe locomotivele reale acum mai bine de 10 ani. Am aflat de proiect in momentul in care Florin mi-a cerut cateva fotografii cu Siemens-uri. M-am bucurat mult pentru ca aceasta varianta de EA este printre preferatele mele, imediat dupa cele in vopsirea clasica, si am cautat sa “produc” cat mai multe fotografii si sa adaug in vorbe detaliile care imi veneau in minte. Aleasa a fost locomotiva 0397-5, locomotiva prezentata in gara Baneasa in data de 10.11.1999 – vezi foto: http://www.railfaneurope.net/pix/ro/electric/45/white-red/0350-0399/CFR_45-0397-5_Baneasa_101199.jpg - autor Mircea Dorobantu.

Dupa ce s-a finalizat etapa strangerii documentatiei, s-a trecut la achizitia de EA-uri. Carcasele modelelor au fost separate de accesorii si curatate de vopsea, li s-au montat alti suporti pentru pantografe si li s-au indepartat locasele prizelor de multipla tractiune de la colturile cutiei iar in locul acestora au fost montate trepte din tabla foto-decupata. Astfel pregatite, carcasele au trecut la vopsire, alaturi de sasiuri, masti de boghiuri, roti, pantografe, aparatoarele de animale, bare de mana, trepte de capat si tampoane. In afara de trapezul rosu incadrat de cabinele vopsite in alb, plafonul salii masinilor a fost vopsit in gri iar grilele de aspiratie a aerului de ventilatie “murdarite” cu vopsea usor gazata, detaliu care aduce un plus de realism modelului. Carcasele farurilor centrale au fost tratate cu multa atentie si cu putina vopsea rosie. Elementele suspensiei secundare au fost vopsite in gri inchis (arcurile elicoidale, grinda pe care se aseaza acestea si barele de tractiune). Acelasi gri a fost folosit si la sasiu, la boghiuri si la roti. Un detaliu: marginile laterale ale rotilor sunt albe. Corpurile tampoanelor sunt gri iar talerele rosii cu bordura alba, intocmai ca in realitate. Pe peretii frontali au fost aplicate grile foto-decupate si s-au montat cablurile pentru comanda franei electro-pneumatice. Inscriptionarea este realizata cu decaluri fine, in conformitate cu inscrisurile reale. Pentru ca modificarile locomotivei reale au fost si la nivelul echipamentelor si pentru ca acestea nu puteau fi realizate si la model (calculator, sursa statica, pupitru mecanic, instalatie de aer conditionat, compresor), Studio Trains Addicted a dotat locomotivele cu noile decodoare ToM.

Acum ar fi incorect fata de Amintiri Feroviare / ACME sa nu fiu obiectiv si impartial si sa nu vorbesc si despre lipsuri – care sunt reprezentate de detalii care nu au fost in plan a fi executate si nu de executie defectuoasa. Pe model nu se regasesc inscriptionarile nisiparelor, ale lazilor de acumulatori si numerele posturilor. Nu au fost astupate gaurile de prindere a plaselor de pe plafon si nici cele superioare de la oglinzi (Siemens-urile au avut oglinzile vechi, mici, prinse doar sub geam). Pe plafon nu au fost modificate modelul disjunctorului, pozitia descarcatorului de supratensiuni atmosferice si cea a izolatorului de coborare a tensiunii in cutie iar pantografele nu au mecanismele de actionare. Clantele usilor au culoarea fondului (alb sau rosu), desi in realitate sunt nichelate; la fel nici chederele geamurilor nu sunt negre. Aparatele de tractiune si legare nu au fost vopsite in rosu. Daca lipsa numerele posturilor pare a fi o scapare, restul lipsurilor sunt motivate de dorinta de a pastra pretul intr-o limita acceptabila, avand in vedere ca lucrarile au fost executate pornind de la un produs finit, disponibil pe piata si cu un pret pe masura, la care s-a adaugat in plus o valoare.

Prezentarea a fost verificata, corectata si completata de Dl. Mircea Dorobantu, caruia doresc sa ii multumesc pentru ajutor, si apoi aprobata de Florin (Trains Addicted) caruia de asemenea doresc sa ii multumesc, de data aceasta pentru realizarea modelului.

Iar acum, fotografiile:

Cutii de locomotive in lucru, in halele de montaj de la Cluj:



Vederi din lateral:



Lumini:



Detalii perete frontal:



Detalii boghiuri si inscriptii:





Plafon:



Locomotiva la lucru:

 
Acum vreo doua saptamani si ceva am aflat ca firma daneza Hobby Trade a intrat in insloventa – o veste trista deoarece Hobby Trade este o firma mica care si-a propus sa aduca pe piata modele deosebite, care nu se gasesc in general si in oferta altor producatori si pentru care, in acest moment, s-au sistat livrarile.
Din punct de vedere al calitatii executiei, modelele sunt de nivel mediu chiar daca de multe ori se observa intentia de a folosi detalii fine. Probabil ca lipsa unui control riguros la iesirea de pe linia de fabricatie permite ca modelele sa prezinte diverse neconformitati.
Dar sa trecem peste aceasta introducere care sper sa nu fie un epitaf pentru Hobbytrade si sa analizam mai indeaproape un model de-al lor: vagon platforma jumelat cu podea coborata, TWA Laads 800B.
O prezentare a vagonului seria Laads aflat in parcul CFR se gaseste aici: http://forum.lokomotiv.ro/modules.php?name=Forums&file=viewtopic&t=8281 , cu observatia ca eu nu stiu sa existe varianta de capat de tren si varianta de mijloc, ci doar una singura, cu podelele inclinate catre extremitati pentru a se asigura inaltima de montaj a tampoanelor si a cuplelor conform normelor UIC.
Datele tehnice ale vagonului reprodus de Hobbytrade, care este diferit de cel romanesc, sunt aici: http://www.transwaggon.com/Wagon-data.348.0.htmlc1340 , http://www.transwaggon.com/fileadmin/user_upload/Typenblaetter/Flach/TWA_800_B.pdf .

Modelul a aparut in 2011 sub 4 coduri: 41251, 41252, 41253 si 41254, din care 41253 reprezinta vagonul nou la momentul iesirii pe poarta uzinei iar celelalte 3 imita variante foarte usor murdare – arse de soare mai degraba, in conditii de folosire (culorile nu mai sunt atat de vii dar nu sunt reproduse praful sau rugina).
Pentru inceput mi-am cumparat un vagon “murdar” (41252) si de aproape doi ani imi tot promit ca mai cumpar macar inca unul.





In cutie, cele doua semivagoane vin decuplate, iar in punguta de accesorii se livreaza o cupla speciala care imita intr-o oarecare masura aparatul de tractiune si legare real si semiacuplarile de aer. Montajul acesteia este destul de dificil dar necesar intrucat asigura o distanta mai mica intre semivagoane fata de alte cuple – in mod normal aceasta distanta este mai mica decat lungimea unui tampon. Portcuplele sunt standard si am fost tentat sa folosesc cuple scurte existente pe piata, sacrificand astfel aspectul in favoarea unei manipulari mai usoare, dar distanta mult prea mare rezultata m-a convins sa renunt.



Hobbytrade pune la dispozitie doua variante de tampoane, unele “normale” si unele cu talerele mai inguste, retezate la partea inferioara si superioara, recomandate in cazul folosirii cuplelor Marklin/Trix care necesita un spatiu de lucru mai mare in curbe.



Podelele au o serie de gauri in care se pot monta, in diverse pozitii, cale pentru blocarea rotilor vehiculelor transportate. In punguta de accesorii se gasesc mai multe cale, dispuse in doua variante, care, impreuna cu numarul mare de gauri (orice cala poate ocupa 6 pozitii pe un semivagon), adapteaza vagonul la ampatamente variate ale vehiculelor transportate. Pentru podele s-au folosit trei culori: doua tonuri de maro pentru podea (metal si lemn) si gri metal pentru inelele de amarare. Fiind vagoane cu podea coborata, in zona osiilor dinspre interior, deasupra rotilor, exista niste proeminente similare aripilor autovehiculelor – in realitate, conform schitei, acestea au 80 mm peste nivelul podelei iar la model vorbim de 2,5 … aproape 3 mm, lucru explicat de grosimea de material necesara si de buzele rotilor care nu pot respecta strict reducerea la scara.



Exista doua variante de punti de trecere peste tampoane intre vagoanele unui tren – retrase, specifice unui vagon de capat sau in mers si extinse, pentru vagoanele intermediare – putem spune ca Hobby Trade s-a gandit la tot!



Sub vagon, instalatia de aer si timoneria de frana sunt detaliate foarte fin (si cu mici diferente intre cele doua semivagoane).



Spre deosebire de varianta “clasica” in care osiile au fusuri prelucrate conic la capete si se monteaza in gauri in cutiile de osie, la aceste vagoane osiile sunt retezate la nivelul fetelor exterioare ale rotilor si se monteaza in gheare care le prind la mijloc. Ansamblurile sabotilor de frana se clipseaza pe osii (inainte de montarea lor pe vagon) in niste zone cu diametru redus, care le impiedica sa gliseze transversal. Aceasta contructie asigura dispunerea radiala a osiilor in curbe fara a se roti si falcile si cutiile de osie iar ansamblurile sabotilor limiteaza rotatia cu ajutorul unor prelungiri care lucreaza in niste gauri ovale.



Si inca o particularitate: in cutie vagonul sta ca si pe linie, pe roti, nu culcat, ca in cazul altor producatori.
Avand in vedere toata acesta prezentare, detalierea si solutiile tehnice inedite folosite, probabil va veti pune intrebarea: “ce este de calitate medie in cazul acestor vagoane?”. Ei bine, intotdeauna detaliile sunt sarea si piperul: cupla scurta dintre semivagoane se monteaza foarte greu, dar se poate rupe usor atat la montaj cat si in cazul unei manipulari gresite, tampoanele si scarile manevrantului cad cu usurinta daca nu sunt lipite, o roata este descentrata iar vagonul vibreaza in mers, una dintre barile manevrantului este stramba – despre problema cuplei si a tampoanelor am gasit discutii si pe alte forumuri.

Si pentru ca am vorbit despre un vagon ce poate transporta vehicule, va prezint si ceva incarcatura: autotractoare Renault Magnum (Herpa) si camioane IFA W50 (Espewe – Busch).



Busch 95105:



Busch 95106:



IFA - alte foto:



 
Vagoanele de dormit T2s fabricate de ACME au un punct sensibil - scarile manevrantului. Ori se rup foarte usor, ori sunt gata rupte din fabrica. Am cautat o varianta de reparatie ieftina, usor de realizat si foarte la indemana pentru a rezolva aceasta problema. Am stat, m-am gandit, am cautat si am ajuns la urmatorul necesar: doua scari ale manevrantului pentru vagoane Roco Silberlinge (cod piese de schimb 114950), o bucatica de foaie de plastic de 1 mm grosime, adeziv (cianoacrilat in cazul meu), vopsea gri semi-mat (Humbrol Satin 123) si ceva scule (pentru taiat, pentru gaurit, pentru vopsit).

In primul rand, cu rabdare, dar si cu insistenta, se separa carcasa de sasiu – operatie dificila pentru ca sasiul are cleme care intra in goluri din foliile geamurilor (solutie clasica) iar geamurile nu sunt lipite bine de peretii laterali si cand acestia sunt departati in lateral, geamurile raman pe loc si sasiul nu se elibereaza. Pentru asta, eu am ajuns sa scot boghiurile si placa cu instalatiile de sub sasiu, dupa care am departat pe cat posibil carcasa si am introdus fortat niste distantiere (scobitori, bete de plastic) intre sasiu si partea dinspre interior a foliei geamurilor. A urmat operatia de extragere a sasiului din carcasa, partial tras (cu grija) de tampoane si de scarile de la usi, dar miscarea principala am facut-o cu ajutorul unei pense hemostatice (de tip foarfeca) cu care am prins sasiul de gaurile de la scaunele de ghidare din capetele bratelor portcuplei (sunt in vecinatatea crapodinelor) si l-am tras sanatos afara. Incet, incet, am largit peretii carcasei pentru a se declipsa progresiv si treaba a fost gata!

Dupa demontare se poate vedea ca peretii laterali sunt putin trasi, supti, vreau sa spun mai apropiati in zona de mijloc, motiv ce impiedica demontarea usoara pentru ca exercita o presiune suplimentara asupra sasiului. La T2s-ul rosu s-a folosit totusi ceva mai mult adeziv decat la seriile anterioare si drept urmare foliile de geam urmeaza mai fidel miscarile peretilor iar demontarea este ceva mai usoara. Trebuie avut grija la prelungirile de pe carcasa, sa nu se rupa (am vazut si vagoane cu ele rupte si lipite din fabrica). Urechile de ancorare sunt piese separate iar cele mai prost lipite pot cadea, dar se lipesc usor inapoi.

Am ajuns la demontarea ansamblului de interior (podea, pereti de compartimentare, mobilier) prin eliberarea din urechile de prindere de pe sasiu si ajungem la scari. Scarile (indiferent daca vorbim de cele ale manevrantului sau cele de la usi) sunt prinse de sasiu prin intermediul unor falci – cu un varf de surubelnita se impinge scara spre exterior. Scara si zona de prindere (falca) constituie o singura piesa (doar treapta fotodecupata este adaugata, in cazul scarilor de la usi). Daca cumva in urma reparatiilor din fabrica, scarile manevrantului au fost lipite de chinez si adezivul s-a scurs si a lipit falcile de sasiu, manipularea va fi mai greoaie pentru ca trebuie lucrat cu intreg sasiul si nu doar cu scarile care sunt niste piese incomparabil mai mici.

Avand scarile demontate, am “amputat” picioarele de prindere (sau cioatele, dupa caz, daca scarile erau deja rupte) si am ramas doar cu falcile de prindere.



In golul care se formeaza in partea de sub sasiu a acestor falci am lipit bucatele de plastic cu grosimea de 1 mm (cu rol de distantier) si am dat gauri pentru noile scari in imediata vecinatate a fostului picior (“altoiul” nu va sta exact pe pozitia scarii vechi, ci imediat langa, spre mijlocul vagonului).







Am facut probe cu scarile ca sa stea corect pe pozitie (picioare verticale, talpi paralele cu laturile longitudinale ale falcilor) si apoi le-am lipit cu cianoacrilat, dupa care a urmat vopsirea in culoarea sasiului (Humbrol 123). Am dat vopseaua cu pensula, nu cu aerograful, dar pentru ca este subtire si cu putere de acoperire mare se pastreaza finetea detaliilor (striatia antiderapanta de pe trepte). Talpile noilor scari sunt mai mari decat cele vechi, dar nu cred ca deranjeaza prea tare, ba chiar mi se pare ca se apropie mai mult de realitate.





Dupa uscare:



Acum, cu vagonul demontat, am vopsit cu gri canturile casetei manetei de pe carcasa si am retusat usor plafonul in zona zgarieturilor de la capatul cu usile de acces. Vreau sa dau jos traversele frontale pentru a monta mai usor carligele de tractiune, furtunele de aer si prizele de curent si probabil voi vopsi prizele in gri.



Roti vopsite in culoarea boghiurilor (acelasi gri Humbrol 123):



O lucrare necesara este lipirea foliilor de geam pe portiuni cat mai mari si in special in zona clipsurilor de prindere a sasiului pentru a usura o eventuala noua demontare. Calitatea lipiturilor stiu ca va fi oricum slaba deoarece se face pe un strat de vopsea si nu direct plastic pe plastic, dar n-am sa ma apuc sa scot geamurile ca sa slefuiesc carcasa pe interior nici batut.
La remontare trebuie sa am in vedere ca placa cu instalatiile de sub sasiu are clemele rupte inca de la montarea initiala din fabrica (se poate vedea acest lucru analizand directia din care sunt rupte ciocurile de prindere). Se poate picura putin adeziv dinspre fata superioara a sasiului, dupa montarea placii.

Problema cablului de alimentare cu energie electrica - lipseste unul (se vede ca niciodata nu a fost montat): cablurile din pungutele de accesorii din care am luat scarile sunt ideale – se potrivesc bine in gauri, au forma convenabila si sunt mult mai fine, dar nu il pot demonta pe cel montat deoarece s-a folosit adeziv in exces (se vad urme de vopsea neagra, dizolvata si scursa in alveola in care se monteaza cablul), asa ca am ca optiune sa inchid ochii si sa nu vad ca la capetele vagonului cablurile sunt diferite, ceea ce nu-mi cade bine. Sau poate Dl. Adi Corodescu… dar nu vad cum ar putea sa demonteze vreun cablu de la vreun vagon rebut din cauza adezivului!



Cablurile Roco:



Si acum, cateva fotografii cu T2s-ul albastru (AF 20051):



 
Acum doua saptamani a iesit din atelier dormitorul rosu T2s asa ca vreau sa completez mesajul anterior cu ceea ce as vrea sa fie o concluzie, un final al “lucrarilor” facute.
Multe nu sunt de spus, am motat pe sasiu noile scari ale manevrantului, carligele de tractiune si furtunele de aer si prizele de curent (pe-astea le-am lasat asa cum erau in punguta – negre si respectiv gri-metal).



Apoi am remontat instalatiile de sub sasiu si interiorul si am clipsat carcasa pe care inainte montasem barile de mana (atentie: barile nu sunt din plastic alb, ci negru, si vopsite cu alb impreuna cu rama in care sunt prinse). Sunt nemultumit de retusurile facute la nivelul plafonului – mici, insuficente si usor vizibile.



Fotografii de ansamblu:



si boghiurile:



Cablul de curent este in continuare lipsa :( .
 
Buna Vali,

Arata bine, cu putina munca se poate ameliora aspectul unui vagon care deja din fabrica este la un nivel bun de detaliere.
Cablul de curent este in continuare lipsa.

Nu ai luat legatura cu Dl. Corodescu?
 
Inca nu, dar am s-o fac zilele astea. Am amanat pentru ca nu sunt convins ca va putea rezolva problema si va gasi un cablu.
 
Salutari, va doresc succes fara nici cea mai mica umbra de ironie. Personal, dupa un schimb de mail-uri cu dl. Corodescu in care eram asigurat ca voi primi o piesa de schimb in locul celei afectate, in momentul in care va fi disponibila, si dupa o asteptare mai lunga de 1 an, am incetat sa mai am sperante privind disponibilitatea acesteia. Poate totusi ca la cabluri de curent e o lista mai scurta de asteptare.